Înainte de să începem, o să vă rog frumos să nu faceți confuzie între snobii elitiști și snobii obișnuiți. Snobii obișnuiți sunt cei care încearcă să impresioneze pe stil vechi, cu case, mașini, telefoane, iahturi și alte rahaturi care să-i scoată din mulțime.

Snobii elitiști n-au nicio legătură cu cei de mai sus, ei încearcă să impresioneze pulimea prin nivelul lor de dezvoltare spirituală și energetică, prin modul cum se lasă îmbrățișați de cultură și, în general, prin orice mijloc care să transmită arogant: „eu nu sunt ca voi, neanderthalienilor”.

Problema lor e că nu mai e așa ușor să facă asta. O vreme a ținut cu cărțile, era suficient să-ți faci o poză cu un Pamuk sau un Murakami în mână, dar s-a dus repede. Acum oricine are un Salman Rushdie în casă, nu mai poți să impresionezi pe nimeni cu cărți.

A urmat perioada concertelor de muzică clasică, a muzeelor de artă și a spectacolelor de teatru. Dar ușor-ușor s-au dus și astea în mainstream și spre derizoriu.

Așa c-au fost nevoiți sa găsească altceva, pentru că nu mai e așa ușor să impresionezi în zilele noastre. Prin urmare, profesioniștii în snobism elitist au trecut la următorul nivel sau, mai bine, zis, următoarele nivele, că sunt mai multe.

Nivelul suprem

Anul sabatic de redescoperire. Ăsta, prieteni, este nivelul după care tânjesc toți redescoperiții spiritual. Orice cetățean care își îmbrățișează sistematic sinele tânjește după un an în care să stea degeaba în timp ce-și numără chakrele de la stânga la dreapta.

Nu există satisfacție mai mare decât să povestești pulimii:

– Dragă, nu mai suportam nivelul de stres, mi-am dat demisia, mi-am vândut apartamentul și mașina, și-am plecat doișpe luni în Tibet să mă reinventez. M-am dus doar cu hainele de pe mine ca să simt cum mă curăț energetic. Acolo am cunoscut un călugăr care mi-a fost mentor spiritual.

Luați-o p-asta. Lovitură direct în plex pentru asistența căzută pe spate de admirație. Cineva întreabă timid:

– Păi și te-ai redescoperit?

– A fost cât pe ce, dar mi s-au terminat banii. Auzi? La voi se mai fac angajări?

Pățăști.

Nivelul mai puțin suprem

Retreaturile în Bali sau într-un ashram din India, cu imersiune în cultura locală. Pentru că nu multă lume își permite un an sabatic, există și varianta asta mai low-cost pentru snobii de rit nou.

Totuși, ca să se diferențieze cumva de ăia cu anul sabatic și să nu pară mai loseri, aici apare și conceptul de imersiune în cultura locală.

Ce înseamnă această imersiune? Nu știu cum sa vă explic mai limpede decât în videoul de la finalul articolului.

Practic, ești expus unei întregi categorii de boli infecțioase, de la locul în care dormi, la apă și la ce mânânci, orice te poate trimite în spital, dar nimic nu te poate opri să explici c-ai făcut „imersiune în cultura locală”.

N-o să auzi pe nimeni care s-a întors dintr-un retreat din India povestind că alergau șobolanii pe lângă mâncare. Toți vor vorbi doar despre „savoare”, „specific local” și alte căcaturi.

Cât despre Bali, nomazii digitali care mureau de foame în România au găsit această modalitate inedită de a înlocui pachetele cu zacuscă de la părinți.

Împrumută bani de drum până în Bali după care, odată ajunși acolo, organizează retreaturi spirituale pentru cei care vor să-și iubească adânc sinele. Și ce să vezi? Mereu se găsesc proști care chiar dau bani pentru asta.

