Că tot vorbeam zilele trecute despre prime de sfârșit de an, mi-am adus aminte, am avut un flash când vă citeam comentariile și mi-a venit în minte cum am luat singura primă „de merit” din viața mea.
Primă plătită pe loc de către unul dintre asociații companiei în care eram angajat. Imediat vă povestesc.
Lucram în vânzări, am mai povestit de multe ori pe aici că am lucrat 16 ani în vânzări, mai precis, lucram cu clienți din țară, adică făceam vânzări la telefon, vorbeam cu clienții și potențialii clienți, îi convingeam să cumpere produsele noastre.
Eram un vânzător foarte-foarte bun, fără doar și poate. Singura problemă era că nu munceam decât strictul necesar. Cu procrastinarea te naști, prieteni, n-o dobândești pe parcurs. Dar în zilele în care aveam chef de muncă, eram imbatabil, eram un Zeus al vânzărilor, se puteau scrie cărți după modul în care dădeam cu barosul în obiecțiile clienților. Nfine, păcat că zilele astea erau extrem de rare, adunate nu strângeai nici cinci într-o lună.
Faza e că fix în una din aceste zile, când aveam chef de muncă, a sunat pe telefonul fix al firmei un tip din Cluj care căuta ceva, nu mai țin minte ce.
Paranteză. Ca să înțelegeți mai bine contextul, noi vindeam CD-uri, DVD-uri, stick-uri de memorie, cartușe și tonere pentru imprimantă, consumabile din astea conexe IT-ului. Am închis paranteza.
Ei bine, ceva de genul ăsta căuta și omul care a sunat. A dat un search pe google, ne-a găsit și pe noi printre cei care vindeau ce-l interesa pe el și-a sunat sa vadă dacă avem pe stoc. Cum secretara lipsea când a sunat (ea oricum mai mult lipsea decât stătea la recepție), am preluat eu apelul. Ca să vezi cum se leagă lucrurile când e să ai noroc.
Știți bancul cu vânzătorul la care vine unul să cumpere tampoane pentru nevastă-sa și-l face p-ăla să plece de-acolo cu șalupă pentru pescuit și mașină nouă?
Fix așa am făcut și eu cu tipul de la telefon. După ce mi-a spus ce caută, l-am luat cu binișorul și i-am vândut efectiv toate produsele pe care le aveam în ofertă. Desigur, omul nu era redus mintal, a acceptat vânzarea pentru că era și el la rândul lui un revânzător, doar că nu e deloc simplu să faci asta.
Și foarte rar o faci în urma unui singur telefon, trebuie multă muncă pentru a putea convinge un client nou. Doar cine a lucrat în vânzări știe exact cât de greu e să convingi pe cineva, care lucrează deja cu niște furnizori, să mai accepte încă unul. Să faci new business este extrem de dificil, de-aia mai toate companiile pun accent pe asta.
Cert este că din ziua aia, după discuția în care i-am vândut din tot ce aveam în ofertă, omul a rămas clientul nostru, adică al meu, până când s-a desființat firma aia în care lucrăm. A cumpărat constant și-a fost unul dintre cei mai buni clienți.
Dar, ca idee, ca să vedeți cum e viața, omul sunase să caute ceva punctual și când a închis telefonul dăduse o comandă de niște zeci de mii de lei.
Ce nu știam eu era că tot acest dialog telefonic fusese ascultat de unul dintre cei doi asociați ai firmei unde lucram.
Habar nu aveam că e la el în birou, cu ușa deschisă, și că ascultă, de altfel nici nu mă interesa acest aspect. Eu mi-aș fi făcut treaba și-aș fi vorbit exact la fel chiar dacă știam că mă ascultă Papa, Iisus și Bărbosul Suprem.
Doar că după ce-am închis telefonul, omul nostru a ieșit de la el din birou și s-a dus în open space-ul de la bucătărie, adică locul unde ajungeam toți din firmă la prânz, când trebuia să mâncăm. Acolo a lipit cu scotch pe perete un plic pe care scria asta: „Pentru Mihai Vasilescu și pentru cea mai convingătoare discuție telefonică pe care am auzit-o vreodată”.
În plic, evident, erau bani, nu mai țin minte exact suma, vreo 2- 300 de lei. Să nu credeți că nu m-am bucurat să-i iau, dar cel mai tare mă bucurau fețele colegilor pe care se citea o invidie sinceră și nedisimulată. Nu se mai întâmplase așa ceva la noi în firmă și nici n-avea să se mai întâmple vreodată.
Mai tristuț a fost un pic mai târziu când mi s-a spus: „ți-aș fi pus în plicul ăla oricâți bani cash aveam la mine, ghinionul tău a fost că ăia erau toți”. 🤷♂️
Asta este, prieteni, singura primă de merit, dacă se poate spune așa, pe care am luat-o vreodată în această viață.
