Ce-ar fi Italia fără mâncare?

E un om care și-a făcut un blog. E al lui punct. Scrie acolo ce vrea el punct.
Sunt mulți oameni care citesc ce scrie el. Unii sunt de acord, alții nu, unii comentează, alții nu, unii apreciază, alții nu, pe unii îi interesează subiectul (de exemplu cât a consumat o mașină electrică pe o anumită distanță, sau dacă are plastic lucios pe bord), pe alții nu. Unii se bucură să vadă fotografii frumoase, poate unii se uită chiar cu nostalgie, pentru că au fost și ei pe acolo, altora le vin idei de vacanță. De multe ori ne și distrăm, pentru că are umor, știe să scrie și găsește subiecte comice.
Unii vor să vadă fotografii cu mâncare și chiar îl roagă să posteze. Pe alții nu îi interesează din cale-afară, dar tot vin și ei cu comentarii, care mai amuzante, care mai spumoase, în general sunt discuții armonioase.
Postează sus-numitul om, așadar, un video cu mâncare. Care nu numai că arată într-un mare fel, dar mai e și servită în niște vase superbe. Încep comentariile – ba că de ce?, ba că de foame, ba că salivez, ba că Italia e mișto, ba că polenta cu brânză la care trebuie să vii cu mălai de acasă. Chestii amuzante, ca într-o gașcă de prieteni, aș zice.
Și după aceea vine (la ora 20:20) Domnul Andrei care zice că nașpa cartofii ăia congelați, că la toate-toate-toate bodegile din frumoasa țărișoară din spațiul carpato-danubiano-pontic pizza e plină ochi de busuioc proaspăt, iar burrata dă pe-afară din farfurie și, mai ales, ne informează că dacă traversează drumul, își poate cumpăra ciolan cu mămăligă și varză. Nu tre’ să meargă ca fraierul de MV până în Italia cu electricele! Pff! Curios pentru mine e faptul că a primit 5 aprecieri.
Se face ora 22:03 și Domnul Andrei se transformă în Domnul Andu. Care arde, arde cămeșa pe el. Bagă iar capul la Mihai Vasilescu în casă, pentru că arde să citească dacă 1. l-a ‘nervat pe proprietar (mi se pare evident că ăsta a fost unul dintre motive) și dacă 2. părerile lui au fost validate. Pentru că are nevoie de validare, are nevoie să știe dacă faptul că “mamă, ce i-am zis-o!” a fost apreciat. E frustrat și invidios, e seara târziu și are așa… o stare… nu l-a lăudat nimeni, nu i-a zis nimeni “Ooo, ce frumos, înalt și deștept ești!”. Săracu’ Domnul Andu! Se simte invizibil și ignorat, nu poate să adoarmă, trebuie să mai bage o dată bățul prin gard. Și culmea! A mai primit 2 aprecieri.
La propun acestor doi Domni, Andrei și Andu, să-și imagineze cum ar fi să vină Mihai Vasilescu în vizită la ei acasă și le zică ceva de genul: “ce apartament de kkt aveți, aroganților, nu știu cum “spuraviețuiți”!”.
Domnilor, vă obligă cineva să intrați pe blogul personal al lui Mihai Vasilescu să citiți ce vrea el să scrie? E parte din fișa postului? Vă pune șeful să faceți recenzii? Vă dă cineva bani sau bile albe dacă aruncați cu otravă? Mihai Vasilescu, i-ai obligat să te citească?
Da, Mihai Vasilescu stă în fund pe canapea, scrie un text, îl postează și câștigă bani. Da, Mihai Vasilescu se plimbă prin Europa cu mașini de excepție și câștigă bani. Da, Mihai Vasilescu stă la plajă în Grecia și ne arată răsăritul și câștigă bani. Da, Mihai Vasilescu mănâncă bunătăți în Italia în timp ce, ce să vezi? Câștigă bani. Pentru că noi citim ce scrie. Vă împiedică ceva să faceți la fel? Eu cred că da.
O să faceți icter de atâta invidie, oftică și ură câtă aveți în voi. Ură și hate, ură și ură din nou, celălalt are mai mult, celălalt are mai frumos, celălalt are mai mare, vreau, dă-mi, fă-mi, doar eu, nu tu, doar mie, nu ție.
Nu, mai bine, citiți ce bloguri vă plac, texte care nu vă stârnesc sentimente ostile? Sau poate o carte (maybe în engleză, pentru că you can do better)? Nu știu, zic.
Nu, mai bine, vă vedeți voi de treburile voastre, și îl lăsați pe Vasilescu cu ale lui?
Libertatea cuvântului nu înseamnă ce ai făcut tu, Andrei Andu. E loc pentru toată lumea sub Soare, cu condiția să nu-i faci nimănui umbră. Mai gândește-te!