Hai s-avem spor.
- Ce vine după 8 ani trăiți cu disperare?
- Fmm, nu cred că urăsc ceva mai mult decât urăsc înmormântările în România;
- Un roi de drone vine spre orașul tău. Ești pregătit?
- De ce uneori munca de acasă ne obosește mai mult decât lucratul de la birou;
- E de luat medicamente;
- ProTV să ne belească… ;
- De la consensul național al lui Iliescu, la consensul lui Nicușor Dan. De ce toate consensurile se soldează cu extremiștii în ascensiune;
- Ce s-a întâmplat la bordul avionului Flydubai de pe cursa Dubai – Tel Aviv;
- Nu știu ce să zic;
Mulți somnoroși azi… nu vor să comenteze nimic. 😂
2 – 10…2 – 10…. Asta voiam să scriu acum 5 minute, dar am mers până la bucătărie să mai fac o cafea! 🙂
7 este o analiză foarte bună!
Uite ca am comentat eu. M-am trezit devreme pentru ca avem excursie cu fanfara sotului 😁. Ce-i drept sunt chiauna de somn 😴.
Ce sa mai comentam, la ce articole a pus imi vine sa ma uit la Pro TV. Sa vad cum beleste, binemeritat, pla.
1. ❤️
2. Unii vor sa scoata bani si pe seama mortilor😑😡. Si eu i-as da pe mana presei si a bisericii. As face orice sa ii impiedic. Se pare ca femeia era bine antrenata. Nu era prima data cand un om indurerat i se adresa.
3. Nici in vest nu sunt pregatiti. Un atac de drone ar face multe victime pentru ca nu avem unde sa ne adapostim. Si guvernele nu fac nimic.
4. Eu lucrez mult de acasa, dar de multe ori nici nu am timp sa ma ridic de pe scaun. Joi, vineri sau sambata e zi de spalat rufe in functie de vreme (panouri fotovoltaice). Masina de vase e doar de apasat pe un buton asa ca nu se pune. In schimb pot sa imi pierd puterea de concentrare si productivitatea dupa o sedinta idioata.
5. Cand a murit ultimul lider nord corean, Kim nu mai stiu cum, tatal luderului actual, am vazut cum oamenii boceau pe strada pentru liderul lor iubit. M-am ingrozit atunci, gandindu-ma pana unde poate duce extremismul
6. Cat de jos poti sa ajungi ca sa scrii/spui asa ceva.
7. Lumea uita usor. Si uite asa se repeta istoria.
8. Kamikaze in forma moderna. Din fericire s-a terminat cu bine.
9. Daca vad asa ceva, abordez persoana in cauza si ii spun ca ne deranjeaza. Chiar am tupeu sa fac asta.
1.Brrrr…pielea de găină!😳
2.Citisem.Total de acord. Am trecut prin 2, pardon 3 experiențe asemănătoare: cu cei doi părinți și soacra. Fel și fel de intervenții, „pile”, să beneficiem de un mormânt și amenajarea lui. Să mai spun că administrația cimitirului unde sunt înmormântați părinții, la Ploiești, s-au făcut că au pierdut actele de concesiune, de vreo 3 ori, cu intenția vădită de a da locul altcuiva?? A ajuns biata soră-mea să bată pe la ușa directorului, cu jalba în proțap și actele în dinți, ca să nu se trezească cu locul luat.
3. Păi de ce ar funcționa lucrurile la capitolul ăsta mai bine decât la altele???
4.La mine nu mai e cazul. Muncesc „numai” de acasă!🤣🤣🤣
5.Am citit chiar zilele astea articole despre „guru” renumiți, care au creat adevărate secte în care transformau oamenii după bunul lor plac, le răpeau libertatea, banii, proprietățile, făceau ce voiau cu ei. Celebrul caz Jim Jones în care aproape 1000 de oameni au fost omorâți.
Cum se explică psihologic așa ceva? Nu am habar, specialiștii să-și spună cuvântul!
