Articol scris de Iulia.
…
Azi am o nelămurire cu care am să vă rog să mă luminați voi, că știu că unii dintre voi sunteți mai trecuți prin viață cu treburile astea. Și pentru că știu cu siguranță că mulți dintre voi sunteți mai dăștepți decât mandea.
Să vă zic: demuuuuult, în epoca A.C. (ante-copil), citisem undeva pe net o chestie care zicea ceva de genul „nici o ființă pe lumea asta n-are mai multe treburi de făcut decât un copil la ora de culcare”.
La momentul respectiv am ridicat din sprânceană ș-am trecut mai departe. Ceea ce nu știam eu atunci (dar am aflat între timp cu vârf și-ndesat) e cât adevăr se ascundea în cuvintele alea.
Băi frați și surori, vă jur, nimeni și nimic n-are mai multe treburi, probleme, întrebări și nemulțumiri decât fi-miu când vine vremea să meargă la culcare.
Să vă dau un exemplu concret. Aseară. A fost cu tac-su în oraș, au venit acasă, ne-am pus la masă să mâncăm cina. Terminase cam trei sferturi din ce avea în farfurie, când a anunțat că gata, s-a săturat.
Îl întreb dacă e sigur că gata, nu-i mai trebuie nimic, îmi aruncă un „da” categoric peste umăr în timp ce se cărăbănește de la masă.
Îi spun că mai are 10 minute să mai facă ce vrea, cât timp strângem masa, și apoi trebuie să se ducă la el în cameră, să se pregătească de culcare. Mormăie ceea ce presupun că a fost un „Mhm” sau „Îhî” sau altă formă de aprobare.
Tac-su și cu mine ne vedem de treabă, strângem masa, facem ce mai aveam noi de făcut, după care anunț copilul – care între timp se cărase în birou la noi și desena foarte preocupat, cu limba scoasă p-afară, semn de maximă concentrare – că a venit vremea să-și trambaleze fizicul la el în cameră în vederea pregătirilor de nanificare.
Și atunci începe: „Da îmi mai e foaaaaaaameeeee! Mai vreau ceva de mâncareeeeee!” (totul, evident, pe cel mai miorlăit ton din lume, ton care sunt convinsă că are darul de-a scoate din pepei ș-un călugăr budist; sau poate numai pe mine, dracu știe…).
Îi explic frumușel că practic n-are cum mama supărării să-i mai fie foame, că n-au trecut decât 10 minute de când s-a ridicat de la masă și a susținut sus și tare că e sătul.
Își dă seama că abordarea asta nu merge, așa că încearcă altceva: ar vrea măcar ceva de băut. Îi ofer alternativele disponibile – apă sau lapte. Nu-i convin, ar vrea cacao cu lapte.
Îi explic că e târziu și cacaoa îl agită, așa că să-și ia gândul de la asta și repet alternativele: apă sau lapte. Cedează, alege apa. Cu bule. Îi pun un pahar cu apă.
Vă jur, i-a luat cel puțin 10 minute să bea paharul ăla de apă. Cred că a sorbit-o bulă cu bulă. Și le-a mai și numărat între timp.
Într-un final, termină. Îi spun să-și ia ce are de dus la el în cameră și să facă pași. Are de luat oaia de pluș cu care doarme, geaca cu care a fost îmbrăcat și rucsăcelul de grădiniță. Decide că sunt foaaaaarte multe lucruri și nu le poate duce pe toate, așa că se apucă să le ia pe rând și să le ducă. Ritmul în care se întâmplă asta e cam de un pas la 24 de secunde.
Deja simt cum îmi crește tensiunea. Îl zoresc oleacă, se uită la mine și-l văd că mai-mai ar da să dea ochii peste cap. N-o face, dar îmi aruncă un „Biiiiine, biiiiine, mă grăbesc cât pot…”
Reușește să care tot ce are de cărat, îi repet ce are de făcut: să se dezbrace, să se spele pe dinți, să se pună pe toaletă și apoi o să vină taică-său să îi facă duș.
Între timp, noi ne pregătim să hrănim potăile. Aud pe monitorul de la camera copilului ceva horbocăială, dar îl las în plata lui momentan.
Hrănim câinii, horbocăiala continuă. Terminăm cu patrupezii, zic să mă duc să văd ce naiba face. Fi-miu, în fundu’ gol și doar cu tricoul pe el, se joacă temeinic cu niște mașinuțe.
Îl întreb de ce nu e încă dezbrăcat, dacă s-a spălat pe dinți și a fost pe toaletă. Îmi zice că nu s-a dezbrăcat de tot pentru că s-a gândit mai bine și ar prefera să se dezbrace de tot după ce merge la baie.
– Ok, da la baie de ce nu te-ai dus până acum?
– Păi voiam să te anunț care e planul meu!
Minunat, îmi zic în sinea mea. Îi zic să execute rapid ce are de executat, că-n 2 minute vine taică-su pentru duș. Plec să-mi văd de ce mai am de făcut.