Vă spun, dacă lenea n-ar fi fost mai puternică decât mine, aș fi ajuns unul dintre cei mai bine plătiți oameni de vânzări din țara asta. Pentru că da, sunt un vânzător foarte bun, doar că lenea și vânzările n-au făcut și nu vor face vreodată casă bună împreună.
Altfel, voi aveți povești mișto de pe unde ați lucrat? Hai, lăsați-le aici, că de plâns ne putem plânge oricând.
sursa foto: freepik.com
Da, am eu una. Am făcut două propuneri să ne meargă mai bine treaba şi am fost cadorisit cu 200 USD. Mai mult decât salariul meu. Din păcate doar convertibil în ceva electrocasnic.
Altă dată, în Germania am lucrat altfel decât cei din secție şi s-a simțit bine de tot. Asta şi faptul că am luat diploma pentru nivelul B1 au schimbat contractul de muncă din parțial şi limitat pe întreg şi nelimitat.
Comentariu beton!33
Electrocasnic = mai bun decât nimic. 😁
Mă tot zbat să rezolv niște lucruri p’aci pe la noi în comună. Și tot bătătoresc cărarea de la primărie. Zilele trecute un angajat al minunatei administrații locale mi-a spus că niciodată nu a avut comuna asta un consilier ca mine, care ține legătura cu locuitorii și apoi vine să le rezolve problemele, care și-a făcut pagină de fb ca să comunice mai ușor. Cuvintele astea, chiar dacă au fost spuse de un singur om din cei 40, au făcut mai mult decât orice sumă de bani.
Comentariu beton!88
Apăi ce faci tu e din seria „să ne batem cuie în talpă”. Respect!
Mulțumesc, Mihai.
Frumos a fost când am luau o primă, dar, din cauza impozitului progresiv de la acea vreme, eu, fiind cel mai tânăr, primeam cei mai mulți bani, deoarece salariul era mic. S-au iscat ceva discuții, dar, până la urmă, am primit acei bani așa cum se decisese inițial.
Comentariu beton!16
Asta se întâmpla în România, pot să pun pariu.
Da. Și cred că nu ai cu cine pune pariu. 😁
Ai atins un punct dureros.
Sunt într-o companie măricică, dar care plătește cam cu 25-30% mai puțin față de cât e uzual în branșă. Un lucru pe care noi îl știm, și top management-ul știe că știm, și chiar l-am spus cu toții, cu subiect și predicat.
Răspunsul a fost, de fiecare dată: “știm, dar nu putem plăti mai mult, we appreciate you, blabla”.
Am încercat și altfel – am solicitat ceva timp liber în plus (ca de pildă să ne putem lua liber în zilele de “punte” fără să ni se ia din zilele de concediu). Nu. Că nu se poate, că muncă.
Avem rezultate foarte bune, o vedem, o știm, că nu suntem de ieri în firmă și nici născuți alaltăieri. Dar niciodată “nu sunt bani”. Personal am solicitat mărire de salariu la mai evaluări anuale, uneori am primit , dar de absolut fiecare dată mai puțin decât cerusem și cu aerul de “iată ce am făcut pentru tine”.
Nu sunt unica în situația asta, departamentul nostru e mic, inevitabil mai răsuflă una-alta, cam în aceeași barcă suntem toți.
Dar suntem lăudați, fmm. De laude ne e podul plin. Și de acțiuni de HR inutile, și de cursuri obligatorii de care nu are nevoie nimeni, dar “it’s a must”. Cursuri care ne iau din timpul de muncă, și cine are de băgat apoi ca migu’…..
Am sentimentul că suntem buni și se vede, dar nu le pasă.
De ce mai suntem aici? Pentru că piața de muncă în branșă e la pământ momentan, și o revigorare nu se anticipează mai devreme de 2026. Unii dintre noi au plecat în alte domenii, când le-a ajuns cuțitul la os. Personal, îmi place la nebunie ce fac și domeniul, dar mă simt și-n prag de burnout, și mega-scârbită. Un gest ca al șefului de care povestești m-ar ridica pe culmi. Dar nu-mi pot imagina pe vreunul făcând așa ceva.
Semnez povestea de mai dus cu năduf și-o dau anonimă, vorba aia….
Comentariu beton!43
Mda, extrem de frustrant.
25-30 la sută sub nivelul pieței e al naibii de mult.
Ți-aș spune că ar trebui sa vă dați demisia. Tot departamentul. Dar e total inútil. Pentru că nu o vor face toți, iar cei ce își vor da demisia sunt înlocuiți. Așa că fii egoistă și pleacă tu.
