Există puține lucruri care să te facă mai rapid să pari analfabet decât modul greșit în care pui semnele de punctuație în propoziție sau frază.
Mă refer, desigur, la oamenii care scriu așa:
Bla , bla , bla , bla .
Sau așa:
Bla,bla,bla,bla.
Ori așa:
Bla ,bla ,bla ,bla .
Sau, bineînțeles, așa (măcar ăia de mai sus respectă o regulă, chiar dacă e greșită):
Bla ,bla,bla , bla.
Există un singur mod de a așeza corect semnele de punctuație:
Eu scriu așa : bla ! În loc de așa : bla!
O fi greșit ? Căci semnul exclamării și semnul întrebării tastatura „le lipește” de ultimul cuvânt. Chestie care pe mine mă enervează. Și pierd timp ca să le separ. De ce ? Am impresia că nu sunt suficient de vizibile. 🤪
Sunt analfabet ? 🤔
Nu ești, dar faci tot posibilul să pari. 😁
Pentru oamenii care folosesc în general semnele de punctuație, sunt foarte vizibile. Pentru ceilalți, nici literele lipsă nu sunt vizibile. Dar nici nu îi deranjează.
Pe mine mă deranjează maxim ăia care întreabă ceva, dar trebuie să mă prind eu din context că e întrebare.
Comentariu beton!35
Să lași spațiu înainte de ?!: e pe sistem francez. 🙂
https://www.babbel.com/en/magazine/french-spacing
@Olivian Breda: regula asta este valabilă doar dacă semnul de punctuație are două componente (semnul întrebării/exclamării, două puncte). Dacă e semn unic, nu există spațiu între cuvânt și respectivul semn, nici măcar în franceză
Sistemul francez era folosit și la noi. A fost schimbat, cred că tacit, de-a lungul mai multor ani, pe măsură ce s-a trecut la editarea pe calculator, probabil ca să se evite trecerea semnului pe alt rînd. Și, tot probabil, pentru că majoritatea celor care au început să folosească calculatorul nu aveau un obicei pre-definit, așa că au copiat modelul întîlnit pe siteuri.
Cărțile tipărite în anii 90 încă lăsau spațiu (de fapt un fel de jumătate de spațiu, cît să fie semnul vizibil) înainte de !, ?, :, ; Deja cărțile tipărite după 2000 nu mai respectau regula veche.
Astăzi se mai folosește la subtitrări, pentru ! și ?, ca să iasă în evidență.
În schimb francezii încă folosesc spațierea respectivă, inclusiv în textele online.
Așa că, Hârciogu, probabil ești supra-alfabetizat, contaminat de cărțile citite. Sau de subtitrări. O explicație tot e.
Așa se folosesc în franceză, deci zi că ești francofon. 😀
Si la mine la fel. Pun intotdeauna spatiu inaintea celor doua semne. Am incercat si fara dar parca ma zgarie pe ochi cand le vad lipite de cuvant.
Pe „,”,”.”,” :”,”;” le scriu imediat după cuvînt, fără spațiu, și las spațiu după ele, așa cum e corect, dar la „?” și la „!” simt și eu nevoia să las spațiu și înainte de ele, parcă altfel nu e destul de evidentă interogația, respectiv exclamația.
Nu o fi corect poate, dar parcă mă zgîrie pe ochi fără spațiu, vorba Iuliei Daniela.
Și, din obișnuință, și din convingere, voi scrie cît trăiesc cu „î” din „i”, nu cu „â” din „a”, așa cum am învățat și era corect „pe vremea mea” (excepție, bineînțeles, român și derivatele).
Și, idem, „sînt”, nu „sunt”, și „nici un”, „nici o”, nu „niciun”, „nicio”. Iarăși mă zgîrie pe ochi, am citit și am o bibliotecă întreagă scrisă așa, pt mine așa e corect. De regulile idioate din 1993 mi se rupe, nici măcar nu au fost avizate de lingviști.
@A.H., ai scris «„,”,”.”,” :”,”;”» într-un comentariu referitor la spațiile de după semnele de punctuație. Adică ai omis în acea enumerare exact spațiile despre care spui „las spațiu după ele”.