6. Nu mă mai miră. Latrinele de serviciu.
7. Hm…nici asta nu mă mai miră!
8. Am citit. Groaznic. Am mai citit după aceea că accesul în cockpit a celor care au intervenit s-a datorat tot pilotului care deși grav rănit, a reușit să împingă ușa cu piciorul.
9. Nici eu nu știu ce să zic. Ne înstrăinăm pe zi ce trece, nu ne mai pasă de cei din jur, fiecare în bula lui.
O zi frumoasă tuturor!
2. Urăsc înmormântările și cimitirele, iar ceea ce a pățit autorul este groaznic. Nu m-am lovit de astfel de situație încă și sper să nu ajung să o fac. La cimitirul unde au fost îngropate rudele materne, care aparține parohiei și nu are administrație separată, se plătește doar o taxă anuală către biserică (e 150 de lei). Reparațiile le faci cu ce dorești, deoarece la cimitir nu există o persoană sau o firmă care să se ocupe cu așa ceva.
3. Teoretic da. În situația efectivă nu știu.
4. Este dificil să lucrezi constant 8 ore de acasă. Găsești mereu o altă urgență de rezolvat.
6. Nu știu de unde vine impulsul de a face astfel de gesturi.
8. Nu toți eroii au pelerină.
9. Oamenii sunt nesimțiți și și cred că sunt buricul pământului.
2. Absolut de acord. Nu ai timp sa plângi. Dar ai toate condițiile să te enervezi. Părinții mei nu au fost credincioși și au fost la biserică doar la nunți și botezuri. Tatăl meu avea anumite cuvinte pe care le asocia întotdeauna când vorbea despre popi. Nu- mi apare comentariul dacă le scriu aici. La masa după înmormântarea mamei l- am așezat pe preot lângă tata. Când s- a ridicat preotul să plece am mers la el
și i- am dat banii pe care ne pregătisem să-i dăm deși nu trebuia de fapt pentru că totul era deja plătit la biserică. Dar „așa se face” și i- am dat suma aia, nu mai știu cât. Am aflat după aceea acasă că și tatăl meu îi dăduse suma. Nu mă văzuse în apropiere când a spus preotul că pleacă și n- a vrut să se facă de rușine. Și a luat popa banii de la amândoi, n- a spus nimic. A mai adăugat tata niște epitete la cuvântul popa după aceea. Măcar atât.
M-ai cam pus pe ganduri azi. In 1992 si-a facut apariția meningiomul. Nu al meu, al soțului. Dupa ce medicul supra-recomandat care-l tratase a dat un diagnostic greșit, cand m-am dus la spital sa-l externez cu recomandarea de mers la cardiolog, un doctor bătrân din aceeasi sectie m-a chemat in cabinetul lui să stam de vorbă. Acel medic era considerat un neurolog competent dar numeroase incidente cu beții și asalturi erotice la adresa colegelor și a „aparținătoarelor” (urăsc termenul acesta, te transformă din ființă umana in anexă amovibila) l-au tras pe linie secundară. Deci m-am dus cu inima îndoită, hotărâtă sa fac scandal in caz de asalt (eram tânără si nu aratam rău). Atunci parcă am avut un stop cadru, ca in filmele alea care incep sa se deruleze încet și vocile se transformă in basi. „In capul lui creste ceva. Nu stiu ce dar trebuie dus la neurochirurgie. Cardiologul poți sa-l vizitezi, dar o să -ti spună ca nu e problema lui”. Mentionez că in oraș nu exista tomograf, sau alte device-uri imagistice avansate. Deci aveam doua diagnostice „proces constrictiv” si „proces expansiv”. Pe aproape, nu-i așa? M-am dus acasă mestecând in gand ce, cum, cand ii spun soțului ca tind sa cred ce a spus doctorul-betivan si ca trebuie sa mergem la Timișoara, la o clinică de specialitate.