După zgomotele pe care le aud în continuare pe monitor, îmi dau seama că nu, în continuare nu s-a dus la baie, ci face cine știe ce drăcovenii pe la el prin cameră.
Mă întorc, îl găsesc la fel de în fundu’ gol și cu tricoul pe el, mutând niște piese de Lego de colo-colo.
– Ce faci? De ce ești tot aici? Ai fost la baie?
– Nuuuu, că trebuie să termin de făcut ordine mai întâi! Nu-mi spui tu mereu să îmi strâng jucăriile?
’Ți-ar neamu’ de râs, în mod normal mă rog de tine și câte juma de ceas să strângi trei lulele, trei surcele, și acu te-a apucat hărnicia…
Mă apuc iar să-l zoresc, reușește să facă ce treburi importante mai avea de făcut, pleacă la baie. Reușește să pună pastă pe periuță. Dar și pe chiuvetă și oleacă pe el. Evident, nu se poate spăla pe dinți în condițiile astea, așa că se duce să ia o bucățică de hârtie igienică, să șteargă.
Șterge tacticos, duce hârtia la budă. Se întoarce să reia spălatul pe dinți. Înainte să înceapă, își aduce aminte că are o nelămurire arzătoare legată de modul în care dorm flamingii. Simt că m-apucă pandaliile, trag aer în piept, îi spun să se spele pe dinți și apoi mai discutăm.
Termină cu spălatul pe dinți, facem schimb, i-l las lu tac-su să îl spele și plec să mai fac ce am de făcut. Izbutesc ei să termine procesul de spălare, vreun sfert de oră mai târziu mă anunță Fritz că plodul e îndesat în pijamale și pregătit să mă duc să îi citesc și să își ia somn.
Mă duc să îi citesc. Nu apuc să deschid cartea, că își aduce aminte că mai are niște întrebări foarte importante. Cum ar fi „De ce îmbălsămau egiptenii morții?” sau „Când vine primăvara?”
Încerc să tai cât pot din discuții, că deja e târziu tare. Reușesc să îi citesc câteva pagini, stingem lumina. Se face liniște. Treișpe secunde. După care copchilul își amintește brusc că-i e sete.
Se dă jos din pat, bâjbâie prin întuneric după sticla de apă. Bea. Se întoarce în pat. Se foiește. Se liniștește. Se foiește din nou.
– Mami, mă gândesc la ceva…
– La ce?
– Păi eu am băut apă.
– Așaaaa…
– Păi și cred că acum ar trebui să fac un pipi, să nu cumva să mă scape la noapte…
– %^$&(*)&&^#@@@/##. Bine, du-te să faci pipi.
Pleacă. Se duce la baie, stă vreo 2 minute. Evident, probabil că n-are cum să stoarcă vreun pipi din el, că a băut apă acu 2 minute și n-o trece aia prin el ca prin burete.
Când mă pregătesc să îl strig să lase naibilor pipiul și să vină la culcare, aud niște picături leșinate în wc, după care îl aud că trage apa.
Revine victorios în cameră. Dar, ce să vezi, are iar o problemă:
– Mami, să vezi ce s-a întâmplat!
– Aoleu, viața mea, ce s-a putut întâmpla în astea 2 minute?!?
– Păi eu după ce am făcut pipiul pentru care m-am dus la baie, nu am fost chiar atent și n-am scuturat putzica cum trebuie și acum am 3 picături de pipi pe pantalonii de pijama!
– Știi tu sigur că-s 3 picături?
– Daaaa, le-am numărat! Stai că aprind lumina, să vezi și tu!
Nu apuc să protestez, că deja lumina de la plafonieră inundă camera, iar copilul meu vine vijelios, cu nădragii în vine, să îmi arate cele 3 picături presupuse de pipi care îi distrug integritatea izmenelor.
Mă uit ca curca-n lemne, da jur dacă văd pe nădragii lui orice ar putea aduce măcar a picătură. Îi explic că nu e nimic nicăieri, pun mâna să mă asigur că nu se simte vreun strop de umezeală și încerc să îl conving că e ok și să se culce naibilui odată.
Ntz, ți-ai găsit. Nu și nu, picăturile sunt acolo, așa că trebuie musai să-și schimbe pantalonii. Oftez și mă las păgubașă, decât să mai pierdem cine știe cât timp cu parlamentările, îmi fac socoteala că schimbatul izmenelor o să meargă mai repede.
Ah, fraieră naivă ce sunt. Că vedeți voi, copilul meu era îmbrăcat inițial cu o pijama cu Spiderman. Iar acu tre să renunțe la pantalonii cu Spiderman. Și ar vrea să-i ia pe cei cu Batman. Dar aici intervine o altă dramă: dacă ia pantalonii cu Batman, ăia sunt cu negru și galben. Iar bluza lui e cu roșu. Deci nu se mai potrivesc. Și doar se știe că efectiv nu ai cum să dormi cu bluză roșie și izmene negru cu galben!