Din ce mai știu, cred că se aplică și la alte limbi, cel puțin astea europene. 🙂
Eu am reținut regula asta când m-am apucat de scris pe computer: nu trebuie lăsat spațiu deoarece riști să sară virgula (semnul de punctuație) pe rândul următor, ori asta nu merge.
Mulțam!
Excelent! Și mie îmi zgârie retina lipsa spațiului de după virgulă.
Pentru că nu am crescut cu telefon mobil (primul l-am primit la 16 ani, din acela cu butoane, care cu chin cu vai trimitea un mesaj), nu știam regula asta când am început să mă aventurez pe internet. Dar am învățat rapid de pe un forum al studenților mediciniști și nu am mai greșit de atunci. Sper să bage la cap și cei care n-au știut până acum..
Chiar si autocorectul iti spune in cazul asta ca e gresit. Nici mie nu imi place sa las spatiu. In schimb fac alte greseli 🫣.
Nu sunt întotdeauna de acord cu ce scrii pe blog, dar apreciez foarte mult seria aceasta de „Cum sa scrii”. Asta inseamna din punctul meu de vedere sa dai un pic inapoi, sa ajuti societatea. Multumesc 🙂
Fără legătură cu punctuația: azi dimineață, in jumătate de ora, am numărat 6 greșeli urâte de ortografie pe burtiera de la Digi24. Bine, in fiecare zi vad greșeli din astea. Ma întreb cine naiba le scrie ăstora textele.
Si nu mai pun la socoteala literele mâncate, inversate sau greșelile de tastatura.
Astăzi, mi-a pus capac „v-a”. De doua ori la rand.
Lewandowski v-a lipsi….
Yamal v-a reveni…
Si nu le vede nimeni si nu le corectează nimeni.
Comentariu beton!32
Și dacă le vede cineva, e cam târziu dacă le vede DUPĂ ce le-ai dat pe post.
Tot fără legătură cu punctuația: pandemie de greșeli de ortografie pe G4, unele chiar în titlu! I-am întrebat dacă n-au nevoie de corector. Fără răspuns.
Eu chiar sunt exigenta cu scrierea si cu vorbitul corecte, dar asta cu spatiile-n plus/lipsa mi se pare cea mai inofensiva. Le pun unde trebuie, dar nu dau verdicte dupa doar un spatiu in plus. Multe sunt din graba de tastare, mai ales daca scrii de pe telefon.
Daca se repeta incat sa devina regula, da, atunci mi se pare o problema, e clar ca omul habar n-are.
Păi eu la oamenii care scriu așa mă refer. Vezi postări întregi, de la oameni care par a avea ceva în cap, unde semnele de punctuație sunt puse la întâmplare. Nici măcar nu pot să le citesc când văd așa ceva.
Și nu, nu ține asta cu scrisul de pe telefon, că majoritatea dintre noi scriem de le telefon, dar de pus semnele aiurea o fac doar unii. Fix ca la orice altă greșeală unde se invocă autocorrect-ul.
@Moatza, uite, comentariul lăsat fix acum: https://mihaivasilescublog.ro/2024/11/08/doua-seriale-doua-filme-merita-vazute/#comment-602552
Exact la așa ceva mă refer.
Eu scriu aproape exclusiv de pe telefon, iar asta nu mă împiedică să recitesc înainte de a apăsa butonul „submit”. Da, se întâmplă să mai scape câte o literă aiurea, dar încă nu mi s-a întâmplat cu virgulele. Nu telefonul ne face analfabeți (ca să citez titlul lui MV) 🙂
Am avut o experienţă traumatizantă cu semnele de punctuaţie! Acum câteva luni trebuia să fac revizia unei traduceri (lucrare făcută de o colegă traducătoare!!!!), circa 60 de pagini. Primeam traduceri parţiale pe care le corectam. După prima tranşă primită, i-am atras delicat atenţia că semnele de punctuaţie nu se pun cu pauză după cuvânt şi word-ul are un buton pentru corectare! Erau şi alte greşeli, dar tema zilei este despre semnele de punctuaţie! A fost urât, s-a supărat, a spus că am corectat chestii numai ca să corectez, că este traducător cu vechime şi altele!
