9,558 cititori

Allah e totuna cu Dumnezeu?

Articol scris de Jamilla.

Viața noastră pe Pământ, oricât de lungă ori de scurtă ar fi (și nu am spus că nu ar trebui să existe și o alta, în veșnicie) este o lecție. Te naști și înveți să respiri, să mănânci, mai întâi cu ajutorul părintelui, apoi singur, să mergi în două picioare, să vorbești, să scrii, să citești. Chestii elementare, simple, de bază. Apoi, începi să înaintezi în viață și ea începe să îți servească lecții mai puțin subtile.

În copilărie nu păream atât de îngrijorați când ne asumăm riscuri. Nici măcar nu înțelegeam termenul ăsta “risc”.

Știam să ne bucurăm de momente, știam să ne apropiem complet dezinhibați și dezarmați de oameni, nu ne poticneam atunci când simțeam nevoia de a numi pe cineva prieten. Ne plăceau oamenii și eram plăcuți de ei. Bine, poate eu mai puțin. Eu am fost cea care, scoasă din contextul familiei, trebuia să depună ceva mai mult efort să convingă că-i la fel sau mai bună decât alții. Eu eram arăboaica, iar ăsta aducea cu sine o ștampilă pe care nici eu, nici ceilalți copii, nu o înțelegeam că fiind diferită.

Continuarea

6,072 cititori

Între timp în Germania

Ca să dau impresia că pe acest blog domneşte democraţia (aiurea), am publicat textul Anei R., fără să-i spun că nu suntem de aceeaşi părere. Dar pentru că ea este la Munchen, în miezul evenimentelor, a ţinut să-şi spună părerea, după ce primele grupuri de refugiaţi au ajuns acolo. O aveţi mai jos.

mihai_vasilescu_munchen_refugiati

Gata, e oficial, vine sfârșitul lumii! Au năvălit hoardele necredincioase în Germania. Ce cometă, ce invazie extraterestră, ăștia sunt mai răi și decât ciuma. Continuarea

2,396 cititori

Limba noastra-i o… comoara?

Acum ceva vreme unul dintre prietenii mei, pe care cu mandrie l-am denumit aici Prietenul I, a lucrat prin cele strainataturi negre. Mai precis, in Malaysia. Omu’ nostru se prezenta constiincios la munca dimineata, isi facea treaba opt-noua ore si apoi se intorcea la hotelul in care era cazat. El si cu alte cateva zeci de romani. Numai ca, odata terminata munca, incepea plictiseala.

Malaysienii aia au prostul obicei sa fie musulmani. Prin urmare, nu gaseai nicio picatura de alcool, pe o raza de cativa zeci de kilometri in jurul hotelului. Sa spargi motonia cu vreun joint bine garnisit cu „verdeata”, nici vorba. Baietasii aia, drept-credinciosi, nu se jucau cand era vorba de vindecarea glaucomului cu ajutorul drogurilor recreationale. Si nici de alt fel. Mai precis, iti cam luau gatul la propriu, pentru o maria-ioana. Legal, prin condamnare la moarte. Asa ca, ce-ti mai ramanea de facut? Vizitai absolut tot ce putea semana a obiectiv turisitic prin Kuala Lumpur-ul ala. Dar cat sa tina si asta? Cand s-a urcat a nouspea oara in turnurile Petronas, Continuarea