Trag aer în piept cu putere, număr în gând până la zece, îmi repet în minte „Noi nu credem în bătutul copilului, noi nu credem în bătutul copilului, noi nu credem în bătutul copilului, noi nu credem în bătutul copilului, noi nu credem în bătutul copilului, noi nu credem în bătutul copilului!”
Se schimbă așadar de toată pijamaua. Reușesc cumva, fără violență fizică și de limbaj, să îl îndes înapoi în pat. Sting lumina, se face liniște. După vreo 5 minute, pare că a adormit. Mă ridic de lângă el și dau să plec.
– Mamiiiii!
(păi normal, de unde să doarmă?!?)
– Daaaaa?
– Iepurașul vine în fiecare an?
– Da. Te rog să te culci, e foarte târziu și mâine ai să fii obosit și țâfnos din cauza asta.
– Bine. Da mami?
– Daaaaa…
– Oare ce o să-mi aducă Iepurașul anul ăsta?
– Habar nu am, dar dacă nu te culci ACUM, n-o să-ți aducă nimic! (să vezi aci ce-mi iau roșii stricate că-i strivesc copilului corola de minuni)
– De ce să nu-mi aducă nimic?!?
– Pentru că o să vorbesc eu cu el să nu-ți aducă, că nu dormi și din cauza asta ești obosit și dacă ești așa obosit oricum nu apuci să te joci nici măcar cu jucăriile pe care le ai, așa că la ce să-ți mai aducă altele.
Pentru o clipă, e liniște. Apoi vine replica:
– Astea-s prostii! Iepurașul vine oricum și dacă zici prostii din astea, la tine n-o să vină!
Încerc cât pot să nu râd cu voce tare. Îi mai spun o dată să se culce și plec. Mă uit la ceasul din sufragerie. Nu ne-a luat decât aproape 2 ore să culcăm 90 de centimetri de ființă.
În concluzie: explicați-mi, fraților, e vreo rețetă secretă, ceva? E vreun manual pe care noi nu l-am primit? Sau ne-am luat noi țeapă cu modelul ăsta neculcabil?
sursa foto: freepik.com
Ați luat teapa, clar. Mai e in garanție? Ca, poate se poate schimba.
Eu am avut mare noroc cu al meu. Învățat fiind, de mic, cu un program relativ strict, pleca singur la culcare. Puteai sa-ți potrivești ceasul după el. Fix la ora 21, se eclipsa ușurel si, in 5 minute, ma striga sa-i spun povestea de serviciu (ca alterna comenzile). Niciodată -dar NICIODATA- n-a auzit sfârșitul poveștilor. Pe la jumătate, era lemn. Si acum, la 35 de ani, unde-l pui, acolo doarme.
Comentariu beton!72
Pfff, e clar, țeapă scrie pe noi.
Am mai auzit eu de copii din ăștia minune, care se duc singuri la culcare. Dar n-am crezut că există 😆
Comentariu beton!32
Nu se pune, asta era inainte de epoca patentingului, am crescut și eu 2 baieti atunci; acum, cu nepotii e altceva; aproape in fiecare seara cina are 2-3 etape, după echiparea in pijamale, spalat pe dinti, eventual schimbarea bluzei patate cu pasta de dinti, pipi, eventual schimbarea pantalonilor, trecem la povesti: povestea (sau cartea) citita, apoi povestea la telefon, la noi preferate sunt Povestile Cristinei. Daca nu adoarme la prima faza, la a doua pica… Asa ca nu schimbati copilul, ca poate gasiti unul croit pe acelasi model…
Comentariu beton!23
cred că noi am luat țeapă la dublu :))
@tzuk, ați nimerit 2 modele din astea defecte, ca al nostru? 😁
Am rezolvat simplu: vrei apă/mâncare/x sau y? Te duci singur si îți iei/faci/aduci. De vreo două ori m-am culcat lăsându-l singur cu smiorcaiala lui. Și s-a vindecat. In plus, a devenit autonom ceva mai repede.
Comentariu beton!44
Păi se duce singur, problema e că dupaia nu se mai întoarce la culcare 😂
Comentariu beton!26
Dacă stăteam să-l aștept da, nu se culca. Cum l-am ignorat, am pus cornu-n pernă, de a rămas singur , gata! Revenea în pat aproape imediat.
Nope, e dotarea standard. In vreo 10 ani, o sa vrea sa doarmă toată viața lui de zi si sa petreacă toată viața lui de noapte.
Si câinii înțeleg într-o măsură ca acțiunea are si reactiune si ca daca nu dormi, ești obosit, dar se pare ca la copii nu exista înțelegerea asta. Zici ca pierd aventura vieții daca ating patul ăla!