Comentariu beton!21
Pe un subiect adiacent: nu vi se pare trist cum foarte multi nu mai sunt in stare sa citeasca un text daca are mai mult de 3 propozitii?
Toti prietenii mei imi spun ca „scriu romane” sau fac „rant-uri” pe internet, pentru simplul motiv ca imi place sa scriu un text bine structurat, corect gramatical, argumentat etc. Pai daca ai ceva de spus, surpriza, iti cam ies niste paragrafe.
Am realizat cu groaza ca treaba cu „scrii romane” a pornit ca o gluma, dar de fapt a devenit o chestie serioasa: lumea nu mai are capacitatea de a se concentra sa citeasca nimic mai lung de cateva propozitii. Trei paragrafe? Roman. Cinci paragrafe? Nu esti la locul tau, linisteste-te tati, ia un distonocalm, ce-i cu rant-ul asta? Sapte paragrafe? Eeeh, hai ca ce-i mult e mult, e deja aproape o pagina de text, ejnebun??
Pun pariu ca majoritatea trec cu vederea orice text de genul asta.
Am o prietena mutata in Germania, care se chinuie sa invete germana. Incearca sa memoreze gramatica limbii germane (care, o sa radeti, de fapt e foarte simpla, chiar primitiva as zice) si evident ca nu-i iese. E deja la un nivel intermediar, intelege aproape tot. I-am zis tot ce trebuie sa faca e sa citeasca doua, maxim trei carti in germana (Harry Potter, poftim, carti usoare pentru copii, nu trebuie sa fie filosofie) si totul i se va clarifica. Raspunsul dat cu maxima hotarare si incapatanare? „Nuuu, nu-mi place sa citesc, nu pot citi!”.
Comentariu beton!23
@Emi: dacă gramatica limbii germane-i ușoară explică-mi logica: der, die, das.
Aștept. Nu te chinui să cauți o explicație că n-o s-o găsești.
Germana are o gramatică asemănătoare cu cea a limbii române, cu toate astea articolul hotărât e o tâmpenie pură.
Ex: Ich bin in die Vanessa sau Ich bin in der Vanessa. 🤣🤣🤣🤣🤣🤣
@Emi, e era tiktok, cum sa mai citesti? Chiar si filmuletele de 1 min sunt lungi, multi nu se pot concentra 30-40 sec ca sa poata privi ceva!!! Deja cititul e SF. Swipe, swipe.
@JT, strict pe exemplul tau, e o regula clara:
Miscare – Acuzativ – Die
Static – Dativ – Der.
Ich bin = eu sunt. Deci static. Asadar, DER.
Daca spuneai „ich betrete Vanessa” (intru in Vanessa, pacatele mele cele mari si grele, ptiu, ptiu), era verb de miscare, deci era DIE.
Stiu ca probabil tu stii astea, ce incerc sa spun e ca gramatica germana nu e complet de invatat pe de rost (nici macar der, die, das in totalitate, multe dintre ele au reguli clare), ba chiar as zice ca are foarte multe reguli. Ok, cu exceptii. Nu chiar putine 😀
Dar regula de mai sus mi se pare foarte simpla si clara, conditia fiind sa stii genul Vanessei 😀
der, die, das nu e nimic special, e exact ca si in romana sau oricare alta limba latina. Substantivele au gen. Bun, nu ai cum sa le stii si nu este aproape nicio regula (sunt cateva guideline-uri totusi), dar asta e la fel si in romana si in oricare alta limba latina. La noi cica e regula aia cu numaratul, dar totusi cine iti zice cum e corect sa numeri?! Un frigider, doua frigidere sau un frigider, doi frigideri?! Le prinzi din mers/dupa ureche/din citit (dupa cum spuneam) etc. Cu timpul, le prinzi toate.
