1,417 cititori

Dumnezeu cu ce echipă ține de fapt?

Mă scuzați, dar nu mă pot abține, trebuie să las asta aici, pentru că rar mi se întâmplă să răd cu zgomot, în fața televizorului, la știri.

Lucrurile stau așa. Ciobanul suprem a adus în vară la Steaua un atacant, de la Iași, care a reușit perofmanța să nu dea niciun gol. După penultimul meci, stăpânul transhumanței, nea Jiji, a declarat peste tot că Golubovici nu va mai juca în viața lui la această echipă. Dar ce să vezi, la meciul următor, era în teren și a mai reușit să dea și primul lui gol. Evident, reporterii l-au întrebat pe regele oier cum de s-a întâmplat una ca asta, doar anunțase că ăla nu mai joacă niciodată. Răspunsul halucinant?

Continuarea

2,639 cititori

Ce nu a înţeles Becali…

…şi nici nu o să înţeleagă vreodată.

– Că este numai şi numai vina lui, dacă trebuie să vină cu bani de acasă ca să finanţeze Steaua.

– Că trebuie să fii nebun să laşi un club de dimensiunile Stelei, un brand uriaş în România şi în Europa, fără departament de Marketing. Da, stiu, pe hârtie există. În realitate este nul şi neavenit. Probabil îl conduce, cu o mână de fier (dreapta, după câte se aude), Mache. Continuarea

3,169 cititori

Totul are un sfârșit și un început!

Iar la mine ambele sunt azi!

Pentru că azi, pentru prima dată în această viață, nu mă voi uita la meciul Steaua-Dinamo. Nu-mi amintesc să fi pierdut vreunul până acum. Iar de vreo zece ani încoace le-am văzut pe stadion pe toate. Dar azi o voi face. Deliberat. Nu mai vreau! Gata!

M-am hotărât în noaptea de miercuri spre joi. M-am decis în momentele în care îmi venea să plâng și stăteam împietrit pe un scaun, încă nevenindu-mi să cred că Steaua a fost eliminată de Partizan Belgrad. Iar la televizor vorbea patronul ei. Da, frate, la sport.ro era Gigi Becali care râdea, se scălămbăia, rostea faze agramate, îi lua la mișto pe cei din studio, adică făcea tot ceea ce știe el mai bine.
Continuarea

2,456 cititori

Organizare de toată jena

Pentru că-mi promisesem că merg pe stadion la finala Cupei României, dacă ia Steaua campionatul, duminică seara m-am ținut de cuvânt și am fost la meci pe Arena Națională. Stați, nu săriți, ca nu vreau să vorbesc despre fotbal, de altceva m-am lovit la fața locului. Și anume de organizarea “ireproșabilă” a celor de la Federația Română de Fotbal.

Am ajuns la stadion de pe la șapte ca să prind și meciul din deschidere dintre echipele “suporterilor” și “legendelor”. N-am făcut rău deloc, pentru că a fost mișto să-i văd în acțiune pe Cârțu, Balaci sau Adrian Ilie (care a dat două goluri).  Doar că la ora aia era încă soare afară și foarte cald, iar eu tocmai ce mâncasem o mică și nevinovată șaorma. Prin urmare mi s-a făcut îngrozitor de sete. Hai să cumpărăm un suc, zic. Doar că eram un pic prea optimist.
Continuarea

4,395 cititori

Ciobanul și marketing-ul

Ciobanii nu au nevoie de marketing. Cu atât mai puțin de PR. Serios. Ați văzut voi vreodată oi branduite? Sau brânză de burduf cu siglă pe ea? Campanii publicitare la caș de pe valea Siriului? Panotaj stradal cu urdă de Câineni? Hai că nu există absolut nimic din toate astea. Pentru că, încă de pe vremea dacilor, ciobanii se promovează din gură în gură: “iau de la Nea Ilie, știu eu că lucrează curat, nu fură la cântar, nu pune aracet în brânză și are preț bun”. Și cam atât a fost toată promovarea. Bine, asta dacă nu ne aducem aminte că a existat vestitul cioban Ghiță, promovat cu o îndârjire demnă de o cauză mai bună, de către cei de la vodafone. Dar ăsta era doar excepția care confirmă regula.
Continuarea

965 cititori

Prosport suge

Daca de la Can-Can, Click, Libertatea si alte scursuri ale presei online romanesti nu am pretentii si ma pot astepta la orice, de la Gandul sau Prosport mai aveam oarece asteptari. Degeaba. Ambele s-au tabloidizat si mi-e sila sa mai accesez vreun link propus de ele. Dar, pentru ca sunt un bou, din cand in cand uit si mai cedez tentatiei cate unui titlu “incendiar”. Si bineinteles ca-mi iau o “mumu” de toata frumusetea. Continuarea

1,907 cititori

De Steaua se va alege praful

Şi nu este vreo premoniţie bizară. Ci o certitudine.