Cred ca trebuie păstrată o ora de culcare cât de cât constanta si o atitudine ferma, orice „ok” va fi exploatat la maxim :))
Comentariu beton!21
Da, nene, zici că de la dormitul ăla o să rateze sigur-sigur cea mai mega-ultra-super chestie 🤦♀️
Comentariu beton!12
și să vezi că ăștia or să aibă noroc în viață! parteneri super înțelegători, copchii modelu’ ăla de se verifică cu oglinda dacă respiră…
dacă „activitatea” e in house… aia e; dar cînd mă duc (rar) s-o iau de la școală, nu’ș cum să zic, Jack Nicholson și Sandler ar fi trebuit să vină la mine la lecții pentru Goosfraba…
la 3-4 metri de mine (sau maică-sa), păzită de ușa de la intrare și regulamentele școlare, fie-mea începe baletul plecării acasă; pune pe bancă ghiozdanul, merge la dulap și îmbracă geaca, pleacă spre ușă, se întoarce să-și ia ghetele; dezbracă geaca, că se știe că nu te poți încălța îmbrăcat; a uitat ceva în clasă; ia, se întoarce; vede o colegă și își aduce aminte că n-au terminat discuția referitoare la tratamentul cancerului; îmi face din mînă, știe c-o aștept; discută; în timpul ăsta colegul care rămăsese să dea extemporal, după ore, că a lipsit ieri, este deja ajuns acasă; zugravii care au intrat pe hol la fără un sfert au terminat de văruit peretele din stînga…; oameni buni, cred că și dac-o scoate învățătoarea cu 30 de minute înainte de terminarea programului, tot ultima iese din școală…
norocul ei că-i simpatică și o iubim! #%gnay++^\+*££hsiduen!!!!!
Comentariu beton!51
Cam așa și la noi la plecarea de la grădiniță 😂 #ifeelyou
Nea Costică, tratamentul o să fie să vină singură acasă, când o mai crește puțin, dar atunci o să se lălăie în drum spre casă. Iar cu vârsta, prin gimnaziu așa, o să fugă de la școală cât mai repede ca de la pușcărie (pățim…), dar tot o să se lălăie până acasă, că trebuie să se „aerisească” după școală, să scape de mirosul de școală, nu’ș ce 😆
Comentariu beton!13
‘neața, Iulia și-o primăvară liniștită-ți doresc!
simpatic foc puștiul tău, mereu mă faci să râd, când povestești despre el!🩷
din păcate, nu te pot ajuta, noi avem „modele” mai vechi. și-n plus, ritualul de culcare a fost altul.
n-am stat lângă ei până adormeau. citeam povestea, ne pupam, îmbrățișam și aia era. ieșeam din camera lor și-i lăsam s-adoarmă singuri.
la vreo juma’ de oră, verificam dacă-s adormiți și înveliți.
a, chestia bătută-n cuie, la noi, era ora ritualului de somn. la 20.30 începeam povestea, fără excepție. asta până s-au dus la școală. în clasele I-IV, ora de somn s-a dus la 21. și din cls. a V-a, Dumnezeu cu mila, fiecare a adormit când a venit somnul.
hai, fii optimistă, mai ai câțiva ani de luptă! 😃 🤗
Comentariu beton!65
Și noi ținem cât putem de ora cât mai fixă cu putință, da am impresia că cu cât ținem noi mai cu dinții, cu atât îl apucă p-ăsta toate treburile importante mai abitir 😂
#rezist 🤣
Comentariu beton!25
Zice bine @Mălina, mai ai câțiva ani și trece!
Noi ne chinuim, la15 ani, pe la diverse ore, să îi luăm telefonul.
Aplică toate stratagemele descrise de tine sau își aduce aminte că are de făcut ceva pentru școală, pe laptop.
Când e obosit, nici nu stim cand adoarme😁
Comentariu beton!20
Hahahaahaa, corect cum a spus K mai sus, beneficiezi și tu (și noi) de modelul standard!
Absolut nimic nu scoți din a mea când ieșim de la școală (ce ați făcut interesant astăzi?, cu cine te-ai jucat?, ce ți-a plăcut cel mai mult azi?, ce a fost bun de papa?, mama lor de întrebări deschise că l-am întrebat și pe nea’ gugăl de alte modele), dar când e stinsă deja lumina și cred că plutește deja în vise roz bonbon cu unicorni și alte ființe diafane, pac vin răspunsurile! Cu o viteză de mitralieră! Dacă nu sunt diverse notificări e așa cum zici tu, Iulia: ori foame, ori sete, ori pișu, ori orice pentru care se sfârșește lumea dacă nu se aprinde lumina și nu se ridică din pat. Și stai, că modelul meu e dintr-alea care nu merge singură la baie, vrei nu vrei, faci pișu Grigore, că n-ai încotro 😂😂😂
Concluzia ta rămâne valabilă în continuare: norocul lor că sunt simpatici și-i iubim!
Comentariu beton!23
Aaaa, daaaa… La întrebările de care zici tu, răspunsurile sunt cel mult „a fost bine” și „mmm” 🤦♀️
Ține-i, duamne, simpatici, că altfel îi dăm spre adopție 🤣
Comentariu beton!19
Nu merge cu adopția, am incercat! L-am rugat să sune la Protecția copilului și să le spună că e maltratat. Fuge ca 👿 de tămâie și vampirii de usturoi.
