Cred că suntem cu toții de acord că experiența de mânca la un restaurant cu stele Michelin face parte din seria de lucruri care trebuie făcute măcar o dată în viață.
Cu toții am văzut în filme sau am citit în cărți despre restaurantele cu stele Michelin, dar până nu ajungi acolo, nu ai cum să înțelegi cu adevărat cât de completă senzorial este o astfel de experiență.
Da, da, știu poveștile despre cum de la restaurantele de genul ăsta te ridici flămând de la masă. Băi, oameni buni, în niciun caz nu te ridici flămând, dar nu despre asta este vorba când te duci într-un astfel de loc.
De la primul până la ultimul fel de mâncare, toate preparatele au fiecare povestea lui, poveste care îți va fi spusă la masă și cu ajutorul căreia îți vei explica ce simți când le deguști.
N-aveți idee ce fericit am fost când am aflat că vom merge și noi, toți cei din Cars And Roads, datorită celor de la Michelin România, partenerul tradițional al acestui tur.
Și-am mers, prieteni. Seara de duminică s-a încheiat cu o cină de poveste la restaurantul Patio, din Atena, restaurant care din anul 2023 posedă una bucată steluță Michelin.
Aș putea să încerc să vă povestesc despre cină și toate dish-urile, dar vocabularul meu este mult prea sărac pentru a putea descrie așa ceva.
În schimb, o să fac altceva ce sigur o sa vă placă: o să vă las povestea unei cine la un restaurant cu stele Michelin, în 28 de imagini.
Printre cele 28 de fotografii, o să regăsiți și meniul, dacă sunteți curioși cum se numeau toate preparatele alea senzaționale.
Acum vă las cu fotografiile și sper din suflet să vă bucurați de ele.
Când s-a tuns Salt Bae 😉
Fain, n-am ce zice.
Da’ am citit bucata aia de meniu și nimic nu m-o-ncântat, că mie nu-mi place nimic ce crește-n apă.
Iar la capitolul dulcegării, io detest migdalele și vanilia.
Singura chestie ce m-o-ncântat o fost vinu’ roșu.
Comentariu beton!25
Da’ știi că ăla e meniul ales de noi, da? Dacă nu vrei cu chestii care trăiesc în apă, alegi altceva. 😉
@MV: aaaaaa, păi zi așa!
Dacă-mi dă d-alea cu porc și vită cu trufe ș-alte asemenea bazaconii, primesc.
Comentariu beton!14
Dacă arunci un ochi pe poza cu meniul o sa vezi că este „meniul de degustare numărul 2”. Restaurantele de genul ăsta au mai multe tipuri de meniuri de desgustare tocmai ca să poți să afli cum sunt cât mai multe dintre preparatele lor. Dar dacă nu vrei meniu de degustare, îți comanzi dintr-un meniu a la carte ce vrea mușchiulețul tău să mănânce.
@MV: no, acum înțeleg. N-am fost io la mișlene d-astea, da’ vânat aveau? Că mie-mi plouă-n gură când pomenesc de vânat. 🤤🤤🤤
În sfârșit am înțeles cum stă treaba cu acest fel de restaurante. Sunt pregătită. Aștept să mă invite cineva🤣
Comentariu beton!28
Ce am retinut din poze:
1. Mihai pe langa Cabral e doar un firicel😀
2. Mancarea arata extraordinar si prefer sa mananc / gust mai multe feluri de mancare in loc de unul sigur.
3. Trebuie sa ajung si eu o data la un restaurant Michelin. E pus pe lista.
Comentariu beton!33
1. E ditamai dealu’ de om. :))))
MV asa te simti si tu un „silfid” sublim si delicat, nu ca n-ai fi deja in ochii nostri !
😂🤣😂🤣😂🤣😂🤣😂🤣
Comentariu beton!21
da’ bine, boss! păi ăsta-i articol? că io am mîncat ieri la 18, la 02,05 m-am trezit cu o cafea și am condus ca disperatu’ veliko tîrnovo buzău, cu gîndul la pizza aia tono e cippola, doar că, ȚEAPĂ! nu mai e non-stop…
acum mă tîrăsc pe centura focșani, cu gîndul la o iahnie de fasole după bîrlad;
vedem…
PS la poze nu mă uit! deocamdată
Comentariu beton!33
tu râzi, dar mie mi-a plouat în gură de la iahnia aia…
hai că am mai luat un espresso, da’ știi ce? ia nu te mai gîndi tu la iahnia mea, că parcă văd că găsesc închis!?
la fel faci și cu meteorologia…
Comentariu beton!31
hai că s-a rezolvat
https://imgur.com/a/l7g8WUc
da’ io am intrat mai mult de altceva: ce fu’ pireul ăla verde de sub șrimpși, că arăta apetisant?
