4,815 cititori

Cum fuse la Barcelona

Hai că m-am hotărât totuși să scriu câte ceva despre Barcelona ca să rămână aici. Că dacă dai search pe google găsești numai articole plătite sau chestii care nu intersează pe nimeni.

În general eu sunt un individ care nu e dispus să-și strice vacanțele cu căcaturi. În sensul că dacă am ales să merg la două stele și pe buget de austeritate, o să mă bucur la fel de tare de experiență ca și cum aș merge la cinci stele și cu bani gârlă la mine. Asta neînsemnând că nu sunt în stare să observ și minusurile și plusurile, doar că nu sunt dispus să le las să mă afecteze, dacă nu sunt chestii extrem de grave. De-aia o să las aici doar ce-am remarcat, absolut obiectiv, și pe pozitiv și pe negativ. Continuarea

1,625 cititori

Păi nu merita și Bucureștiul ceva de genul? Merita!

Partea ce mai mișto, după ce împlinești 40 de ani, este că poți să-ți retrăiești liniștit adolescența. Ceea ce subsemnatul execută la nivel de mare artă.

Ia fiți atenți aici unde merge fratele vostru în plină vară, la sfârșit de iulie:

TimeShift Bucharest Music Festival, Romexpo Open Air, între 20 și 23 iulie

  • Patru zile
  • Patru scene
  • Un line-up cu peste 100 de ore de muzică
  • Peste 100 de artiști

Iar dacă arunc un ochi peste line-up, știu sigur că o să fiu acolo măcar pentru David Guetta, Faithless și Orbital.

Așadar, care mai dorește, care mai poftește? Să dați un semn, poate radem acolo o bere împreună.

Păi nu mă duc eu să-l întreb pe Guetta care e treaba cu “the world is mine”? Mă duc.

mihai_vasilescu_david_guetta

sursa foto

2,843 cititori

Cum s-a ratat in mine un Țițeica

Eu si cu matematica ne-am despartit definitiv, undeva pe la inceputul clasei a zecea. A fost o cearta dura, in urma careia am decis sa nu mai avem treaba unul cu celalalt. Niciodata! Pai cat sa mai suporti frate cacaturile alea de integrale, sirul lui Rolle, locuri geometrice si tot felul de alte porcarii pe care se gasise sa mi le faca ea mie. Am bagat-o in ma-sa imediat si nici n-am mai vrut sa stiu ce mai face si cum o mai duce. S-ar putea sa ma fi pripit un pic, nu de alta dar exact la sfarsitul anului respectiv, aveam ceea ce se numea pe atunci, treapta a doua. Adicatelea un examen, pentru astia care n-ati prins. Care nu era simplu deloc. Daca nu-l luai, te repartizau pe la vreo post-liceala, ceea ce ar fi echivalat cu o sinucidere sociala. Continuarea