In schimb germana are intr-adevar ceva special, ce nu exista in nicio alta limba latina, nici in engleza: 3 verbe auxiliare in loc de doua. Mai toate limbile pe care le stim noi au doua verbe auxiliare: a fi/a avea; etre/avoir; to have/to be. Eh, germana are trei: a fi, a avea, a deveni. (sein, haben, werden). Asta e intr-adevar ceva special si cu schepsis dar din nou, nimic ce nu ti-ai putea clarifica din 2-3 carti o data ce ai ajuns la un B1+.
Daca e „in die” sau „in der” sau „in dem”/”im”, depinde de cazul gramatical, insa e o chestie destul de regulata si fara exceptii. Dupa cum ziceam, daca ai ajuns la nivelul de a-ti bate capu cu „in die” vs „in der”, rezolvi orice cu cateva carti…
@Emi & @S’anca: se pare că nu pricepeți.
În limba română regula e extrem de simplă:
un, doi – MASCULIN (un băiat, doi băieți)
o, două – FEMININ (o scoică, două scoici)
un, două – NEUTRU (un avion, două avioane; un computer, două computere)
Absolut toate substantivele-n limba română urmează OBLIGATORIU această regulă.
Limba germană nu are o astfel de regulă.
Ex: ein Mann (M), eine Frau (F), ein Mädchen (N).
@Emi: numai un analfabet spune un frigider, doi frigideri.
@Greta: io nu vorbesc de cazuri, că aia-i simplu și se-nțelege.
Și limba română are 3 verbe auxiliare: a fi, a avea și a vrea. E copilul la lecția despre verb.
Precizez că în limba germană sînt „înaintat în învățătură cam pînă la genunchiul broaștei”.
Problema cu articolele „der, die, das” e că substantivele nu au același gen ca în lb. română, că atunci ar fi simplu.
Ex. bulversant: soarele e feminin „die Sonne” și luna e masculin „der Mond”.
Fix invers decît în lb. română.
O colegă din Germania mi-a spus că în general ce e frumos e la genul feminin și ce e „urît” la genul masculin (deh, feminisme).
Am zis, ok, atunci „das Wetter” devine „die schöne Wetter” și respectiv „der scheiße Wetter”.
A rîs…
@JT exact, doar un analfabet nu stie sa numere in romana. Toti suntem analfabeti intr-o limba noua pe care acum o invatam.
Asa, deci ai un analfabet care acum invata romana. Cum ii explici cum se numara? Care e regula care iti spune ca se numara un frigider, doua frigidere si nu doi frigideri? Nu e exista o regula pt numarat, ci pur si simplu trebuie stii substantivul atat la singular cat si la plural ca sa numeri corect. Exact cum nici in germana nu exista neaparat o regula pt der, die, das.
Exista in schimb anumite linii de urmat. E.g. in romana, daca se termina cu „ă”, adesea e feminin. La fel si in germana, ce se termina cu „-ung” de obicei e feminin. Dar nu sunt neaparat reguli.
@Emi: in germană, toate fructele-s „die”, mai puțin mărul și piersica care-s „der”.
Da, știu că există cuvinte cu terminații specifice pentru fiecare gen, dar și astea au excepții.
Cât despre un străin ce-nvață limba română, crede-mă că va înțelege extrem de repede diferența dintre „un” și „o”, deoarece este logică. Extrem de logică.
Mai puțin ungurii, deoarece limba maghiară n-are genuri. 🤷♂️
P.S. „Ich bin in die Vanessa oder ich bin in der Vanessa” – este o glumă a unui comediant neamț ce este și profesor de limba și literatura germană.
P.S.2 Îmi place că-n dialect nu mai există „der, die, das” ci doar „des”.
@JT, nu e vorba de a înțelege diferența dintre „un” și „o”, ci de a intui ce formă are la plural un substantiv care la singular are formă de masculin. Dacă nu știe deloc limba, ce indiciu are străinul ca să-și dea seama când pluralul are formă de masculin și când de feminin, ca să știe dacă folosește „doi” sau „două”? Asta se învață pentru fiecare cuvânt în parte.
De exemplu, în cazul substantivelor inel și cercel, cum poate ști străinul că inelul este neutru, iar cercelul e masculin?