înainte să te dai cu dusterul intră și tu la Arhi, deși, la greutatea ta…
Auzi, da’ Cabral descânta în poza 4? :))
Două chestii mi-au dat de gândit din pozele ăstea:
1. Vinul, că mi-a trezit curiozitatea.
2. Ursul ăla era combestibil?
2. Ursulețul ăla era parte din desert. Normal că era comestibil.
f misto, mi-as dori s-ajung la un restaurant de-asta pt un menu degustation.
am incercat sa identific farfuriile dupa meniu, asta chiar e interesant. pacat ca nu au un site mai bun, sa vedem si restul meniului, preturi.
am vazut recent o degustare de meniu al unui restaurant cu 2 stele Michelin din Tenerife si la ce prezentau in video, pretul de 160euro per meniu nu mi s-a parut f mare.
aici stii cat a costat?
N-am idee cât a costat. Îți dai seama că nu ne spuneau nouă care eram pe post de invitați. 🤷♂️
Este 185 de euro. Meniul il gasesti aici: https://patio.gr/menu24.pdf
@moatza 185 €/persoană dar nu am ințeles dacă e inclusă și ceva substanță pentru buze umede sau se plătește separat
la cel din Tenerife era si bautura inclusa.
As zice ca e pacat sa mananci niste…opere de arta. Cu atatea feluri de mancare nu ai cum te scula de la masa flamand,ba chiar ghiftuit si la propriu,nu doar la figurat !
Acum chiar va invidiez,dar va si admir !
Hai sa veniti sanatosi,chiar daca ati luat ceva kilograme ..
Vai cum arată toate, dar mai ales ursulețul ăla 😍😃 intr-un mare fel! Să nu mai spunem că mâncarea nu se mănâncă și cu ochii.
Nu la restaurante cu stele (încă), dar am avut meniuri cu x chestii de prin mare in Spania de câteva ori, la restaurante fantastice. E superb să descoperi fiecare fel, lingură sau furculiță din fiecare preparat. Pentru mine descoperirile fiecarui fel fac mai mult decat mâncarea in sine.
Desertul cu ursulețul pare un Cabral mai mic
Comentariu beton!34
Arata bine, imi imaginez tot felul de gusturi.
Din imagini se vede foarte frumos rochia Marei, precum si faptul ca ai renuntat la traditionalul hanorac/tricou 🙂. In ton.
am studiat si eu restaurantele michelin din Atena, am fost de multe ori acolo, dar nu s-a nimerit sa intru intr-unul. Cert e ca preturile par inca destul de rezonabile la ei, mai ales ca si la Bucuresti s-au scumpit mult, fara sa fie Michelin deloc. Dai pe o persoana cat dai pe masa de 2-3 persoane la noi. Restaurantul Patio are meniul pe site, al lor a fost 185 si e unul mai mic, de 135. Probabil se aduna si bautura.
Pffff…fără pâine? Barbarisme
Și nu, nu mi s-a umplut gura de apă
E pus pe lista de dorințe…toate dishurile arată apetisant. Grozavă experiență!!
Absolut senzațional, îmi trec restaurantul pe listă pentru când vom fi la Atena. Pe mine m-a terminat homarul şi peştele, dar toate sunt minunate! Enjoy, guys!
Oau, foarte tare..doar sa remarc poza aceea cu terasa, ce frumos si intim bat luminitele alea..si in plus, Cabral parea intr-o forma de zile mari 🙂
sigur a mîncat înainte, că nu te duci, la statura lui, la mișîla, așa… pe burta goală…
Am degustat ” french cuisine” ( nu avea steluță dar era in top restaurante din Bruxelles). Da, vizual a fost un festin, dar nu mi.a dat pe spate papilele gustative…In alta ordine de idei, stiind.ul pe Cabral gurmandul numarul 1 al țării, cred ca pentru el a fost o mare dezamagire😂😂😂
Gurmand nu înseamnă că mănânci mult, ci că apreciezi mâncarea bună. Cabral a fost oricum, dar nu dezamăgit de mâncare. 🤷♂️
ecsqiusemoamesiu, ăla cu finețurile e gourmet; gurmand pe românește îi MÎNCĂU, adică io!
Super experienta de savurat! MUltumiri pentru poze!
AaaahhhH! Imi ploua in gura! Asa, de dimineata. Sa va fie de bine!
Vezi, in Slovenia n-ai vrut sa mergi la Hisa Franko, sa vezi cum e. Poate data viitoare.
