Am văzut ceva păreri cum că noi, europenii, ar trebui să ținem cu echipele europene de la Mondial, în semn de protest față de FIFA. În mod normal aș rezona cu treaba asta dacă n-aș avea niște echipe de prin Europa pe care nu le halesc de nicio culoare.

Iar una dintre ele este chiar Bosnia pe care n-o mai ѕսport de la meciul pierdut de România astă toamnă, la Zenica. Și nu pentru c-a pierdut România, c-așa ar trebui să nu ѕսport cam toate țările din Europa, că-n ultimii 20 de ani numai cine n-a vrut nu ne-a ƅătսt.

Nu, nu, nicidecum, că nu sunt absurd, n-o mai halesc de la acel „ṭіցаոіі, ṭіցаոіі” strigat de tot stadionul.

Ei bine, în seara asta sper să le dea „ṭіցаnіі” de canadieni cu terenul în саp. Așa că dacă o să vi se pară că sunt vădit subiectiv și părtinitor, ei bine, nu vi se pare.

Fix așa a și început meciul, cu Canada prăvălindu-se spre careul bosniac și portarul la mijlocul terenului.

Bine, mă rog, a avut și Bosnia o ratare în minutul 3 care a semănat a transformare în liga a doua de rugby din Malta.

Partea bună e că meciul seamănă a fotbal, până în minutul 15 s-a jucat mai mult fotbal decât  în primele două partide la un loc. Tot după sfertul ăsta de oră, deși nu-mi place să recunosc, Bosnia pare mai echipă decât Canada.

Meam, câta ocazia a avut Jonathan David în minutul 17, de-acolo nu puteai să ratezi decât dacă ți se abureau ochelarii chiar înainte să tragi. O să se răzbune ocazia asta, că prea a fost mare.

Nici n-am apucat bine să scriu c-o să se răzbune ocazia aia, c-a dat Bosnia gol. Lukić de la U. Cluj i-a arătat lui Jonathan David de la Juventus: uite, bosule, așa se face. Și cică n-avem fotbal de calitate în România. 😛

Să iei pauză de hidratare, la 25 de grade, e ca și cum aș lua eu pauză de la vacanță.

Canadienii au mult entuziasm, aleargă ca zănatecii când au mingea, dar fotbalul nu e atletism. Și cred că știu și ei asta. Dacă nu, tocmai sunt pe cale să afle.

Faza e că mă așteptam ca Jonathan David să le facă otită lui Muharemović și Katić, dar e taman pe dos. Nu doar că n-a mișcat lângă ăia doi, dar zici că are promisă cetățenie bosniacă și nu vrea să le creeze probleme viitorilor lui compatrioți.

E minutul 38 și cred că Lukić a atins o singură dată mingea, la gol. Pentru celălalt băiat din atacul Bosniei nu garantez nici atât.

Canada atacă, are corner după corner, dar eu am mai văzut de multe ori filmul ăsta și are de obicei același final: dau ceilalți gol pe contraatac. Vedem.

Hai c-a atins mingea și celălalt băiat din atacul Bosniei, Demirović, doar că a atins-o cu tot cu o gleznă canadiană. E ceva sa iei galben fără să atingi mingea.

Idem Lukić și-a făcut și el rost de un galben ca să mai alunge din plictiseală.

Intrăm la pauză cu 66% posesie pentru Canada. Le-a folosit posesia asta la fel de mult ca o salată de goji când ți-e poftă de ceafă cu cartofi.

Înainte să înceapă repriza a doua, trebuie să zic ceva ce-am vrut să spun de ieri, dar am șters, c-am zis să le mai dau o șansă. Prieteni, comentatorii de la antene mă fac să-mi fie dor de Ilie Dobre și Ionel Stoica. Și cu asta cred c-am spus tot.

Oluwaseyi reușește în minutul 47 ce n-a reușit Jonathan David o repriză întreagă: să-i trimită pe fundașii bosniaci să-și facă programare la medicul orelist. Da’ cu golul mai greu.

Iar a avut Jonathan David o ocazie IMENSĂ. Atât de mare că imediat era să se răzbune și să le dea Bosnia gol, fix ca-n prima repriză. Dacă nu era Demirović anchilozat de la atât stat, ar fi fost 2-0 pentru Bosnia și puteam să ne luăm la revedere.

Hai c-a ieșit portarul canadian să boxeze o minge undeva pe la marginea careului, unde n-avea ce căuta în niciun caz. Poate că așa se explică de ce conduce Bosnia, că nu ia fotbalul la mișto.

A ieșit Jonathan David, a ieșit și Lukić. Trist, n-o să mai avem parte de confruntarea de la distanță dintre U. Cluj – Juventus.

Știți câte goluri marcase Canada în trei participări la Campionatul Mondial? Unul singur, și ăla într-o înfrângere cu 4-1. Nu vreau să cobesc, dar după mingea respinsă de bosniaci de pe linia porții, sunt șanse mari să rămână tot cu golul ăla și după meciul de azi.

Iar aveam pauză de hidratare cu reclame. De-abia aștept primul meci pe ploaie, să văd cum se hidratează infernal jucătorii, prin mansarde.

Pe căpitanul Canadei îl cheamă Eustaquio, de la începutul meciului mă tot uit sa văd dacă are trompă. Încă nu m-am lămurit.

M-a plictisit rău repriza a doua. Îmi retrag cuvintele de mai sus, unde spuneam că meciul ăsta seamănă a fotbal. Doar seamănă.

A dat ăl de sus și-a marcat Canada. E minutul 78, iar Cyle Larin le-a întrerupt seminarul despre „Critica rațiunii pure”, lui Muharemović și Katić, și i-a arătat lui Jonathan David cum se face.

Am serioase îndoieli că se va mai întâmpla ceva până la final, după un contraatac al Bosniei în care Demirović ne-a arătat că e proaspăt ca-n primul minut. Cred și io.

S-a mai întâmplat ceva, a ieșit Eustaquio, dar tot n-am văzut dacă are trompă. Dar cam atât.

Bine, ar mai fi și ocazia imensă a Canadei, dar asta deja nu mai e ceva nou.

E gata.