7,662 cititori

Masculul adevărat după gesturi se cunoaște

S-a întors Elena (nu știu de unde). Cert e că a scris text pentru azi. E ăsta de mai jos.

Io am fost crescută să fiu o femeie la locul ei. Să stau cuminte pă raftul meu, să găsesc pă unu’ care să mă mai steargă dă praf din când în când și să trăiesc în armonie cu el. Și cu toată lumea. Scopul meu în viață era clar delimitat de regulile educației primite. Așa că “must have”-ul unei viitoare femei era căsătoria. Mă rog, așa vedea mama lucrurile, așa le văzuse și bunica, și străbunica, și stră-stră…, și tot neamu’ lor dă femei nebune. ‘Tu-le-n educație!

Continuarea

2,985 cititori

Îl aranjăm p-ăsta micu’?

O văzusem pe Andreea de departe și m-am apropiat bucuros că ne reîntâlnim după multă vreme. Dau să deschid gura s-o salut, s-o „ce mai faci, mă?”, să ne pupăm de revedere, d-astea. N-am apucat. M-a văzut și ea și m-a luat din pripă, până s-apuc sa clipesc:

– Nu mai vrei o pisică?

Pauză lungă, urmată de bălmăjelile mele:

– Ăăă… am două în plm!

Parcă vorbeam singur. Continuarea

11,473 cititori

La ce ne uităm prima dată la o femeie

Se spune că o femeie poate să evalueze în 0.5 nano-secunde un potenţial partener. Atât. O simplă fluturare de pleoape şi femela ancestrală din ea deja ştie dacă masculul pe care îl are în faţă este demn de a fi selectat pentru un eventual proces de reproducere care să ducă la apariţia urmaşilor.

Desigur, asta este valabil doar în fracţiunea de secundă despre care vorbeam, după alte două ore intervine creierul care anulează orice acţiune a subconştientului punând întrebarea: “cu cine, mă, cu săracul ăsta care m-a pus să-mi plătesc sucul?”. Şi uite aşa, din motive mercantile, se duc naiba compatibilităţi pentru care adn-ul şi cromozomii au muncit nişte milioane de ani. Pai voi ştiţi ce urmaşi aş fi avut eu cu Angelina Jolie, dacă nu-l alegea pe Brad Pitt strict din raţiuni financiare?

Continuarea