Nu, că trebuie să vă povestesc asta.

Nu știu dacă mai țineți minte, dar am mai zis pe-aici că-mi doresc să merg la Campionatul European și să văd toate meciurile României.

Ceea ce, o să și execut, doar că n-a fost tocmai simplu să fac rost de bilete. Pe scurt, că nu stau să vă mai plictisesc cu tot procesul de achiziție, de la UEFA am primit dreptul să-mi cumpăr bilet doar la ultimul meci din grupă, cel cu Slovacia. De fapt, bilete, că nu merg singur, vine un prieten cu mine.

Dar cum eu voiam să le văd și pe celelalte două, am întrebat aici, pe blog, dacă există cineva care-mi poate vinde bilete la meciurile României cu Ukraina și cu Belgia. Și ce să vezi, pentru că am doar oameni mișto pe-aici, până la urmă am făcut rost de bilete la ambele meciuri.

Iar aici ajungem la ce voiam să vă povestesc. Biletele pentru Belgia mi le-a vândut unul dintre colegii de comentarii care mai scrie pe-aici sub numele de @Relou. Omul nostru a primit dreptul să cumpere patru bilete la meciul România – Belgia, pe care le-a și cumpărat, după care a văzut apelul meu disperat.

Moment în care mi-a scris și mi-a zis că-mi dă el două bilete. Duamne apără și păzește, să-ți dea Marele Manitou sănătate, i-am mulțumit frumos și i le-am plătit în secunda doi.

Doar că lucrurile nu se opresc aici, că viața e complexă și mereu trebuie să mai apară ceva. Așa cum a apărut și la Relou când un prieten de-ai lui care știa că omu’ are patru bilete la meciul cu Belgia, l-a întrebat dacă nu-i dă și lui două bilete. Cum naiba să nu-ți dau? Păi nu-mi ajut eu prietenii la nevoie? Și imediat i-a dat cele două bilete.

Ajunși la acest moment al povestirii, trebuie să vă readuc aminte că Relou primise dreptul să cumpere patru bilete la meciul cu Belgia. Atât, patru, iar el uitase complet că deja îmi dăduse mie două.

Așa că ieri, când UEFA a dat în sfârșit acces la bilete, s-a trezit că-mi transferă mie două, celuilalt prieten două, iar el a rămas bătând mărunt din buze, că altele nu mai avea pentru meciul cu Belgia.

Dacă nu vă e destul de limpede ce zic, vă explic pe scurt. Toți cei care au cumpărat bilete la meciuri le-au plătit încă din martie, dar fără să vedem vreun bilet la față. Ieri a fost ziua când a venit email-ul de la UEFA că avem acces la biletele plătite de-acum trei luni.

Așa că tot ieri, s-a trezit omul meu, Relou, că el de fapt a dat toate cele patru bilete pe care și le cumpărase. Voi înțelegeți ce zic eu aici? Avea totul pregătit pentru deplasarea în Germania, cazări, drum, tot ce trebuie, doar că brusc s-a trezit că nu mai are fix ce era mai important: biletele la meci.

Evident, ar fi putut să nu mi le mai dea mie pe cele două și să nu-mi mai răspundă la telefon niciodată. Ce puteam să fac? Îmi transfera în cont înapoi banii plătiți pe bilete și la revedere. Prinde orbu’ scoate-i ochii, nici măcar reclamație nu aveam cum să-i fac, că banii mi i-ar fi dat înapoi.

Doar că, evident, n-a făcut asta. 642 de euro mai târziu, avea din nou bilete la meciul cu Belgia. Știți ce-a făcut? A intrat pe viagogo și și-a cumpărat două la suprapreț. 321 de euro pe bucată, aia a făcut. Iar pălăria mea este în colbul de la picioarele lui.

Pentru că să-ți ții cuvântul valorează întotdeauna mai mult decât orice sumă.

Mulțumesc, șerif! Berea o dau eu, la Köln.