Am avut marele noroc ca în această viață să pot mânca în tot felul de restaurante. De la cârciumi pescărești sau bistrouri obscure de cartier, până la restaurante cu stele Michelin, am încercat cam tot.

Prieteni, niciodată nu va exista vreun fel de mâncare la care să salivez pe loc, indiferent dacă sunt flămând sau sătul, cum mi se întâmplă la cartofii prăjiți crocanți cu ouă ochiuri cu gălbenușul cleios.

Iar dacă mă pui să aleg, ei bine, cu toată sinceritatea vă spun că sunt puține preparatele pe care le-aș alege în locul cartofilor cu ochiuri.

Da, știu, sunt un țăran de la Vâlcea, va trebui să trăiesc cu această povară.

P.S. Poza nu e de pe net, ci de la mine din bucătărie. 😁