Comentariu beton!18
In situatia ta eram eu in 2009. Firma mare, 20% sub piata, n-avem bani, e criza, ziceti mersi ca nu va dam afara, d-astea. Eu eram finance, stiam exact cati bani se faceau in fiecare luna. Tot eu a trebuit sa aprob facturile pt cheltuielile directorului expat: viluta in Pipera, masina noua (ca aia de 5 ani era cah!), restaurante scumpe,etc…
Din 2010 lucrez la un sediu regional al aceleasi firme dar mai spre vest. Aici sunt bani, bonusurile curg, directorii merg cu bicicleta si n-am facut un curs sau actiune de HR de 6 ani. Biroul din Romania merge tot prost.
Comentariu beton!51
E bine că sunteți apreciați și felicitați! S-ar putea sa nu fie nici asta!
Nu e neaparat piata praf, praf sunt oamenii de HR si companiile care se plang ca nu gasesc oameni insa folosesc algoritmi de cautare, nu oameni. Si se aleg tot cu algoritmi, vin unii care stiu cu algoritmii si nu cu munca, dupa max 3 luni reincep procesul de recrutare cu aceleasi erori ca e mai ieftin decat cu omul etc. La final de an se plang ca tot nu au gasit oameni buni. Oare de ce?
Sunt anti talent la vanzari, am avut odata o incercare de a fi recrutata, continui sa comand acele suplimente, uneori iau si pentru altii, si le platesc tot eu, evident, dar n-am reusit sa mai fac nici o „victima” dupa mine.
Am vazut in schimb cu multi ani in urma un baiat asa de talentat, vindea nu stiu ce cutit la un targ, dar felul cum vorbea si pasiunea pe care o punea m-au impresionat, i-am si zis ca e prea talentat sa se iroseasca pe la targuri, sper ca a facut ceva cariera.
Comentariu beton!14
Eu am văzut unul din ăsta într-o piață din Roma. Omul era fascinant, era coadă la produsele lui. Zece metri mai încolo era o tarabă unde vindea unul fix aceleași produse. Nu aștepta nimeni la el. 🤷♂️
Nu am avut parte de prime date din propria iniţiativă a angajatorului! Dar, având o poziţie de vârf în firma la care am lucrat în ultimii cincisprezece înainte de pensie, am propus ca în loc de petrecerea „vieţii” de Crăciun, să se dea prime! Au acceptat, toată lumea fericită! Am încercat să obţin şi prime de Paşti! Nţţţţ! Prea multe vrei matale!!
Comentariu beton!20
Hai că nu sună atât de rău.
Am intrat în câmpul muncii la 19 ani, la o firma care vindea echipamente de protecție, ca asistenta a unui director de import. El avea 36 ani pe atunci. La interviu m-a întrebat doar dacă știu engleza și dacă știu sa trimit un e-mail. Am răspuns da la ambele si m-a angajat. În primele săptămâni a fost mai mult plecat, asa ca eu pierdeam vremea in biroul lui, uitandu-ma pe internet. Pana intr-o zi când a venit la mine și mi-a spus ca trebuie sa merg la Romexpo, era un târg foarte mare de profil, si el nu putea ajunge la timp. Mi-a spus ca pana vine trebuie sa am cataloage și cărți de vizita, si potențiali furnizori. Eram praf de emoție, dar am pus pe mine sacoul și pantofii eleganți și m-am dus. Când a venit și el aveam o geanta plina cu documente, cataloage, cărți de vizita. Și nu doar atât. Informatii despre furnizori, care s-au dovedit a fi valoroase pentru el. Se pare ca din instinct am pus întrebările potrivite.
Mi-a spus ca asta a fost un test, ca este foarte mulțumit de prezenta mea, de modul în care m-am îmbrăcat, de felul în care am abordat task-ul. Asta mi-a dat o încredere imensa, și am început sa absorb de la el ca un burete. Omul era demențial pe negocieri și vânzări. Am plecat cu el când si-a deschis propria firma, și am fost mana lui dreapta aproape 10 ani, de data aceasta eu director de import, pana când a închis tot și s-a mutat în Belgia cu familia.
Iar eu am pornit la drum pe cont propriu, și tot ce m-a învățat m-a ajutat enorm.
Comentariu beton!112
Wow!
Ce frumos!🥰
In 2018 am prins (si finalizat) primul proiect european la un client (client nou, adus de mine) in firma in care lucrez inca. Atunci i-am vandut marfa de aproape 250.000 de euro. Ei, la incasare comision (pentru ca au colaborat si alti colegi si pentru ca sistemul de alocare atunci era cam ca in antichitate, comisionul incasat a fost cam la jumatate fata de cat trebuia). In fine, la sfarsitul anului am fost intre primii cinci din firma la rezultate, am zis ca asta este, am mai capatat experienta. Surpriza a fost ca, la cadoul de Craciun am primit de la conducere o geaca Patagonia (am evaluat-o ceva peste 1000 de lei). Am zis multumesc si nu am privit inapoi cu manie 🙂
Comentariu beton!26
Io m-am enervat citind.