Comentariu beton!21
🤣🤣🤣
Nu exista reteta. Eu am modelul turbo, care la 15 ani si 1.85 metri gaseste subiecte ardente la ora de culcare. Am desicperit aseara cum functioneaza. A avut program prelungit la scoala si a venit RUPT. Asa ca seara nu a mai lalait-o dramatic. Trebuie sa gasesc ocupatie fizica zilnic. Nici asta nu e brevetata total, dar aduce o dira de speranta. Nervi tari, ce sa zic.
Comentariu beton!17
Ntz, la noi nu funcționează nici asta cu obositul fizic, decât ocazional. Am încercat să scoatem untul din el, uneori a picat lat, alteori ziceai că are o baterie externă înfiptă în dos 😅
Cunoastem si bateria infipta in kur. La 3 ani a stat TOATA noaptea de Revelion treaz, activ innpetrecere de ziceai ca vine careva sa il filmeze si nu poate rata. L-am lasat in boii lui sa vedem cit rezista. Am picat noi intii si l-am bagat cu forta in pat, altfel omul continua. Nu, eu sper ca ACUM sa se regleze cu oboseala fizica. Adica SPER. Adica nu pot spune. Doar sper
Comentariu beton!13
😅😅😅 îți țin pumnii și îți doresc mult succes!
E țeapă sigur, dar sa știi ca eu țin cu țeapa, ca e tare simpatic! 😜
😁😁😁
(alta) Iulia nu uita , e sânge din sângele tău/vostru. Te „simt” energica ,deci ….
Da, așa zice și tac-su: cum e turcu-i și pistolu 🤦♀️
Fruntea sus! Mai ai vreo 3 ani din astea! Eu incep de la ora 20 cu întrebarea capcana” îți mai este foame? ” și apoi mai durează o ora până la pijamale și spălat pe dinti. 😅
Cam așa ceva și la noi…
Al nostru are 10 ani. Dar sincer inca se comporta ca domnisorul matale. Singura chestie e ca nu mai cere de mancare cand e deja in pat. Inca ii mai citesc si in timp ce ii citesc isi aduce amunte de ceva sa intrebe. Ii e sete. I s-a terminat sticla de apa si se duce sa o umple. Se intoarce, continui povestea si dintr-o data il aud: Dar cate hectare are pamantul? Eu” Nu stiu. Il intreabam maine pe gugle. Nu putem sa il intreabam acum? Bine, dar dupa te potolesti. … Am terminat povestea, ii spun ca il iubesc si noapte buna si il aud din nou. Pot sa mai stai un pic cu mine sa vorbim?😀. Sau pot sa termin Solo Leveling? ( pentru cunoscatori, asta e o carte anime din colectia Manga). Carte tocmai ieri cumparata si citit deja 200 de pagini din 300 scise in engleza. Ii zic: maine scumpete. Si incearca sa dormi pana la 9. S-a trezit la 7h30🙄.
Pfiu, mă încurajezi tare, n-am ce zice 🤣
Eu Nu l culc… Adoarme El cand da Domnul… Fii miu are aproape 5 Ani… Nu stiu cum o Fi cand o Fi la scoala…
Dacă ar fi să adoarmă când vrea el, cred că ar fi în stare să stea treaz două zile cel puțin 🙄
Eu, atunci când eram copil, n-am avut niciodată oră fixă de culcare, da’ nici nu aveam baiurile descrise mai sus. Îmi spunea mama povestea (preferata mea era aia cu omu’ care găsise un copac putred, în care era o comoară) și cu asta basta. Când o fi să avem copii, eu și Gabi al meu, eu în mod sigur nu le voi impune o oră de culcare. (Mama era artist plastic, și neam de bufniță, iar eu am moștenit în totalitate și bufnițeala și talentul artistic, sper ca și copiii să semene cu mine…🦉🦉🦉🦉🦉🦉)
Oră de culcare poți să tot impui, problema e să o și respecte cineva 🤣
@Alexandra, să ne spui și nouă cum va fi atunci! 😜
Nu e despre ora de culcare ideea. Ci despre fataitul continuu, ca asta e. Si un copil ne-dormit e mai rau decat crezi, deci cam au nevoie de „suport” sa doarma odata. De preferat inaintea parintilor, ca mai avem si alte chestii de facut in loc de raspuns pentru a 14-mia oara la intrebarea: A venit Pastile???? Pastile celor care au bagat decoratiuni de Pasti din februarie
@Madd, exaaaaaaact 🤣🤣🤣
Nu ca as vrea sa va incurajez/descurajez, dar din descriere pare doar un kinder. Noi dupa ce a venit al doilea am spus ca cu unul era vacanta nene. Sa vezi cu doi, de la trei in sus nu stiu sa numar la capitolul asta.
