Sunt fix patru luni de când vă întrebam cum credeți că se va termina războiul din Ucraina.

Patru luni de când văd în fiecare zi știri despre Ucraina, mai precis despre tratativele de pace pentru încheierea războiului din Ucraina. Și mi s-a luat, nu mai pot să le duc pentru că mi se pare că sunt degeaba.

O perioadă am fost foarte încântat că, în sfârșit, se face ceva concret, că se negociază în mod direct între cele două părți, cu mediere americană.

Dar de la un punct încolo am devenit circumspect, mi se pare că totul e în van și că, de fiecare dată când se întâlnesc, la final sunt aceleași concluzii: „o întâlnire foarte productivă, am avansat foarte mult în negocieri, dar mai vedem”. Cuvintele sunt de fiecare dată altele, dar concluzia e mereu aceeași.

După care, din circumspect am devenit pesimist. Azi, acum când vorbim, sunt absolut convins că toate tratativele de pace sunt doar praf în ochi din partea imbecilului ăluia de Putin.

La ora asta nu mai am nici cea mai mică îndoială că jegul ăla nu-și dorește pacea sub nicio formă. Până când ucrainenii nu vor fi de acord să-i cedeze tot Donbasul, absolut nimic nu se va întâmpla. Dacă nu vor respecta la milimetru cât cere Putin, nu se va semna nicio pace.

Iar asta mi se pare crunt din orice unghi aș privi-o, inclusiv din unghiul armatei rusești. Nu știu care sunt cifrele reale, pentru că se minte și de o parte, și de cealaltă, în ceea ce privește câți oameni au murit în acest război.

Dar se pare că numărul soldaților ruși morți trece de 1,2 milioane și continuă să moară cu miile în fiecare zi. Și de partea ucraineană înțeleg că sunt peste 600.000 de morți.

Repet, cifrele reale le știu doar cele două părți implicate, dar indiferent cât mint și cât cosmetizează pierderile, tot este ceva de neimaginat, de la al doilea război mondial încoace n-au mai murit atâția oameni într-un conflict armat.

Dacă morții Ucrainei îi pot înțelege, pe cei au rusiei îi consider victimele cinismului lui Putin. Că una e să mori apărându-ți țara, și cu totul altceva să fii victima ambițiilor imbecile ale unui cretinoid bolnav de putere.

Revenind, vă ziceam că nu mai cred în tratativele de pace și că sunt absolut convins că nu se va semna nimic până când Putin nu va obține ce-și dorește. Dar la virgulă ce-și dorește, nu va face nicio concesie, nici cea mai mică.

Până la urmă rusia are 150 de milioane de locuitori, deci are de unde să mai trimită să moară încă 1,2 milioane de oameni și-n următorii patru ani. Sau zece. Sau câți vrea el.

Iar pentru treaba asta îi învinuiesc atât pe Trump, pe care îl manipulează imbecilul ăla de Putin cum vrea el, cât și pe cei din conducerea UE, care sunt slabi și lipsiți de orice urmă de cojones.

De altfel, simplul fapt că nimeni din UE nu e prezent la nicio rundă de tratative, în care se hotărăște soarta unui război de pe teritoriul Europei, demonstrează cam cât de tare îi interesează și pe ruși și pe americani ce crede UE. Și, mai ales, de ce poate UE.

Cam asta e. Până una alta o să treacă și 2026 în același mod: „o întâlnire foarte productivă, am avansat foarte mult în negocieri, dar mai vedem”.

Îmi pare rău dacă v-am stricat începutul de săptămână, dar nu există zi în care să nu mă gândesc la asta.