Aveam nişte „inside informations”, de la întalnirea oierului (in ziua aia liberă) cu antrenorul şi câţiva jucatori. Dar, in fanatismul meu, am refuzat să cred ca sunt adevarate. Doar că, in zilele următoare, ziarele au inceput sa confirme tot ce auzisem eu. Si anume ca vita aia de Gigi n-are nicio treaba cu acest club. Lui Reghe i-a zis ca nu investeste nimic. Continuarea

2,774 cititori

Primul zbor

Decembrie 2006. O zi urata si rece ca toate celealte, ce incep in noiembrie si se mai termina in mai. Aveam ceva treaba pe la birou si am ramas, dupa program (nu, nu cautam pornache). Si bine am facut. La un moment dat, incepe sa-mi licare o fereastra de mess. Al meu sef taman imi scria ceva. Cum se afla prin cele strainataturi haine, am zis sa vad despre ce-i vorba, ca poate o fi ceva important. Era. Mai important de atat, nu s-ar fi putut, cel putin in acceptiunea mea. Mesajul suna cam asa: “ce-ai zice daca ti-as spune ca am doua bilete in plus, la meciul de maine” ?

“Meciul de maine”, insemna meciul Stelei de la Lyon, unde al meu boss se afla, in  calitate de invitat al unei companii, ce cu onor sponsorizeaza competitia numita “Champions League”.

M-am uitat la ceas, m-am uitat din nou la mesaj, am scuturat din cap si am raspuns ceva de genul “cred ca biletele de avion, costa o avere, de pe o zi pe alta”. Cu o mana scriam asta si cu cealalta, deja deschideam site-ul unei companii low-cost. Surprinzator, dar preturile erau rezonabile. Asa, ca pentru last minute.

“Iei doua bilete, unul pentru tine si altul pentru D. (fostul nostru sales director)”, zice bossul. “Si maine va prezentati la Lyon, la meci”. Zis si facut. Am inhatat doua bilete de avion, pentru a doua zi.

Numai ca, dupa euforia bucuriei ca o sa-i vad pe “baietii mei” la lucru, a inceput chinul. Era primul meu zbor (asta, daca nu se pune si cand am cazut dintr-un mar, prin clasa a patra). N-am dormit nici un minut in noaptea aia. Cat am incercat, cat m-am perpelit, cate oi am numarat (ca tot vorbeam de meciul Stelei), somnul nu venea si pace.

Toate povestile alea cu “avionul, cel mai sigur mijloc de transport”, mi se pareau vrajeli ordinare. “Bah, daca pica ala cu mine, maine”, era singurul gand care-mi bantuia creierul. Ca sa fie si mai clar ce traiam, m-am apucat sa-i spun “jumatatii” mele, unde aveam dositi bani. Rezerva mea pentru “zile negre”. Da, oameni buni, tampit, dar daca eu credeam ca mi-a sosit ceasul ? Bine, cand m-am intors, mi-a iesit pe nas.

Dimineata m-a prins sleit total de puteri. M-am tarat spre birou cu cele mai sumbre ganduri prin tartacuta. Misto era si ca afara era o ceata din aia laptoasa, generatoare de ganduri optimiste, cand te pregatesti de decolare.

La firma, urma sa ma intalnesc cu D. si pe la ora 12.00 s-o taiem spre aeroport. Numai ca pe la ora unspe, omul a disparut din peisaj si nu-l mai gaseam nicaieri. Pe la si jumatate, usor m-am panicat si l-am sunat pe mobil. Nu raspundea. Prost moment isi alesese de glume cu mine, care aveam psihicul unei mate, ce tocmai zarise noul dobermann al familiei.

Intr-un final l-am gasit. Colegul meu tragea sa moara, intins in masina, prada celei mai nasoale crize de bila din viata lui. Se suise la volan, sa plece spre un spital, dar era atat de “terminat”, ca mai putea doar sa zaca pe una din banchete. La spital a si ajuns, cu alt coleg de-ai mei. Nici gand sa mai plece cu mine la meci.