Așa am auzit și eu de la alți curajoși. Nouă ne-a fostul frică, așa că am rămas dăcât cu ăsta, e suficient 😂
@Gabi Puia am văzut deja pe viu la familiile cu mulți copii (până la 8), cu al 3-lea vine şi armata în casă!
Acelasi model doar ca e fata! Pana acum problema era sa inchida ochii, acum problema e sa inchida gura, nu de alta dar a invatat ca poate turui si cu ochii inchisi 😅
Are subiecte de la dinozauri, planete, sfinti, Iisusi, mumii, morti si pana la zane, unicorni, balauri si mama zmeilor. O perioada ii inchideam intrebarile cu de ce? si cine? cu un scurt si sec Doamne-Doamne pana cand am luat KO. Intr-o seara cu n intrebari legate de oameni si dupa multi Doamne-Doamne pomeniti o vad ca se ridica serioasa si zice „auzi, mami, da’ pe Doamne Doamne asta cine l-a facut de e asa destept? A mers cu tine la scoala?” 😂😂
Mnah, joac-o p-asta!
Acum suntem la capitolul „vreau si eu o mumie adevarata sa ma joc cu ea ca mumiile sunt simpatice rau! Nu-mi aduce si mie Mosul o mumie?” 🤣
Comentariu beton!21
🤣🤣🤣 fix, dar fix așa și la noi!
Fiică-mea la 26 de ani încă mai scoate limba când se concentrează. Mai ales când domnișoara inginer trebuie să strângă un șurub sau sa schimbe un bec. Râd de ea și spune „It really helps”.
Comentariu beton!18
Și eu mai scot limba uneori când fac ceva super migălos (la puzzle mi s-a atras atenția că fac cel mai des) 😁
Am dat fuga in camera copilului, ca mi-a fost teama ca l-ai luat pe-al meu din greseala. Ntz, al meu la locul lui. Semn ca is mai multi din modelul asta. Cand m-am prins eu de defectiuni era deja prea mare pentru Babyklappe
Comentariu beton!21
😂😂😂
Ăsta e model neculcabil!? Serios? Care acceptă să fie culcat odată cu găinile? Noo, sunt mulți care să-ți spună că există mult mai neculcabile. Modele de plozi, zic. A noastră a dormit singură doar când încă o adormeam în brațe și o puneam adormită în pat. Și asta pot zice unii că e o minune. Dar nici măcar atunci mai devreme de 10, așa e bioritmul modelului. Apoi, până la 11 ani a fost „război”. Rareori a dormit singură și mai mereu spre miezul nopții. In general, nu se putea lipsi de unul dintre noi, mai ales de mine. Deci ai un model mirific și te mai și plângi. 😆 Eu aș zice că a mai crescut modelul tău și ar putea beneficia de o extindere a orei de culcare, altfel o extinde singur și mai rău vă chinuiți. Și da, discuții filozofice și întrebări grele de tot, doar seara-noaptea, pățit din plin. Și continuă și la 14 ani. 😅
Gata, tac, nu mă mai plâng 🙈😁
Chiar in momentul ăsta am 2 cliente, vecine, fiecare au câte trei bucăți urlătoare, care mai au și instrumente muzicale de percuție, piane sau alămuri prin dotare. Vârsta maximă e de cinci ani, cea minimă de doi. Când vin ei acasă eu trebuie să imi pun antifoane sau plec.
Dacă mă văd clientele că plec devreme, le explic că nu sunt plătit pentru lucru in condiții de stres și poluare fonică 😜
Câteodată mă sună Oldjana și nu ne putem înțelege, dar brusc devenim recunoscători bărbosului pentru că noi avem mai puțină gălăgie.
Comentariu beton!14
Mă bate și pe mine gândul să îi cumpăr un set de tobe pentru la ai mei.
Nu de alta, dar ei i-au cumpărat o chitară copilului, care a insistat să o aducă acasă 🙄
La fel și la noi, doar că avem 130 cm de fetiță. Fix atunci vrea lapte, apă, să culce plușurile întâi, să mă duc eu sa ne spalam pe dinți împreună, ne punem să citim și își amintește că nu i-am dat suficientă iubire și are rezervorul gol😳 și tot așa. Dimineața trag de ea să o ridic din pat la timp ca să nu întârzii la muncă. Și-apăi zice lumea să nu țipi la copil.🙈
Mda. Singura diferență e că ăsta al nostru la 6 jumate trecute fix e în picioare. Rar îl prinde 7 dormind.
@ alta iulia
Fix la fel si al nostru, ora 6 a venit, ochii mari s-au facut. Sa nu mai zic de cate ori m-am trezit la 5 -5:30.