@Mihai Vasilescu te-ai enervat la înjumątățirea comisionului sau la geacă? Ia vezi cum e cu bonus de 3 salarii şi iei doar unul şi juma’. Impozit, fmm.
@AleBlaga, la înjumătățire. Dar un pic m-a enervat și geaca. Dați-mi, bă, banii pe care trebuie să mi-i dați, că-mi cumpăru eu singue geacă sau ce vrea mușchiu’ meu.
Dacă nu m-a părăsit memoria, cred că ai mai povestit chestia asta o dată, dar mai cu lux de amănunte. Țin minte că m-am distrat copios.
E posibil. Am și io o vârstă…
Taci mă că ești tânăr. Și suplu 😀
Neata, colega! :)) Pai dupa ce am parasit celebra companie unde am fost colegi m-am dus la un dezvoltator imobiliar ce construieste inca in nordul Bucurestiului. Am vandut eu, bine-mersi, case multe pana cand au dat drumul la vanzare case si apartamente (pe hartie!) in celebrul loc inconjurat de padure blamat si acum pentru iesirea grea de acolo. :)) Unul dintre clientii mei (cu 3 case cumparate de la mine) m-a invitat la nunta lui ce urma a se desfasura in Sinaia. Totul bun si frumos la nunta pana cand ma cheama mirele sa vorbim cu taica-sau si unchiul lui trebuie de job. In noaptea aia, printre pahare cu sampanie, am vandut 5 blocuri si 3 case. :)) Dupa aia a venit criza. Amintiri frumoase de care imi amintesc cand mai scrii tu din astea sau cand ma invart in zona unde este celebrul ansamblu rezidential. 🙂
Comentariu beton!25
5 blocuri si trei case?!?! FML cred ca acum lumea e mai rezervata 😅😅
Same here.
Mă refer la aptitudini reale în vânzări, dar, mda, lene.
Povești sunt multe, nu așa frumoase ca a ta, probabil.
Acum vreo 10 ani lucram la o firma care instala sisteme de securitate dar si monitoriza acele sisteme. Eram in spital, pe masa de operatie si pana cand mi s-a administrat anestezia i-am vandut medicului anestezist un sistem detectie efractie si un abonament de monitorizare lunar :))
Comentariu beton!104
😁😁😁😁😁
Ce miștoooo!😁
Și te-a mai trezit din anestezie?
Comentariu beton!28
🤣🤣🤣
Am multe povești dar am ales una. Proaspăt angajată pe un job pe care nu prea aveam calificare dar managerul mă cunoștea, știa ce fel de om sunt, cum muncesc și mi-a acordat votul de încredere. La câteva zile după angajare m-a anunțat că pleacă în concediu o săptămână și trebuie să îi tin locul. Printre atribuțiile lui se numărau ședințe de status cu board-ul de conducere, discuții cu clienții, etc. În condițiile în care nu știam nici produsele firmei, da? Nu doar ca m-am descurcat dar când managerul a revenit din concediu am primit felicitări în plen. Evident că am primit votul lor de încredere după un timp când managerul m-a propus team leader.
Comentariu beton!15
Imi amintesc la primul meu loc de munca cum munceam ca un sclav, tot in vanzari, ca asistent pentru 3 – 4 vanzatori, dar mai ales pentru seful meu direct care avea cativa clienti foarte mari si cu pretentii. Ei, unul din clientii astia mi-a spus ca se bucura ca lucreaza cu mine, ca de cand sunt eu numai e nevoie sa ceara alte informatii domnului Iliescu (da, era un Iliescu 😁). Alta data am primit flori cand am plecat de la o alta firma, lucru care nu s-a intamplat nici inainte de plecarea mea, nici dupa. Acolo dusesem singura in spate un departement de vanzari pentru retail, in conditiile in care eu tot asistenta ma numeam iar seful meu, un fustangiu, a vandut marfa sub pretul de achizitie. Bani pe care pana la urma tot eu i-am recuperat. Si in Belgia am primit cateva complimente din astea, dar bani nu am primit niciodata in forma de prima. Flori si ciocolata, da🍫🌹🌹🌹.
Comentariu beton!12
Banii erau recuperați de la fuste? 😇
@AleBlaga, Nu, nu, desi cred ca el primea bani de la anumite fuste. Nu cred ca mi-a produs vreo persoana atata greață cat mi-a produs omul ala🤮.