@JT tu cand inveti germana esti exact ca ungurul cand invata romana. Ungurul nu are de unde sa stie daca e „un” sau „o”, trebuie sa exerseze pana le intuieste/”invata”. La fel si tu in germana si in orice alta limba cu genuri (nici in franceza nu corespund toate genurile 1:1, unele difera).
Nu ai de unde sa le stii, decat prin mult exercitiu si citit.
Cu dialectele e alta treaba. Eu consider ca se cheama „dialecte” doar din political correctness. Majoritatea sunt de fapt semi-analfabeti, nu-si vorbesc propria limba. Sunt toate „des” in dialect pt ca nici ei nu le stiu, mai ales generatia tanara. Daca te pui sa inveti limba si ai citit 10-20 de carti deja e safe to say ca vorbesti germana mai bine decat majoritatea nativilor…
Hell, i-am dat o poza cu un text amuzant dintr-o carte unui austriac si m-a intrebat daca „eu inteleg chiar tot ce scrie acolo?”. N-ai cum…
JT, trebuie doar să ştii ce caz cere prepoziția şi genul substantivului. 🙂
In altă ordine de idei, in ultimele zile aud la TV şi online cuvântul „foarte” repetat, ” foarte foarte” sau „foarte foarte foarte”. Parcă nu mai ştiu să construiască un superlativ cinstit.
mai e si faza ca daca folosesti des autocorrectu, de la telefoane, primesti cadou un spatiu dupa fiecare cuvant. Si uneori, unora, le e lene sa dea backspace sa puna virgula.
Dar, ceva imi zice, cred ca intuitia feminina, ca asta e un caz super super de nisa. Restu is doar ametiti
Da, autocorectorul pune automat spațiu după fiecare cuvânt, DAR, dacă tastezi imediat un semn de punctuație, spațiul dispare!
In franceza (cel putin in cea quebecoasa), se pune spatiu inainte de virgula, ceea ce ma scoate realmente din minti. Eu incerc sa scriu cat de cat corect si la final mi se umple ecranu’ de sublinieri rosii, ca n-am pus spatiu intre cuvant si virgula…
Eu am o colega de serviciu care scrie „stil 3” (ala din explicatii). Și ca să fie sigura, pune virgule cam la 2-3 cuvinte. Cu font mititel. Moartea pasiunii. Faci tot ce poți ca să nu trebuiască sa citești. Mai bine sa îți facă ea un rezumat verbal ca să nu te sufoci de nervi. Vorbim de desktop, nu de telefon
urasc cand oamenii zic 2-3 cuvinte apoi il baga pe Și…
Poate îți faci timp, la un moment dat, să explici și cum se scrie un e-mail. Știu ca e deja faza pe țară dar sunt sătul de e-mail-uri scrise anapoda, fără început și încheiere. Poate te citesc și interlocutorii mei. Mie mi-e jenă sa le atrag atenția că sunt analfabeți funcționali.
„sti sa scri”
Hă?
Pe mine ma enerveaza aia care pun spatiu dupa paranteza, gen: ( exemplul acesta ). Eu in schimb fac alta greseala: las spatiu inainte si dupa /, pentru ca ma ajuta in excel cand vreau sa micsorez coloanele (wrap text), si trece al doilea cuvant pe randul urmator.
Iar la e-mail-uri sunt unii care scriu in titlu o propozitie lunga cu ce vor, iar in e-mail nimic, sau doar semnatura. Nu tu „Buna”, „Pa”, „Multumesc!” etc.
@Geostorm, îmi permit să-ți dau un pont, dacă nu știai: în Excel poți să introduci voit o rupere de rând (trecere la rândul următor în aceeași celulă) cu combinația Alt+Enter.
Singurele excepții, dacă pot fi considerate așa, sunt în cazul ghilimelelor și al parantezelor, respectiv cele de la început, care au spațiu înainte și se lipesc de cuvântul de după ele. Adică regula e că ghilimelele și parantezele se lipesc de conținutul din interiorul lor și se separă cu spații de exterior.