Aproximativ la fel și la 15 ani: duuupa ce s-a discutat și rasdiscutat ora de culcare și regulile…atunci când mă bag în pat se deschide ușa camerei domnișoarei ( ca nu mai avem acces acolo) ca să meargă la baie …să se demachieze ( proces care durează miiinim 40 min). La întrebarea : de ce nu ai făcut-o până acum…vine răspunsul: și vrei să dooorm așa?mi-ai spus ca nu e bine. Apoi constatăm ca demachiantul se face cu căștile pe urechi și telefonul nu a fost scos din camera. Reluăm exaaact aceeași discuție zilnică: se întrerupe orice activitate pe electronice seara…și exaaact aceleași miorlăieli: da de ce….Nimeni nu mai face asta….sunt cel mai oropsit copil….suntem cei mai răi părinți…Se trântește ușa, se scoate telefonul, se reîntoarce la baie ca a fost doar demachiatul până acum…și urmează restul procedurilor. Apoooi…se apucă de citit o carte/ de deschis o carte de școală ( așa la impresie) ca toată ziua nu reușește să se atingă de el: adică îmi spui să NU citesc????…bine, eu am vrut. Se trântește iar ușa…se vine apoi în cameră și se întreabă o problemă existențială care nu poate fi amânată: îmi place de un coleg…ce să fac ( pff, ce ușoare erau întrebările despre dinozauri)…în timpul zilei “nu este treaba mea”, devine treaba mea doar pe la 11 noaptea când îmi cad ochii în gură de somn.
Dimineață la 10, dacă e week-end: lasă-mă să dorm, am fost foarte obosită ieri și nu m-am odihnit destul
Comentariu beton!24
Aideveațamea, ce m-o mai aștepta… 😅
@alina,spune-i că mai e unul oropsit care ramane fără telefon noaptea. Al meu mai plânge și că nu are o cameră (pe care să o incuie cu cheia) altfel stă într-o mansardă unde se lăfaie in pat dublu cu birou și scaun de gaming.
@Oldjohn, sărăcuțul…
@Oldjohn, ”altfel stă într-o mansardă unde se lăfaie in pat dublu cu birou și scaun de gaming.”
Doar atât are bietul copil ?!? Adică stă în pod cu un scaun, un pat și un birou?
Eu avand doi a fost asa : cel mare exact ca fiul tau si cel mic, si acum ca e pe 16 ani tot isi gaseste deva de lucru dupa ce s-a dat stingerea. Cel mic se duce si acum singur la culcare. Cand era micuț cand i se dace somn nu conta ca e lumina aprinsa, zgomot, trecea trenul prin casa sau whatever lui daca ii este somn la 8 isi ia pernica si nani.Cand erau bebelusi recunosc ca am procedat diferit cu ei, pe primul mi-l invatase madam fosta soacra sa adoarma leganat si mangaiat si rãsfațat pe cel avand doi cu programe diferite si fiind singura l-am obisnuit sa adoarma singur la el in patut dar nu a fost un copil plangacios sau mofturos. Daca era hranit bine, curat si nu il durea nimic adormea instant.
Ce-mi plac mie rudele astea care te „ajută” așa… 🙄
În general, și fi-miu a fost super ok cu somnul, a început super repede să doarmă toată noaptea, cum zici tu, dacă nu era flămând și nu avea alt disconfort, își lua somn instant.
Și acum doarme bine, nu pot să mă c*c pe mine – odată adormit, poți să-l duci în gară și să îl lași pe peron. Doar procesul până la 😴 a devenit oleacă mai cu cântec 😅
Da soro am leganat la cel mare in brate pana era atat de greu si lung ca simteam ca o sa mi se detaseze bratele de trup jur. In fine au trecut acum are 180 vm si 80 kg. Sunt etape si etape csnd incearca sa isi castige independenta si sa se răvrătească împotriva sistemului impus asa ca rabdare si tutun.
Off topic. S-au băgat iar mânuțele roșii? De acum sau abia acum le-am observat eu? 😲 Mie îmi plăcea fără, dar să vedem, poate au plecat de pe blog împătimiții să dea cu roșu de sus până jos.
Da, deocamdată le-am băgat experimental. Dacă au dispărut retarzii, le las. Dacă nu, le scot imediat.
@MV: speranta moare ultima. Amu mi-am dat seama ca esti un optimist incurabil !
@ Iulia: nu dispera ca se poate si mai rau. Si eventual mai rau x2 sau x3 sau – fereasca barbosul – x4 !!!
Ale mele nu adorm neam inainte de 23 decat daca am eu de vazut un film bun pe care l-am asteptat vreo 2 ani si atunci e subit nevoie sa le tin de mana sau sa citim impreuna pana cand ma ia pe mine somnul si aia e.
Ma gandesc cu groaza la vremurile cand o sa fie plecate si le astept la geam la 2 noaptea sa se intoarca de la chef sau alte chestii !!!
