Pe lângă cele mai frecvente greșeli gramaticale (aici nu prea mai avem ce face, pacientul „limba română” e mort și îngropat), văd din ce în ce mai des (și, din păcate, o văd chiar la oameni pentru care scrisul este modul în care-și câștigă pâinea) formulări de genul: Mie unul nu mi-e frică de câini. […]
Văz că e o modă sau ceva despre ce-ai face dacă te-ai întâlni cu tine însuți cel de la vârsta de 16 ani. E mișto ideea, m-a coafat la marele fix. Imediat mi-a venit în minte ce mi-aș spune dac-aș sta de vorbă vreo două minuțele cu mine cel de la vârsta aia de mare […]
Dacă mă gândesc că uneori mă comport ca un adolescent imberb, aș putea spune că n-am învățat nimic. Dar am învățat, am învățat o grămadă. Am învățat că dacă faci ce-ți place și te ții de treabă (că doar îți place, nu?), până la urmă n-ai cum să nu reușești. Am învățat că verbul „a […]