Spor la kilometri si la evaluari de masini!
Deși îmi place mâncarea (și s-o mănânc, și s-o prepar), din pozele astea puse de tine – apropo, #wehateMihai, că unii încă n-au luat micul dejun – înțeleg doar ce efect are o cămașă neagră asupra siluetei unui om.
Way to go!
Big like cu bale (am vazut pozele pe burta goala, na!).
Imi place mult rochia Marei.
Dragut ursuletul de la desert!
V-au dat si sapun?😃
Aveau la baie. 😁
Aaa, deci ala intre creveti si japoneze (n-am gasit alta rima) nu e sapun!😃
@Cristina, Mara are stil. Tot ce imbraca ii sta demential 👌
Ursulețul! Aș mânca vreo 5.
Și mielul cu vinete…
Îmi place mult contrastul dintre tine si Cabral si vestimentația voastră, plus Mara, pata de culoare 👍
Pun pariu că au făcut intenționat poza aia cu contrastu 🙂
Arată fabulos, opere de artă iar dulciurile 🤤🤤❤️ faină experiență, chapeau bas organizatorilor
Arata bine ce-i drept…
Lucs si opulenta. Sau chiar mai multe. 🙂
Foarte frumos mișlen la gretzili acolo. Fotograful a mancat si el sau era in timpul serviciului? :))
Ambele. A mâncat în timpul serviciului. 😁
de neînțeles ce-o decăzut și cauciurile astea. primesc acum și negri, și grași…
Comentariu beton!19
:)))))))))))
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Totul arată foarte bine, însă de departe desertul este absolut adorabil! Nu știu cum v-a lăsat inima sa-l mâncați 😊
i-au rupt întîi căpățîna!?
Super tare, exact asta îmi doresc și eu, să ajung la un restaurant cu stele Michelin. Pentru experiență cred, că merită, bineînțeles și pentru mâncare. Mă bucur pentru voi. Distracție în continuare.
la cat ma pricep io la dulciuri, ursuletul a fost cel mai simplu de facut: o trufa in matrita.
Ursulețul era candy nu trufă. 😉
Articolul ăsta îmi aduce aminte de prima și singură experiență într-un restaurant cu o steluță Michelin. Septembrie 2014, Aosta, după o zi de hăituială intensă, la cererea insistentă a unui prieten care cunoștea locul, ne-am oprit seara la un restaurant care pe vremea aia avea o stea (acum nu știu dacă mai are). Era 6 jumate, noi eram rupți, terasa era disponibilă, ne-am așezat și apoi am văzut că restaurantul avea program de la 7. Vine un omuleț, bună ziua, vrem și noi să mâncăm, am văzut că de la 7, putem să zacem aici până atunci că oboseală mare. Sigur, no problem, enjoy. Se face 7, vine același omuleț, bună seara, bine ați venit la noi, parcă nu se conversase cu noi cu jumătate de oră înainte. Ne aduce meniul. Ok, hai să luăm doar felul principal, că seară oricum. Eu mi-am luat un orologiu de brânzeturi. Adică niște feliuțe de brânză așezate artistic în cerc pe o farfurie cu vreo 4 recipiente mici cu dulceață între ele. Mi-a povestit vreo 5 minute despre brânzuri și dulcețuri când mi-a adus farfuria, vedeai pasiunea, ce mai. La final încă nu aflasem ce era mai important, de unde încep și în ce ordine (o fi vreo regulă clasică, habar n-am nici acum), am întrebat, a răspuns, bon appétit. Mi-a plăcut, nu m-a dat pe spate, nu m-am ridicat flămândă de la masă (cred că am mai avut și ceva ronțăieli din partea casei la început).
Soțul, carnivor convins, și-a luat nu știu ce carne cu nu știu ce cartof prelucrat și umplut și … polenta. Well, și la polenta asta ne-a povestit vreo 5 minute cum e ea făcută din 3 feluri de mălai cu grade diferite de măcinare și la sfârșit coaptă nu știu cum, complicat, ce mai. Avea același gust ca mămăliga făcută pe vremuri în ceaun și uitată cam mult pe foc 😂😂😂
Not great, not bad experiența asta. Dar nu aș mai repeta-o pe banii mei (e strict modul meu de funcționare, am diverse plafoane până la care pot să merg pentru diverse experiențe, dincolo de un anumit prag nu mi se pare că merită, dar știu că e o chestie foarte subiectivă).
