Prieteni, mai jos aveți un scurt-metraj care m-a făcut de-am râs cu sunet, nu doar pentru că e foarte mișto și foarte bine jucat, ci pentru că mi-am dat seama că spaniolii au băgat în el tot ce credeau ei că e mai rău când vine vorba despre birocrație și despre funcționari.

Săracii spanioli, câtă naivitate.

Dacă intrau într-o instituție publică din România anului 2011 (atunci a fost lansat filmul), ar fi plecat vorbind singuri fără să înțeleagă ce li s-a întâmplat. Indiferent de instituție.

Numai cine n-a stat căciulit în fața unui ghișeu din spatele căruia se uita la tine cu scârbă El, Marele Zeu, cunoscut sub numele de funcționarul român, nu știe despre ce vorbesc.

Și acum mai e cum mai e, că parcă s-au mai schimbat un pic lucrurile și la noi. Dar în 2011?

În 2011 riscai să fii scos pe brânci, cu paza, doar dacă respirai mai tare spre El, spre Marele Zeu. Sau pur și simplu dacă nu-i plăcea fața ta. Oricum n-avea nevoie de vreun motiv ca să te dea afară. Ziceai merci dacă scăpai nebătut.

Aproape că mi-au dat lacrimile când am văzut că pe fata aia din film o trimiteau la copiatorul din altă încăpere. La noi ar fi zbierat la tine duamna cu păr mov: „de ce veniți fără să aveți toate copiile? Da’ chiar nu vă e rușine să vă bateți joc de timpul nostru?”. Am pățit. Fix așa, exact cu aceste cuvinte.

Săracii spanioli, sunt curios cum ar fi arătat scurt-metrajul dacă-l făceau la noi. La ei în film, fata aia măcar stă jos pe un scaun, față în față cu funcționarul. Să fi venit aici să simtă până în ultima celulă umilința de a te apleca în fața unui ghișeu făcut intenționat să trebuiască să te apleci.

Pentru că Zeii nu stau niciodată față în față cu pulimea.

Mă rog, ideea e să vă uitați la film, că are doar trei minute și-un pic. O să vă placă.

Ne mai auzim după cu povești despre funcționari, dacă se poate și de prin alte țări.

Nu de alta, dar o să vă apuce plânsul dacă vine cineva de prin Olanda, de exemplu, să ne explice cum se rezolvă la ei chestii birocratice cu un simplu email către cei care trebuie să rezolve. Și nu doar din Olanda, am pomenit-o doar pentru că mi s-au povestit chestii care m-au lăsat cu gura căscată, aproape că nu-ți vine să crezi că sunt reale.

Chestii din alea pentru care le noi trebuie să-ți iei liber de la job câte trei zile ca să fii sigur că măcar ajungi să vorbești cu funcționarul. Și tot nu ești.

Apropo, terminasem de scris textul ăsta, când am citit că domn prim-ministru susține amendarea cetățenilor care manifestă „lipsă de respect” față de funcționari și față de „programul stabilit”. Nu zic că nu trebuie să ai respect față de funcționar, doamne ferește, zic doar că în general lucrurile stau exact invers. Gen, funcționarii sunt cei care cam fac pipilică pe cetățeni.

Și n-am înțeles de la domn’ Bolojan dacă pe ei îi amendează cineva sau nu, in cazul în care manifestă „lipsă de respect” și nu respectă „programul stabilit”. Nu de alta, dar cred că doar din amenzile astea cred că s-ar regla deficitul bugetar.

Nfine, vă las cu scurt-metrajul. Vă puteți uita liniștiți chiar dacă nu înțelegeți nici spaniolă, nici engleză. O să vă fie clar ca lumina zilei despre ce e vorba.