6,075 cititori

Se pare c-am făcut și eu ceva bine pe lumea asta

Zilele astea fie-mea este between jobs. Sau, mai pe românește și ca să nu mai folosim jargonul de corporație, își caută de muncă. Site-uri, cv-uri, aplicații, telefoane, interviuri, emoții, așteptare, știți rețeta, nu e nevoie să vă învăț eu cum se face.

Well, săptămâna trecută, după vreo lună de alergătură asiduuă, ajunge la interviu la unul dintre cei mai mari angajatori privați din țara asta.

Întâmplator (sau poate nu chiar așa de întâmplător) mă aflu în situația în care cunosc multă lume din compania respectivă. Gen, aș putea să apelez oricând la poziția numărul doi din firmă sau, cu puțin îngroșat de obraz, chiar la CEO. Continuarea

6,134 cititori

Azi e despre noi

De fiecare dată când scriu un text despre grași persoanele supraponderale sau doar fac câte un mișto lejer de vară pe acest subiect, îmi sare lumea în cap pe motiv ca nu mai poate cu grașii persoanele supraponderale. Mă rog, nu toată lumea, dar se găsesc destui care să-mi atragă atenția. Iar tonul este de la prietenesc “hai, bă, ne mai lași cu grașii tăi”, la agresiv-amenințător, până la înjurături care-mi pomenesc toate rudele decedate sau în viață. Nu că m-ar afecta în vreun fel, dar măcar mi-a venit o idee.

Continuarea

6,530 cititori

Există ceva pentru care să vă pară foarte rău?

Treaba e că aseară am ajuns cam târzior acasă (a se citi pe la miezul nopții) și pentru că la ora aia oamenii normali dorm, nu scriu de nebuni pe bloguri, am simțit așa un fel de atracție irezistibilă către pat, pernă, pătură și alte obiecte din astea domestice care au avantajul de a-ți face somnul dulce.

Prin urmare, m-am târât cu greu până la laptop, dar chiar când mă pregateam să vă scriu că azi ne uităm după floricele pe câmpii și să-l închid, mi-am adus aminte că de multă vreme am eu o întrebare de suflet, pe care aș fi vrut să o las aici și să vă dau ocazia să răspundeți.

Continuarea