în italia șmecheria îi să pari așa, mai de la țară, c-apoi îți dau ăia de mîncare, să nu faci scandal; cel puțin la mine așa a fost…
milano, zona Sui Navigli, o zonă mai pretențioasă (nu mișîla, da’ orișicît…) chipurile (deși traducere ar fi „pe gîrlă”? 🤣), anno duemila șî cualcosa, îl scoatem pe principalul distribuitor la masă, io șî chiăcauntu’; vine il cameriere, șî-i zîc: menu!, da’ el cică, non voglete încercare nu’ș ce menu fix, cu fructe de mare culese de unicorni, la numa’ cinzăci di oiro? vinul inclus! hai, că da! și vine, frate, cu meze, cu boconcini, cu melanzane, cu vinișoare… frumos; da’ omu’ principal, cîn’ o văz’t tigaia cu linguini ai frutti di mare, o făcut niști ochi…; ș-o-nceput a balota, ca la răzbel; amu’, io l-am văz’t pi om în ușa bucătăriei, uitîndu-se către masa noastră! a înclinat din cap, eu am ridicat din umeri… și apare cu o altă tigaie cu linguini: mai vreți? omu’ nost’, mare vorbitor, îi zice: torna qui! ospătaru’ se întoarce către spate… „dove? che c’e?”; dom’ne dragă, zic, matale nu știț italo-romena, înseamă bagă aici… arătîndu-i farfuria omului…
cred că mancia aia de 20€ și-o aduce aminte și în ziua de azi
Mişto, mişto. Vinul roşu era xinomavro? Albul e din Santorini, Gaja produc vinuri bune. Meniul bestial. Super experiență!
PS s-au riscat să primească duoul alb si negru, balenul si mamăl lui.
misto experienta 🙂 apropo, azi noapte te-am visat si pe tine si pe Cabral :)))) nush ce aveam cu voi ca nu-mi mai amintesc :)))))
🤭🤭🤭
și ce făceau, ce făceau?
Mașini mișto, locații de vis, papa bun.
Și Cabral, care îmi place maxim.
Ce să mai vrei?
Am înțeles eu bine că chestiile ale din farfurii erau mostre de haleală? Că dacă alea sunt haleala… pfff.
Da, erau meniu de degustare.
ca vasluianu’ la milano, nu?
– un cafe!
– prego! (cînd îi aduce ristretto-ul)
ăsta îl dă peste cap:
– da! de asta!
Băi, da parcă am văzut că era unu care băga kestii cu o pensetă în farfuria de degustare. Mă întreb dacă tot cu penseta aia bagă kestiile la o porție normală.
Cred că-i trebuie ceva timp până să-ți aducă o porție normală de creveți cu ceva zeamă pe lângă.
Parcă-l și-l văd pe ajutorul de bucătar, sub îndrumarea chefului, cum aranjează fiecare petală de pătrunjel pe farfurie cu o pensetă.
Nici nu vreau să mă gândesc la restaurantele cu 2-3 stele că poate folosesc microscoape să arenjenze pătrunjelu la microni.
Este in Vouliagmeni restaurantul ,de fapt?In cadrul Hotelui „The Margi”? Multumesc.
Da.
Am lăsat și link către el în articol.
Păcat că pâinea nu era neagră.🙂
Am fost la restaurant instelat pentru cativa ani la rand de catre Michelin.
Era ziua domnului meu si asta a fost surpriza mea pentru el. Gasisem pe Grupon un voucher in oferta, asa ca l-am cumparat rapid iar lui i-am spus doar ca urma sa iesim la restaurant elegant, fara nici un alt detaliu.
Domnul meu s-a conformat si s-a mirat cand a vazut ca nu am luat masina, ca sa descopere apoi ca locatia era la doua minute de mers pe jos, la colt cu strada noastra. I-au stralucit ochii cand am intrat, ca a vazut imediat stelele afisate cu mandrie pe fiecare an…
Imi amintesc chelnerul sarmant, cu povestea spusa cu intonatie. Probabil a fost dezamagit cand am intrebat ce e topinambur, dar mi-a explicat gentil si imi amintesc gustul si acum… Nu dati cu pietre, asa am auzit prima data de acest tubercul!
Cand am ajuns acasa, domnul meu a concluzionat: „De ziua mea am iesit la carciuma din coltul strazii, am mancat chestii cu nume incalcite si am platit cu bon de masa!”
Am fot la 3 pana acum. Pot sa spun ca la unul am mâncat cel mai extraordinar… pireu de cartofi….
E o artă, de aia platesti cat plătești, de aia sunt roata după tine chelnerii, de aia produsele sunt impecabile.
Am auzit ca inspectorii Michelin vin incognito si judecă daca sa-ti dea steaua sau sa-ti ia steaua.
As vrea sa stiu unde se depune CV -ul pentru jobul ăsta 😋