Lumina virtuală, un business ignorat pe nedrept

Noaptea trecută mi-am dat seama ce oportunitate de business iroseşte biserica ortodoxă. Ba chiar şi cea catolică.

Păi se poate să laşi tu atâta amar de „credincioşi” să mai iasă din case doar ca să aprindă nişte lumânări de la un popă? Şi toată treaba asta moca? Nu e frumos şi nici măcar nu e în spiritul credinţei să dai ceva gratis la prostime, dacă le-ai putea lua bani. Cineva ar trebui să-şi piardă postul pentru greşeala asta.

Pur şi simplu nu înţeleg cum nu le-a trecut prin cap să vândă nişte lumină virtuală. Nu au decât să dezvolte aplicaţia „Jerusalem Holy Light” pentru ambele sisteme de operare care domină piaţa, android şi ios (pe cei cu windows mobile îi lasă în pace, se consideră că deja şi-au mântuit păcatele în momentul achiziţiei telefonului). Şi iei banii de la fraierii credincioşii care vor plăti ca să nu mai piardă aproape douăzeci de minute, în noaptea învierii tâmplarului, cu aprinsul lumănarilor.

Ca să nu mai zic că pot să pună pe aplicaţie şi opţiunea „share light with other people”, tot contracost. Ca să poţi da „lumină sfântă” şi altora, direct de pe un telefon pe altul sau prin intermediul reţelelor sociale. Cu watermark special, ca să te diferenţiezi de săracii care pun poze ordinare cu lumânări, ouă, drob  şi miel.

Eu zic că, cel puţin în România, succesul ar fi monstruos. Le-ar trebui servere separate.

Ideea le-am dat-o, acum aştept să mă contacteze cineva de la BOR, s-o punem în practică.