Happyend, meningiom indepartat, benign. Dar chiar după ce omul intrase la anestezie a sosit cumnatul meu cu mesajul „tata zice să nu-l lasi sa se opereze, mama a spus ca te blestema daca-l lasi”. Din fericire m-am abtinut.
haibonjuratus și mulțumesc, @MV;
1. una dintre marile mele frici, poate cea mai mare, că nu am timp să-mi „pornesc” fata pe drumul ei în viață
2. o să-mi iau niște m00ie, da’ io am zîmbit; România e o țară mișto tare de trăit! cu două condiții: să ai bani kklău și să nu ai nevoie de ceva de la (orice) sistem; jegul ăla din biserică e prezent acolo de zeci de ani; mai țineți minte morți pe laviță cărora le-a fost refuzată înhumarea pentru că n-au plătit taxa de protecție la ninjalăi cînd trăiau?
în legătură cu 5, 6 și 7… nu mai țin minte unde (poate la Caramitru) am citit despre un studiu care zice că 70%-80% dintre noi sunt dispuși la compromis, la un mic furtișag, la o combinație, ceva… de aici admirația pentru hoți și ideile de „dă-i în p.la mea pe pruoștii ăia dacă fac eu 10k!”, respectiv „doar cum gîndesc eu e bine/adevărat! n-am nevoie de dialog!”
8. deja am văzut (mai sap azi) 2 postări cu teorii ale conspirației cum că treaba a fost aranjată de bibi ca să-și (mai) apere cwru; deocamdată nu am o părere fermă, dar faptul că a știut de 7 octombrie…
Fiu al lui Alah, la 1 gândim la fel.
La 2 nu sunt chiar pe frecvența ta. Sunt de acord că dacă ai bani trăiești oriunde. Iar România nu e așa de rea. Dar unde sunt limitele?
Restul încă îl citesc. Mai puțin postările de Facebook, ca eu și Zuki nu ne înghițim reciproc.
1. O înțeleg, am trecut aproape prin aceleași spaime și bătălii, recunosc că am căzut psihic abia după ce rezultatele biopsiilor au fost bune fără echivoc, mi s-a părut mai grea lupta de după, în perioada în care nu mai aveam un diagnostic cu care să mă lupt, toată energia aia brusc nu mai avea direcție.
2. Oribile experiențe am avut, trase la indigo chiar dacă lași o firmă să se ocupe de tot ritualul, tot mai apare „ceva”
3. Eu, noi, avem pregătit rucsacul ăla pentru supraviețuire, subsolul blocului este cumva pregătit de noi locatarii, în rest 🤷 who cares, ei au impresia că sunt nemuritori și cutiile alea de pantofi sunt panaceu universal
4. Nu cred că mi-ar plăcea să lucrez de acasă, nu neapărat că aș fi exagerat de sociabilă ci pentru că sigur aș face tot felul de chestii pe care n-ar trebui să le fac în timp ce lucrez
5. Ce se întâmplă în ultima vreme este studiu de caz, isterie în masă dirijată, nici măcar discret, de sponsorii evenimentului 🤷
6. Speechless 😶 subumani, subzero
7. Ne lucrează serviciile, care or fi ele că văd că n-au ajuns la consens cum să împartă prada, de manual. Io, nu blestem, da’ să nu-și găsească Ilici & Co liniștea și conturile full, până nu o să-i uite istoria universală că oamenii văd că au memorie selectivă.
8. Am înțeles că individul are un istoric ciudat și a fost angajat fără să se țină cont de antecedente, grav, oribil.
9. Sunt destul de vocală și atrag atenția mai ales în mijloacele de transport în comun dar și în magazine sau oriunde se depășește limita bunului simț. De la nebunia cu „e spațiu public și am dreptul” am ajuns să mi se spună să mă mut de unde am venit, neplăcut este că sunt fix din buricul târgului și nu sm „țară” spre deosebire de cei care se tăvălesc în chinurile iadului că au dreptul să mă calce în picioare. Tutele și tuții ăștia nu prea știu cum este treaba cu bunul comun 😊 și alte comunisme d’astea. Așa cum nu înțeleg „organizarea” parangheliilor sub ferestrele oamenilor doar pentru că linia de partid este să livreze „pâine (scumpă și proastă) & circ, politică care a prins tare pe educația precară.