Înainte de orice, am și eu o curiozitate: s-a mai trezit cineva să vadă meciul ăsta? La modul că să vreți să faceți asta, nu că aveați insomnie și-ați dat drumul la tv. Sunt foarte curios să aflu.

Trecând la meci, nu știu cu cine ar trebui să joace americanii ca să pot ține cu ei. Poate doar cu Italia, dar cum italienii mi-au făcut imensa bucurie să rămână acasă, cu greu aș putea găsi o echipă care să mă facă să țin cu Statele Unite.

Nțțț, iar o să fiu părtinitor și-o să simpatizez cu băieții din Asunción.

A început meciul într-un ritm mult prea alert pentru creierul meu care încă doarme, deși am încercat să-l mituiesc cu două cafele mari. E minutul 4 și deja a avut fiecare echipă câte o situație bunicică.

Tot în același stadiu sunt, cu creierul semi-amorțit, și în minutul 7 când americanii primesc cadou un autogol ѕtսpіd. Io cred că li s-a sugerat c-ar fi bine să înceapă meciul de la 0-1. „Știți, ca să nu se supere domnul președinte”. Cum care președinte? Știți voi care.

Nfine, tot e bine că Paraguayul scapă doar cu un autogol, c-ar fi putut să aibă pеtrol și nu mai scăpau așa ieftin.

Partea bună e că paraguayenii de-acasă măcar n-au trebuit să se trezească în creierii nopții ca să vadă cum își bagă ai lor mingea în propria portă, la Asunción meciul a început la 22:00.

Se joaca pe contre, exact cum te-ai aștepta la un meci din MLS (Major League Soccer), doar că ăsta e un meci de la Campionatul Mondial, nu fotbal de pe Tеmu.

Dar, cine știe, poate o fi ceva în aer, ceva contagios care face echipele să se infecteze imediat cum intră în Αmеrіca și să le repugne să se apere.

Pulisic ăla e pe tot terenul, treabă care mă face să mă întreb ce-o însemna „pulisic” în limba bătrână? Că eu aș avea o ipoteză, dar dacă o scriu aici, o să ziceți că vorbesc urât.

Și dacă tot a venit vorba despre domnul președinte ales, voi știați că Paraguayul nu are ieșire la mare? Chestie care nu-i împiedică deloc să aibă cea mai mare flotă din lume a unei țări fără ieșire la mare.

Cum ar spune domnul președintele ales, dacă facem un canal Marea Neagră – Asunción, practic i-am rezolvat și pe paraguayeni cu ieșirea la mare, dar și pe noi cu flota. Trebuie doar să vrei să think big, dar voi nu vreți.

Hai c-a trecut și pauza de hidratare, dar creierul meu tot în pauză e.

E 2-0 pentru americani, scor la care în mod normal ar trebui să închid televizorul și să mă bag înapoi la somn, paraguayenii oricum par din cu totul alt film. Unul în care, în ritmul ăsta, or sa mai ia vreo trei.

Dincolo de orice glumă, chiar ar trebui să mă duc la somn, meciul curge la o singură poartă, americanii au câte o ocazie la câteva secunde.

Nu știu dacă e din cauză că sunt adormit, dar nu reușesc deloc să-mi dau seama dacă Paraguay e atât de slabă sau Statele Unite atât de bună. Probabil c-o să mă lămuresc la meciul lor cu Turcia.

După ce că mi-e somn, mai sunt nevoit să-i aud și pe cetățenii ăștia doi care comentează meciul. Oricare dintre ei ar putea adormi, în câteva secunde, un suferind de insomnie cronică.

Cinci minute de prelungire pentru repriza asta???!!! De ce? Se contorizează și timpul în care se scobesc în nas jucătorii?

În timp ce mă plângeam s-a făcut 3-0, apărarea de „fier” a Paraguayului a mai fost ridiculizată o dată.

E pauză, adică cinșpe minute în care voi fi nevoit să mă lupt cu imensa tentație să închid tot, trebuie să-mi țin creierul ocupat cu ceva, altfel e groasă.