Banii pe care i-am recuperat erau de la magazinele de retail. Vreo 100.000. Nu mult, dar patronul mi-a marit saariul cu 50 de euro. Asta se intampla in 2006. Deci uite ca tot am primit ceva. Plus florile si scuzele de rigoare ca am suportat atatea luni un imbecil. Patronul, de altfel un om cunoscut in România in bransa lui, a fost intotdeauna un om corect. Toata stima mea pentru el.
Ah si mi-am mai adus ceva aminte cand la primul meu loc de munca am primit bilete la un concert cu Elton John. Am avut curajul sa imi infrunt seful intr-o discutie in care aveam dreptate. Cum nu putea sa imi dea prima din banii patronului, mi-a platit el biletul la concert din banii lui. Inca mai tin legatura cu el. Dupa 20 de ani. Un tip coleric, dar si el corect.
La noi prima e ca in alt banc…. Cât a luat directorul?…. In jur de 5000, da’ inginerul? In jur de 2000 …și tu? Eu înjur de când am aflat….
Comentariu beton!34
cred ca o singura data am primit un bonus, consistent. al 13lea salariu. L-am tocat pe un monitor si nu mai stiu. Oricum, avand in vedere ca salariu era cat sa imi ajunga de la luna la luna, inca unu chiar a contat.
La aceeasi firma, eram asa, pe nerd mode. Gen, stateam la mine la birou cu castile pe urechi si pierdeam timpu, in loc sa butonez. Fata de acum cand fac acelasi lucru 🙂
Si, cand a fost cu craciunu au adus sute de pachete. Pe care trebuiau soferii sa le care de jos pana sus. La etaju 9, parca pe scari.
Eu is lenes, dar nu lenes. Asa ca m-am apucat sa ii ajut. Si cand au urcat alea si cand au coborat alea.
Chestia asta:
– mi-a adus doua sticle de vin, in plus. Practic, am primit doua pachete „pentru clienti”
– unu dintre soferi m-a ajutat de doua ori sa ma mut, gratis, cu masina firmei. La fel, avand in vedere cantitatea, lipsa, de bani a fost ca un bonus
Ajuta sa iesi din lene, din cand in cand
Comentariu beton!23
Eu nu am lucrat în vânzări. Nu aș putea nici să dau pe gratis. Anti-talent convins.
În 2006 eram dealer în casino pe un ”vas de croazieră” din Hong Kong. Am făcut atunci cel mai lung contract 11 luni și 3 săptămâni. Din astea vreo 10 luni aproape 5 nopți din 7 am tras de cărți la baccarat pentru un singur jucător. Puțin interlop, puțin agresiv (unde puțin-ul e pus degeaba). Chiar și în ultima seară pe barcă (când ești liber) m-a rugat CM-ul să mai trag de cărți vreo 2h că făcea ăsta urât. I-am zis la gagiu că s-o gătat contractul și că nu mai vin, mă duc pe Singapore. M-a întrebat de avion, de plecare, etc. Seara următoare, eram în aeroport cu înca 2 colegi și număram berile până la îmbarcare (noi eram de pe la 13 în aeroport, zborul era la 12 noaptea). Ei, și vedem 2 ”băeți” care arătau a orice numai a turiști nu. Aștia 2 se tot fâțăiau prin bar/lounge/etc pănă când ne-au zărit și direct spre noi. Unul dintre ei a întrebat cum ne cheamă (mai avusesem experiențe în HK), le zicem. Zic și eu, și tipul zice să ”show ID” și deschid pașaportul. Se uită bine, se uită la mine, scoate un plic gras, îl pune pe masă și zice numele jucătorului meu și pleacă. Erau 10,000 de USD.
Comentariu beton!67
Meam 😲😲😲
Ce mai tips!!!!👏👏
Sigur nu spalau bani?
P.S. Vorbeste invidia din mine 😉
@Prazaru – oarecum.
Pe HK și Singapore nu se dădeau/acceptau tips. Pe lângă o chestie culturală era și politica companiei (malayeziană).
@Jual – nu cred. Sau cel puțin, nu atunci și nu în modul acesta. Overall, win/loss-ul lui era în favoarea casei. După ce vezi 1 milion de dolari cash, puține lucruri te mai impresionează.
În perioada în care am stat la Sofia, am avut surpriza să constat ca minunata firmă plătea salariul de decembrie (cu bonus cu tot) prin 28 -29 ale lunii decembrie (ziua de salariu 26 – Crăciun). Ceea ce însemna că toata lumea ajungea cu banii pe sponci la sărbători, iar ce trebuia schimbat era un pas de proces, o singură dată pe an. Mi-a luat un an și jumătate și niște bătălii cu echipa de Payroll și cu managerul de site, însă salariul lunii decembrie se plătește, de 3 ani, înainte de Crăciun. Colegii mei de la Sofia mi-au zis, când am reușit să schimbăm asta, că le este rușine că nu au purtat ei bătălia, că nu au crezut că se poate. Pentru mine, faptul că în fiecare an mai vine câte cineva să îmi mulțumească e cea mai mare victorie.