Odată întorși în România (pentru că nici banii și nici proștii nu sunt fără limită) nomazii foști balinezi vor folosi odată la două fraze sintagme de genul „noi, în Bali” sau „Mama Bali m-a învățat că”. Cu un pic de noroc vor impresiona suficienți fraieri cât să le mai plătească încă o dată drumul până în Bali. Și uite așa supraviețuiesc an de an pe cârca celor săraci cu duhul care vibrează înalt energetic.

Aveți impresia că glumesc, este? Nope, știu pe cineva care e la a treia sau a patra reîntoarcere la Mama Bali, iar acolo curg retreaturile, pe bani, pentru îmbrățișarea sinelui. Proști să fie, că are cine să-i mintă frumos.

Nivelul merge și așa

Pentru cei cărora nu le permite chakra bunăstării din portofel să-și ia un an sabatic, dar ei simt din toată ființa lor că încă nu și-au îmbrățișat energetic sinele, mai există și soluția să se redescopere pe plan local.

Da, n-or să aibă curajul să deschidă gura în fața maeștrilor de la nivelele anterioare, dar tot pot să impresioneze niște prostăvani de prin corporații.

Scurt pe doi. Te duci la un curs intensiv de coaching și-n două săptămâni ești numai bun să devii tu însuți coach sau speaker motivațional.

După care tot ce ai de făcut este să găsești primii fraieri care să dea 349,99 de lei pe o participare la cursul tău despre „Antagonismul Dintre Libertatea Spiritului Și Efemerul Energetic Al Materiei”. De-aici încolo lucrurile vor merge de la sine.

Snobii care au plătit 349,99 lei pentru o dizertație despre nimic vor avea grijă să-ți aducă în permanență clienți. Pe sistemul „să nu fiu singurul prost”, le vor spune și altora cât de înalt au vibrat după cursul tău, așa că n-o să ai decât de încasat.

Nivelul pentru săraki

Este cel mai la îndemână financiar, este nivelul pentru cei cărora le tânjesc chakrele după validare de la alți redescoperiți energetici, dar nu-și permit nimic dintre cele menționate mai sus.

Este cea mai ieftină metodă prin care poți să arăți că și tu ești altfel, că poate n-ai bani de Bali, dar uite că poți să fii și tu la fel de dezvoltat spiritual și energetic: devii raw-vegan peste noapte.

După ce-ai luat hotărârea, următorul pas este să spui asta oricui și în orice context. Doar nu faci asta doar pentru tine și pentru că tu crezi că e un stil de viață sănătos. Păi te chinui așa degeaba fără să știe toata lumea că tu ești raw-vegan? Exclus, doar nu ești idiot.

Nu contează despre ce se discută, tu o să ai grijă ca în primele cinci minute să afle toți cei de față că mănânci doar ienupăr murat în extract de quinoa și muguri de pin dospiți în ulei de baobab virgin, cu goji.

Prin urmare tu ești o ființă superioară, iar ei niște maimuțe primitive care se hrănesc cu stârvuri. Din momentul ăla o să înceapă să curgă și validarea de la pulime.

Trebuie doar să ai grijă să nu te surprindă niciun cunoscut cu ceafa de porc în coș la supermarket sau murdar de grăsime pe la gură.

Ce, râdeți? Știu că e amuzant, dar eu am avut un prieten care s-a făcut raw-vegan de gura lu’ nevastă-sa. În weekend-uri se ruga de noi să ieșim fără partenere, ca să aibă și el motiv să vină singur.

Ne dădeam întâlnire în față la mec-ul de la Unirii, că ăla era locul unde își regla chakrele energetic raw-veganul nostru.

N-am văzut în viața mea un om care să mănânce mai repede câte trei porții de aripioare de pui, iar asta se întâmpla când porțiile erau de 9, nu de 5. Între timp a divorțat.

Cam ăștia sunt snobii elitiști de rit nou pe care i-am identificat eu. Dacă mai știți voi alții, abia aștept să-i văd.

Acum vă las cu un pic de imersiune locală în cultura gastronomică indiană.

Doamne, de câtă vreme voiam să scriu asta, mi s-a luat un bolovan de pe suflet.