Oameni buni, ce-o să vedeți mai jos chiar este unul dintre lucrurile despre care ne imaginam, când eram mici, c-or să se întâmple în anul 2000, alături de mașinile zburătoare.

Ce, nu știți despre ce vorbesc? Noi, ăștia născuți înainte de anii ’80, când eram mici aveam impresia că odată cu anul 2000 vor deveni realitate majoritatea lucrurilor care apăreau doar în romanele, povestirile și filmele SF.

Nu știu, poate că era și semnificația numărului în sine, cert e că anul 2000 părea așa ca un fel de prag către un viitor în care mașinile vor zbura, iar un drum pe Lună va fi accesibil până și copiilor care mergeau în excursie cu clasa. În loc să meargă să vadă Turnul Chindiei, la Târgoviște, dădeau repede o fugă pe Lună să vadă Marele Zid Chinezesc (da, da, știu că nu se vede, dar așa ni se spusese pe vremea aia).

Să ridice mâna cine nu și-a imaginat măcar o dată că în viitor va merge cu un skateboard din ăla zburător cum avea Marty McFly în „Back to the future II”. Că eu îl visam și noaptea, și cu ochii deschiși.

Revenind în prezent, skateboard sau mașină zburătoare nu știu dacă o să apuc eu să conduc, dar uite c-am trăit altceva care a fost la fel de SF cu niște ani în urmă.

Prieteni, dincolo de orice glumă, pot zice cu mâna pe suflet c-am trăit s-o văd și pe-asta: un magazin autonom.

Nu vă prindeți ce înseamnă că e autonom? Adică intri, te plimbi printre rafturi, îți pui ce ai nevoie în coș, iar la final doar îți apare pe un ecran cât te costă tot, dai cu cardul și-ai ieșit.

Nu există oameni, nu interacționezi cu nimeni, nu scanezi produse, nu mai faci absolut nimic în afară de a pune cumpărăturile în coș, totul este complet automatizat. Fix ca-n povestirile din almanahul „Anticipația” despre cum va fi în anul 2000.

Magazinul PENNY Iuliu Maniu (autonom) pe care am fost să-l văd sâmbătă, deși inițial mă hotărâsem să merg duminică. Doar că n-am mai avut răbdare.

Nu știu dacă mă credeți sau nu, dar m-aș fi dus acolo chiar dacă nu eram parte din această campanie PENNY. Pur și simplu n-aș fi putut să las să treacă informația asta pe lângă mine fără să mă duc să văd cu ochii mei minunea.

Concluzii, după ce-am fost și-am văzut:

👉 Mi s-a părut fabuloasă experiența. Chiar pare ceva desprins din viitor și personal m-a făcut să simt bucuria c-am apucat să văd și eu cum va arăta o bucățică din el, din viitor.

👉 Deși magazinul fusese inaugurat doar de o zi sau două, erau surprinzător de mulți oameni în interior. Pot să pun pariu că măcar jumătate veniseră fix din motivul pe care l-am scris mai sus: să vadă cu ochii lor că există și că chiar funcționează.

👉 Personal, mi-aș dori să fie TOATE magazinele așa. Și nu mă refer doar la PENNY, ci la toate rețelele de supermarket-uri. Toate să aibă și magazine complet autonome. De ce? Pentru că nu simt nevoia să interacționez cu alte ființe vii când sunt la supermarket.

👉 Probabil că nu voi ajunge foarte des în acest PENNY, pentru că mi-e ușor peste mână, dar dacă vor extinde conceptul și va apărea vreunul la mine în cartier, direct acolo mă voi duce. Fetele mele vor fi extrem de încântate.

👉 Este mult mai mare decât îmi imaginasem. Știam că este la parterul unei clădiri de birouri, așa că mi-am imaginat că e atât de mare cât poate fi un magazin de proximitate. O să vedeți mai jos, pe video, că nu e așa deloc, iar faptul că e mare duce la un lucru extrem de important: varietate de produse la raft.

👉 Probabil vă întrebați ce se întâmplă dacă ceva nu funcționează cum trebuie și nu există oameni cărora sa le spui.

Ei bine, fix pentru situații de genul ăsta există totuși la fața locului niște angajați PENNY al căror rol este să ajute. Spre exemplu, eu pusesem bere în coș. Evident, a trebuit să vină cineva să verifice dacă am peste 18 ani.

Am râs cu mare zgomot când a venit doamna de la PENNY și mi-a zis „nu mai e nevoie să-mi arătați buletinul, pare că sunteți trecut de 18 ani”. Am râs amândoi.

👉 Ah, să nu uit, am văzut că aveau și aparat din ăla pentru returnare garanție ambalaje băuturi. Și funcționa, c-am văzut pe cineva care venise cu ambalaje.

👉 Un singur lucru n-am înțeles: cum poți să ieși din magazin dacă n-ai cumpărat nimic. M-am lovit eu de asta, pentru că inițial doar am dat o tură pe-acolo, după care am ieșit să o iau de la început și să filmez.

Ei bine, ca să pot ieși a trebuit să vină un cetățean bodyguard și să dea cu un card care să deschidă porțile automate.

Nu știu, zic c-ar trebui rezolvat și acest aspect, că nu e normal să stau eu să întreb „cum ies de-aici dacă n-am cumpărat nimic?” și nici să aștept să-mi deschidă cineva. Sistemul ar trebui să știe că n-am cumpărat nimic și să-mi deschidă automat poarta.

Probabil că cei de la PENNY nu știu despre această situați și o vor regla când le-o va expune cineva. Ceea ce tocmai am executat.

👉 Nu știu ce să vă mai spun despre, întrebați dacă vreți să știți ceva. Sau dați un play videoului de mai jos și-o să înțelegeți exact despre ce e vorba și cum funcționează, ca să știți exact ce aveți de făcut când ajungeți la magazinul autonom PENNY.

Pentru că da, n-am nicio îndoială că la un moment dat veți ajunge, dacă sunteți din București. Măcar ca să vedeți cu ochii voștri, și tot o să mergeți.

P.S. Pentru conformitate și ca să nu credeți că aberez fără să fi călcat în PENNY-ul cel autonom, aveți aici un video făcut cu mânuțele mele la fața locului. Nu e cine știe ce, că mi-a fost greu să filmez cu o mână și să trag coșul cu cealaltă, în timp ce încercam să mă și orientez.

Acum vă las cu singurul video care merită văzut. N-are decât un minut, dați un play și vorbim după.