Comentariu beton!48
💪💪💪
Eu am o poveste misto de unde lucrez. Sunt ,in timpul meu liber, reprezentata la o companie internationala de produse pentru casa,in special bucatarie in Germania. Piata pentru nemti cam suprasaturata – produse de calitate care nu se rup sau sparg asa usor,garantie 30 de ani (care de fapt tin toata viata , au parte si nepotii de ele ) samd si nu se inghesuie sa faca salata Bouef – care de fapt ar fi gata in 5 minute , romanii nu se prea rup pentru asa ceva pentru ca sunt cam scumpute… Pentru mine cea mai buna prima de merit e o doamna cam la 60 de ani (care nu a mai comandat ceva de mai bine de 5 ani,de la nimeni,pentru ca are tot ce are nevoie) la care doar anul asta am avut deja 4 „Partys ” unde am putut prezenta diferite produse (pe care ,de fapt,toata lumea le cunosc) si am avut comenzi destul de mari pentru ca -spus de ea personal- fac niste „super Party-s”
Când firma ta va vinde şi tastaturi cu buton de spațiu fără defecte, abia atunci o să te umpli de bănet.
Comentariu beton!17
@ kiorule,o zi buna si tie,multumesc
la o zi dupa articolul lu vasilescu…la doar o zi: Mirabela „aint nobody got time to puna spatiile corect inainte sau dupa chestiile care nu is litere” vine si loveste maiestos
@animaloo o zi buna si tie,thank you
Ca tot se vorbea ieri. De spatii zic.
Edit: animaloo, exact.
a disparut spatiu dintre @ si nume. Cand esti bun si nu te vede nimeni, dar educi oamenii putin.
Maine poimaine parca vad ca apar spatiile corecte si la virgula aia
Am avut i singură dată noroc chior datorat tendinței mele de a face efort minim. Eram proaspăt angajată și am găsit soluția la o problemă cu care mulți își spărgeau capul luând-o pas cu pas, pentru a cita un titlu celebru. Și am luat în calcul doar cazul cel mai defavorabil, rezultatul a fost aprobat, însusit, aplaudat de mai marii județului (era legat de inundații, protecție civilă). Directorul s-a ales cu faima de om deștept. Eu am încheiat periodă de probă pe loc. Și da, când s-au dat bonusurile de Crăciun, am primit și eu la rand cu cei vechi. Și sumele erau egale, de la director la portar. Doar cei aflați în proba nu primeau – urma să aștepte Paștele.
Comentariu beton!18
Mi-a plăcut aia cu directorul care s-a ales cu faima de om deștept. 😀
pai. Directorul a angajat-o pe Elvira. Directorul a ascultat-o pe Elvira si a implementat solutia, desi Elvira era la inceput de drum, care in Romania se cheama „pielea p..cea mai fina”.
Dupa care a si avansat-o si bonusait-o. Deci da. Era destept
Comentariu beton!20
Ultima prima data (de craciun) in fostul loc de munca, acum mai bine de 15 ani, a fost data intr-o zi cand eu eram in CO, deci pe mine m-au sarit, ca nu muncisem cot la cot cu ceilalti in restul anului, nu?. De atunci nu ne-au mai dat prime ca e greu, criza, alea alea, dar sefu schimba masinile mai des decat de obicei. O data, prin 2009 sau 2010, i-a fost rusine (de rusinea noastra) si o parca masina proaspat luata (suma era de 6 cifre) din germanika intr-o benzinarie din apropiere sa nu o vedem. Am stiut de ea cam la 2-3 zile dupa ce a luat-o, dar l-am lasat sa spere ca nu stiam. Cand ceream marire de salariu, ca toate produsele si serviciile se scumpeau peste tot, inclusiv el scumpea ce vindea, ne intreba pe noi ce faceam in plus de doream bani in plus.
Am fost vreo doi ani şi jumătate şef de recepție la un hotel în buricul unei capitale europene. După un an de implementare de măsuri compilate din hotelurile mele anterioare, nota pe Booking a sărit de 7.6 la 8.3, iar CA s-a mărit cu 17% în anul ăla (ea fiind staționară timp de 3 ani consecutivi). Lucrul ăsta a ajutat la obținerea unui preț mai bun la vânzarea hotelului, după ce l-au avut timp de 26 de ani. Fără să aibă vreo obligație contractuală față de mine în afara salariului, m-am pomenit în cont cu 9000€ în plus şi o scrisoare de mulţumire la plecare.