Fratilor, omului ala ii era groaznic de rau si in mintea mea inflorise, in toata splendoarea lui, un singur gand: asa mi-a fost scris, sa plec singur, ca sa mor doar eu. Va jur ca imi imaginam titlurile de a doua zi din presa “Salvat de o criza de bila”, “Unul moare si celalat traieste” sau “Friptura de porc, cu sos, m-a salvat de la moarte”. Am fost absolut convins ca, ce se intampla, e semn ca nu mai trebuie sa plec. De fapt, chiar am fost la un pas s-o fac. Nu pot sa va reproduc ce m-a convins sa iau drumul aeroportului. Si anume niste expresii, nu tocmai ortodoxe, ale Big Boss-ului (ceva cu mama, dat afara de la munca si inca niste chestii dragute).

La aeroport, toate erau bune. Teren plat fiind, ceata era olecuta mai deasa ca in oras. Oscilam, de voie, intre doua ganduri: sa ma sinucid (ca sa mearga mai repede treaba) sau sa-mi dau demisia si sa fug unde-oi vedea cu ochii. M-am mai intremat, cand au inceput sa se afiseze cursele amanate din cauza cetii. Respectiv, toate. Una dupa alta erau “postponed”. Pai da, asa mai zic si eu. Doar nu putea sa-mi reprosese mie nimeni, ca nu s-a mai zburat. Hihihi, deja jubilam.

Cursa mea a fost singura care a plecat in dupa-amiaza aia. Singura! Cand a anutat aia prin statie  “pasagerii cursei X, pentru Lyon, sa se prezinte la poarta de imbarcare”, cu coada ochiului mi s-a parut c-o zaresc pe bunica-mea, care imi face cu mana. Bunica-mea ne-a parasit de vreo 15 ani asa.

mihai_vasilescu_catastrofa

sursa foto

Ce sa va mai spun? Ca nu ajuta deloc la psihic, ca in cursul decolarii sa ai fix langa tine o matroana din Rusia care isi face de patrusopt de ori semnul crucii si scoate sunete ininteligibile? Ca ii aveam pe doi in spate, care vorbeau de sansele de supravietuire daca pici in apa, spre deosebire de aterizarea fortata in munti ? Ca m-am intrebat de vreo patrusute de ori “ce mortii ma-sii caut eu aici”? Ca inainte de aterizarea la Lyon, a facut avionul o volta, de s-au deschis cutiile alea cu bagaje de deasupra ? Nu va mai zic, ca sa nu credeti ca sunt eu rau intentionat.

mihai_vasilescu_parasuta

sursa foto

Steaua a facut egal, dupa ce a condus. Practic vorbind, sansele sa mor au fost mai mari la stadion, pentru sunetele pe care le-am scos cand a marcat Dica.

La voi cum a fost primul zbor ? Ceva peripetii ?

1,852 cititori

Fußball nervt mich…by Ana R.

Pentru ca ne tot povesteste colegul de blog despre influenta fotbalului in viata lui si despre cum o ia razna cand pierde Steaua si are oaresce manifestari sociopate, imi da apa la moara in antipatia mea vesnica pentru fotbal. Sper sa nu ma dea afara de pe blog, dupa aceste marturisiri, iar daca o face macar stiu de la ce mi se trage.

Ma enerveaza rau de tot fotbalul si nu numai din considerente economice (cu banii investiti la nivel mondial in fotbal, am salva de la foamete vreo cinci tarisoare subdezvoltate), ci si pentru pierderea totala de vreme (in opinia mea, n-am dat cu parul) de a urmari un joculete cu 22 de tantalai care alearga ca bezmeticii dupa o minge. Continuarea

2,067 cititori

Cand e sa se aleaga praful…

Cand Steaua joaca impotriva celor de la dinamo, intru pe modul de pilot automat. Cu o doua zile inainte si doua dupa (poate chiar trei, daca pierdem) nu mai conteaza nimic altceva in afara meciului asta. Ca sa nu mai zic, in cazul nefericit ca ne bat aia, ca nici nu-mi mai vine sa ies din casa. Pai la munca abia ma asteapta cativa „caini” sa ma ia la misto, iar mie imi vine doar sa le sparg capetele. Credeam ca sunt singurul dezaxat de felul asta, dar constat ca sunt destui in jurul meu. Asa ca inca nu ma ingijorez. Pai am eu un vecin, la blocul de peste drum, care umbla numai in halat (pe strada, gen) si vorbeste singur in engleza!!! Jur! De nu stiu cate ori am vrut sa-l filmez si mi-a fost rusine. Deci nu-mi fac probleme inca, se poate si mai rau. Continuarea