Dacă tot am pornit pe acest drum anevoios, dar atât de plin de satisfacții, al prognozelor, o să mai fac una azi.

Nu știu cum funcționați voi, dar eu am nevoie măcar de o vacanță pe vară. Și când zic vacanță, zic că trebuie să plec undeva, oriunde, să nu mai știu de București. Iar dacă e să pot alege, aș prefera ca “oriunde” ăla să fie în afara hotarelor spațiului carpato-danubiano-pontic. Doar că, din păcate, există șanse ca vara asta să nu se poată merge nicăieri, nici măcar la poporul frate și prieten bulgar. Dap, ultima oară când am verificat, România nu-și dăduse acordul să se înscrie în “bula” înființată de Bulgaria, Grecia și Serbia, pe motiv că, citez din domnul ministru al economiei și turismului: ”Cred că românii vor prefera turismul românesc”.

Moment în care sunt nevoit să vă zic extrem de sincer și cât pot eu de deschis: fraților, dacă nu se va putea ieși din țară la vară, am belit-o până la cotor și dincolo de el. Și-o să vă explic imediat de ce sunt în halul ăsta de optimist.

Știți voi toate campaniile alea despre “să încurajăm turismul din România; să-l ajutăm să treacă peste această perioadă neagră; să facem rezervări în țara asta care e atât de frumoasă; să redecoperim România”. Le știți, da?

Mno, toatea astea în teorie sună foarte bine, sună extraordinar, sună mirobolant de-a dreptul, dar, în practică, am o neagră bănuială că patronii din turismul românesc vor face tot ce pot ei ca să-și scoată paguba într-o săptămână, hai două, în cel mai rău caz trei.

Cam ce înseamnă asta? Păi înseamnă că deja am văzut postări ale unor cetațeni de pe Facebook, mai curajoși ei din fire, care încercau să-și facă ceva rezervări pentru vara asta, care pe la mare, care prin Deltă, care pe la munte, și erau șocați de prețuri. Ba chiar, am văzut la cineva (îmi pare rău că nu mai țin minte la cine) o postare în care omul povestea că făcuse încă de prin ianuarie-februarie niște rezervări pe undeva prin Deltă. Evident, după ce a început nebunia cu izolarea și carantina, le-a anulat că, na, de ce să le mai țină, când nimeni nu știa nimic din ce ne așteaptă.

Zilele trecute, după ce-a văzut că se relaxează treaba, același cețățean a încercat să-și refacă rezervările, în acelasi, loc, în aceeași perioadă. Toate bune și frumoase, a găsit camerele libere, mai avea doar să dea cu cardul, când a observat un micuț amânunt care nu mai corespundea cu rezervarea inițială: prețul era cu 2000 de lei mai mare. Băbăieți, înțelegeți ce zic io aici? Nu cu 100 de lei, nu cu 200, nu cu 1000. Prețul era mai mare cu fucking 2000 de lei, ceea ce aproape că dubla suma inițială, deși perioada era aceeași, locul de cazare era acleași, totul era neschimbat față de prima rezervare.

Ei bine, de asta mi-e cel mai teamă. Că patronul român, din mărețul turism românesc, va umfla prețurile în disperare, pentru că ”fraierii ăia oricum n-au unde să se ducă, așa că ia să-i ard io acum cât se poate”. Uitând, desigur, că mai urmează și alți ani în care mai are de trăit din același business și că dacă-l prostești pe client o dată, a doua oară s-ar putea să nu mai ai ocazia.

Acestea fiind zise, cam asta ar fi prognoza mea pentru o vară plină de turiști români în țara lor. Mi-aș dori extrem de tare să mă înșel, mai ales că fetele chiar au nevoie să ajungă la mare, dar având în vedere cam tot ce s-a întâmplat în ultimii 30 de ani în turismul românesc, ar trebui sa se întâmple un miracol ca să n-am dreptate.