Comentariu beton!35
De curiozitate, ce masuri ai luat? Intreb in calitate de client pentru ca o nota care sare de la 7.6 la 8.3 pentru un hotel (unde sunt sute sau mii de recenzii) e ceva.
După ce „auditez” particularitățile şi problemele hotelului în cauză, iar mai apoi semnez contractul de consultanță, îți pot spune. Pur şi simplu nu se poate generaliza, n-ar fi relevante măsurile luate aici. Ps: totul a fost fără investiții, renovări, etc. Numai măsuri simple, schimbare proceduri pentru staff, optimizare tarife, segmentare mai bună a clientelei, nu s-au băgat mai mult de 2000 € în cumpărături. Nu s-au angajat sau concediat oameni, nimic. Ps 2: în scrisoarea de mulțumire s-a specificat că „noi nu am avut pe nimeni ca dvs in cei 26 ani”. Iar eu am făcut-o cumva de lene, pentru că pe maniera veche se muncea mai mult. Ps 3: după aceea, în afară de alte 2 hoteluri, am „auditat” şi un azil de bătrâni în aceeaşi țară.
Comentariu beton!18
„Iar eu am făcut-o cumva de lene, pentru că pe maniera veche se muncea mai mult”
FI CAPITANU NOSTRU!
Comentariu beton!22
@Kioru’ poate ar trebui să consulți ṣi un anume azil din Germania. Am auzit la poveşti de acolo tâmpițele. Păi, dacă şi staff-ul avea vârsta clienților.
@pazvante kioru, cineva a zis odată foarte bine: dacă vrei să afli care e modalitatea cea mai ușoară de a face o treabă, dă-i-o unui leneș s-o facă. El sigur va găsi modalitatea care cere minimum de efort!
Comentariu beton!22
Am si eu una, de data asta vazuta din partea ailalta. Middle-manager de multi/transnationala (nu eu, un amic) in primul an pe pozitie, primeste bugetul de prime pt sarbatori. In subordine avea vreo 50 de insi, politica de pana atunci era sa se imparta egal, asta zice nu. Conform principiilor lui, primele se acorda pt „exceeded expectations”, nu pt faptul ca te-ai nascut si faci minimul necesar in alea 8h de munca. Se ocupau ceva gen support 24/7 si stia ca pe unii colegi/subalterni putea conta oricand, altii se dadeau loviti mereu. Deci, in anul respectiv, oamenii de baza au primit bani conform cu prestatia, cine era „quiet quitter” n-a luat nimic. Scandal, antren, buna dispozitie, etc. Pana le-a aratat excel-ul care marca timpii si orele de login/logout in aplicatiile de munca din toiul noptii si urgentele rezolvate, in mod repetat, dupa care s-a facut liniste. Iar cand unii din oamenii de baza s-au vazut cu 4k euro bonus pe merit au inceput saracii sa planga. Feedbackul a fost bineinteles pozitiv legat de bani, dar amicul primeste inca urari de sanatate (desi nu mai lucreaza acolo) pt ca „in sfarsit ne-a vazut si pe noi cineva”.
Comentariu beton!36
Am lucrat la o firma care ne dadea in martie un bonus de performanta care se calcula pentru anul anterior in functie de cate luni ai lucrat din an, proportional cu salariul si in functie de nota care o luai la evaluare (bineinteles prostimea lua nota 2.5, iar sefimea 5).
Si eu, fiind noua aveam doar 4 luni lucrate si salariul cel mai mic, nota 2,5. Dupa ce s-a dat bonusul, patronul ne-a zis sa facem noi cinste cu pizza si suc. Am impartit nota de plata la toti salariatii in afara de patron si asa am ramas in buzunar cu bani doar de o cafea.
In anul urmator nu a mai iesit firma pe profit si nu s-a mai dat niciun bonus. Abia in anul al 3-lea am simtit si eu ca iau ceva.
La alta firma, vanzatorii au primit bonus ca au vandut mai mult in luna decembrie, iar eu la contabilitate nu am primit nimic ca eu consum, nu aduc „+ valoare”, desii numarul facturilor de clienti s-a dublat si aveam mai mult de munca. Bineinteles ca mi-am cautat alt loc de munca dupa faza asta.
La actualul job am primit o prima ca am muncit mai mult decat de obicei pentru un audit.
Câtă dreptate ai! https://mihaivasilescublog.ro/2024/11/05/pana-dispare-care/
Nu pot sa spun unde s-a intamplat, desi sunt o groaza de ani.
Idea e simpla: se agatau niste procese pe un server extrem de scump si critic.
