Sfântul Petru și limbile
Sfântu’ Petru intră vijelios în cameră la Dumnezeu. Ăl de sus se sperie atât de tare încât mai-mai să-i sară jointu’ din mână. – Petre, tu nu știi să bați la ușă? – Iartă-mă, Doamne! Pot să intru?
Sfântu’ Petru intră vijelios în cameră la Dumnezeu. Ăl de sus se sperie atât de tare încât mai-mai să-i sară jointu’ din mână. – Petre, tu nu știi să bați la ușă? – Iartă-mă, Doamne! Pot să intru?
Au trecut aproape două luni și încă sunt total dereglat. Mi-e somn la ore la care n-ar trebui să-mi fie, mă trezesc la ore ciudate, mă culc la ore și mai ciudate, mă simt obosit fără motiv, și toate astea dintr-un singur motiv: pentru că s-a trecut la blestemata asta de oră de iarnă. De […]
Scriam ieri dimineață (chiar foarte de dimineață, mult prea de dimineață) câte ceva despre cum mă scoate pe mine din minți ora asta de iarnă, pe care o consider complet inutilă, și m-am trezit cu niscaiva comentarii de genul „greșești, dacă rămânem doar cu ora de vară, iarna o sa fie întuneric când ne trezim […]
Pentru că uneori mă manâncă rău de tot în fund, în loc să mă tratez, pun pe Facebook câte o chestie din asta: Să ai doi copii, pe care să-i laşi să facă în metrou ca toate visele (zbierat din toţi plămânii, căţărat pe scaune şi pe oameni) face parte tot din treaba asta cu […]