Băi, voi știați că mâncarea națională din Paraguay este Sopa Paraguaya? Treabă care se traduce fix așa: „supă paraguayană”. Doar ca dacă te repezi să ți-o comanzi în speranța c-o să mănânci supă, o să-ți iei o țeapă mai mare decât mi-am luat eu când m-am trezit să văd meciul ăsta. Pentru că Sopa Paraguaya nu doar că nu e ceva lichid, dar arată ca o mămăligă rece, uitată pe masă mai multe zile. Aș mânca, de ce să mint.

O mai fi mult din pauza asta?

Hai c-a început, m-au trezit din ațipeală mingile bubuite în față, la întâmplare, de paraguayeni. Plus o semi-ocazie leșinată.

De departe cea mai tare treabă pe care am văzut-o la acest mondial: un cartonaș galben, luat pentru un fault care n-a existat, a fost anulat datorită intervenției VAR. Iar ăla care a simulat a luat galben. Sper să fie o regulă nouă pe care s-o vedem cât mai rapid și la noi.

Partea extrem de tare e că sud-americanii par hotărâți să nu mai țină cont de nimic și să atace în valuri. Adică să mai ia vreo două, dacă e să mă întrebi pe mine.

Mamă, mamă, ce-ar fi făcut Moruțan și Sorescu cu americanii ăștia, mare noroc au că nu ne-am calificat.

Nu mă pot hotărî câte viteze au în minus paraguayenii față de americani. Până la urmă am decis că măcar trei.

E de-abia minutul 65…

A prins unul dintre spectatori mingea și-o arată fericit către camerele de luat vederi. La cât costă biletele, sper să-l lase să plece cu ea acasă și cu autograf de la Infantino. De fapt, la cât costă biletele, fiecare spectator ar fi trebuit să primească o minge. De aur.

Hidratez deci exist, ăsta ar trebui să fie sloganul acestui Mondial.

Nu vreau să cobesc, dar cred că e ultima mea „cronică”. Efectiv n-am de ce să mă trezesc în creierii nopții pentru niște meciuri atât de slabe, că n-am greșit cu nimic în viață. Nici la Farul – Chindia nu mă rugam atât de fierbinte să treacă timpul mai repede.

Taci c-a dat Paraguayul gol. Nici nu știu cum să reacționez la treaba asta, o să încerc să nu mă bucur ca să nu le țin ghinion.

„Paraguayenii încearcă să declanșeze din nou mașinăria de pase”. Asta a zis cu gurița lui unul dintre cetățenii ăia doi care comentează meciul. Cum să vă spun eu vouă, să zici despre paraguayeni că au vreo mașinărie de pase e ca și cum ai zice despre România că are țesătură de autostrăzi.

E minutul 84, s-a luminat de ziuă afară, iar eu stau să mă uit ca ρɾѻѕtul la un meci care nu mai are nicio miză din minutul 7. 🤦‍♂️

„Americanii reușesc cumva să echilibreze jocul după ce-au primit acel gol din minutul 73”. Ghiciți cine a spus enormitatea asta? Și de ce credeți că unul dintre cei doi comentatori?

E minutul 88. Deja mi-am pierdut speranța că meciul ăsta se va mai termina vreodată. Peste 30-40 de ani mă vor găsi prăbușit peste laptop, în timp ce pe televizor se „derulează ultimele secvențe”.

Aștept să văd câte minute de prelungire vor fi, cum așteptă deținuții ziua în care primesc pachet de acasă.

7 minute??? 7 minute!!! E clar, meciul ăsta chiar nu se va termina vreodată. Sper să le treacă prin cap alor mei să deschidă ușa la living, cândva, să vadă dacă mai trăiesc.

E 4-1, dacă nici acum nu se vede că americanii au reușit să „echilibreze jocul după ce-au primit acel gol din minutul 73”, atunci când.

Hai c-a dat Marele Manitou și s-a terminat.