Producatorul cerea o galagie de bani pentru un upgrade, era nevoie de alta dezvoltare pe langa…scump si extrem de consumator de timp plus niste riscuri cu multe cifre.
Asa ca unu pe saptamana venea la birou 7 zile pe saptamana sa omoare procesele alea. Faceau aia de vreo 2 ani. Nema laptopuri sau remote access si SF ca acum. Deci sculat la 4, condus, omorat niste procese. Si frecat aiurea cu „monitorizarea” pana cand venea restul lumii la birou. Nici dracu nu era prin centru, nici macar o cafea nu putea cumpara pana spre 8.
M-au angajat pentru altceva. Am scris niste zeci de linii in bash. Le-am aratat, le-am testat vreo cateva saptamani. Totul perfect.
Sefu’ de la IT le-a comunicat ca nu mai e nevoie sa vina la birou, dar sa nu se afle „sus”. Eu nici macar nu eram pe lista de trezit la 4, ca eram prea nou. Dar asa nu imi doream sa fiu pus in postura celor „vechi”.
Dupa vreo 2-3 luni se prinde directorul ala mare ca nu era nici dracu de la IT pana dimineata tarziu.
Ce nu stiam eu e ca el platea orele alea.
Omul a fost atat de fericit…literalmente mi-a dublat salariul. Dar nu a mai platit orele suplimentare. Per total toata lumea a fost fericita, ca era nasol pentru ei sa faca ochi duminica la 4 si sa piarda 2-3h la birou pana erau siguri ca totul functioneaza perfect.
Nu am facut prea multi pui pe acolo…era prea multa politica si nu sunt bun la asa ceva…
E grea asta. Hai sa va povestesc una. In 2021, la sfarsit de an, am fost laudat de CEO-ul companiei in care ma angajasem pe un post de management in august acelasi an pentru cum am reusit sa formez departamentul, sa asigur trainingul oamenilor si sa le fac tot cadrul de cunoasterea clientelei si prevenire si combatere a spalarii banilor. Domeniul, unul „usor”, jocurile de noroc. Asta in fata tuturor colegilor din structura centrala. Cu o crestere de salariu de 20%. Da, mi-a mai crescut o pipota. Aceeasi CEO care a pus presiune in 2023 sa plec din companie dupa ce descoperisem parandaraturile luate de top management si deciziile impotriva companiei dar benefice lor. Asta e, una calda, una rece. Noi sa fim sanatosi! Desi, uneori e buna si procrastinarea, te impiedica sa gasesti informatii si date sensibile.
La mine a venit șefu’ din străinătate, pus pe glumițe într-un an, cu o bancnotă fotocopiată de 100 (în moneda botswaneză) lipită de șliț și m-a anunțat că aia e prima mea de Crăciun. I-am zis să aibă în vedere că în România primele sunt mai mari! 😎
Comentariu beton!18
eu i-as fi zis ca hartuirea sexuala doare
Mulți ani în urmă, lucram ca PFA (important, în sensul că facturam lunar, nu aveam salariu) pentru o firmă mică de software din Turcia. Oamenilor le mergea bine, erau în creștere, așa că jumătate din acțiuni le-au fost cumpărate de o companie mai mare. Cu directorul și unul dintre cei doi acționari (dinainte de achiziția respectivă) aveam o relație, atât profesională cât și personală excelentă și oamenii plăteau peste limita de decent în România la momentul respectiv. Spre sfârșitul anului, directorul mi-a zis să adaug pe următoarea factură 5000$. Când am văzut suma, care depășea binișor factura lunară obișnuită, i-am zis „nu voiai să zici 500$?”. Și mi-a povestit despre vânzare și că inclusiv eforturile mele au avut o contribuție la acest succes și merită recompensate. Bine, în fiecare an, în mod normal, luam o primă de performanță, mai mare sau mai mică, după cum mersese treaba în anul respectiv. Anii au trecut, corporația mai mare a fost achiziționată și ea de un big corporate, a înghițit firma cu care încă mai colaborez, prietenul meu s-a retras și prima anuală este faptul că mi se reînnoiește contractul, eventual cu o creștere care să acopere inflația. Deh, corporațiile mari au cheltuieli pe măsură și nu bani pentru pul1m3 (editat, poate ies de la moderare)…
Cam cum le fac la câte unii pe aici. Intră și vor 2-3 sticle prosecco ieftin (15/20 lire maxim), iar 5 minute mai tarziu pleaca cu 2-3 sticke din cea mai scumpă sampanie pe care o am la momentul respectiv (300/400). Cu vinul deja e la alt nivel. Cât despre recunoașterea meritelor, nici o șansă. Le zic spun eu că uneori a spune mulțumesc face minuni. Doar că nu le au nici cu astea.