Comentariu beton!15
@whitewolf, dadadada, exact așa e! 🤣
Dacă în mod normal își ia somn în 5 minute după ce am stins lumina, fix când vreau și eu să văd un film sau am de terminat ceva sau sunt în urmă cu munca și trebuie să recuperez, fix atunci îi trebe ținut de mână sau visează urât sau îi curge nasul sau… 🤦♀️
Stai să vezi când ai trei exemplare, fete, diferență de 2 ani între. Ora de culcare 8.30 iarna, 9.30 vara, în timpul școlii, în vacanță prelungită, niciodată nu puteam să o respect, eu că ele, neam. Locuiam la bloc, să vezi lamentări, vara, toți copiii stau mai mult, doar ele erau persecutate, așa ceva nu s-a mai văzut, etc. Acu 30 de ani nu era protecția copilului, cred că ar fi sunat🤣. Și asta până în clasa a 8-a. La liceu s-a mai schimbat ora de culcare dar, aveau oră de venit acasă. Acum, au ele copii, să le vezi ce stricte sunt cu ora de culcare. Dar, toți, sau mă rog, cu foarte mici excepții, s-au născut cu gândul că trebuie să testeze limitele suportabilității părinților. Și cine îți spune că o să fie mai bine/ușor, te minte.🤣
Comentariu beton!19
Mulțumesc pentru sinceritate 🤣 intuiam eu că așa e!
Și respectele mele pentru curaj x3! 🫣
daca ar putea sa stea treaz pana la 2 noaptea ar sta.. nu stiu cum, ziua nu doarme dar totusi au atata energie, eu cand aveam 7 ani rar ma prindea ora 9..
Și eu mă întreb uneori de unde naiba atâta energie 🤔
Jur că nu-i dau zahăr cu lingurița peste zi!
Mama, când vine moșu’?mama ,dar voi când vă culcați?mama , când mai începe cutare film?(Al meu, că tac-su sforăie demult 😂).Și e al treilea, ultima dată când am zis că vreau 😂.Știi ce ar fi zis mama mea,și la mine,și la al tău? că l-ai căutat în coarne prea mult.Adevarul e că dacă fata dinainte mi-ar fi făcut ce îmi face asta mică (7ani) , mă lăsam de meserie,mi-a făcut nervii franjuri cat pentru ceilalți mari(16,22 ani). Așa că, dacă te țin nervii,mai fă unul, să vezi ce-i trece de toate mofturile.Si e drept,cu unul e antrenament,al meu dintâi are și autism sever,și tot n-am simțit atâta oboseală de pe urma lui.
Comentariu beton!12
Ești o eroină! 🤗
A mea are 10 și in timpul săptămânii se pune în pat la 9 jumătate ca la 10 sa adoarmă și sa ma rog eu de ea dimineața juma de ora sa se trezească. În weekend si vacanta se culca la 10 jumătate , hai 11 vara și la 6 e în picioare. Model defect zic eu
🤦♀️ mda, deci nu e al nostru singurul cu defecte de fabricație…
Mdap, e complet normal modelul. Confirm din experiență. 🙂
Mulțumesc pentru confirmare 😅
Noi am primit copil fabricat în România prin anii 90 și ca orice model de pe vremea aia nu băgarea la somn era problema. Problema cea mai mare era că veneau juliți și cu capetele sparte acasă. Exemplu: Fiicămea a dat cu capul pe un derdeluș de gheață improvizat în spatele blocului și după ce s-a vindecat s-a dat iar, a căzut, și și-a fracturat arcada în același loc că am crezut că este defectă.
Mbine, era tot ceva model standard cu comentarii incluse ceva de genu:
– Mami, mă ajuți să desenez un cal pentru că doamna ne-a dat temă la desen ? Și după ce a fost executat desenul au urmat reproșurile:
– Păi ăsta e cal?!?
Verbal a fost: Păi, futuți calu mă-tii. Da ce are calu meu?
– Nu este cal.
Fizic a fost, după urlete:
– Dar nu seamănă cu un chhhaaal&lacrimi și trântit cu curu de podea.
Deschiș ușa și expulzată pe casa scării.
Am înțeles că nu mai ai voie să faci așa ceva 🙂
Cap spart avem și noi la activ – bubuit de cadrul de la leagăne. Plus bot bubuit în miez de pandemie, gaură de vreun țanti la jumatea buzei, sânge, urlete, tot tacâmul 🙄
duplica modelul si defazeaza-l cu pi/4 si obtii viata cu gemeni. Exact, cum termina unul de baut apa-il apuca pe celalalt setea. La baie, fiindca avem doar una, ii apuca pe amandoi in acelasi timp „urgenta”. A terminat Lolek cu lamurit viata extraterestra, il apuca pe Bolek curiozitatea despre religia hotentota. Unul e matinal si s-ar culca mai devreme, celalalt bufnita si ar dormi mai tarziu. Nemaivorbind de tentativele de rezolvare a nesfarsitelor dispute( la culcare, normal, ca ziua nu e timp) despre a cui e sabiuta „aia” de la Lego.
Comentariu beton!11
Nu știu dacă să râd că nu sunt singură sau să plâng de milă ta 😅
Fii-mea de la 4 ani nu a mai dormit după prânz. Deci, se culca singură după baie, citit….pe la 8 și 45 de minute seara dormea. Da, dar cine se trezea (tot singură), și în week-end și în vacanțe la 6 dimineața? Fii-mea…. și mă trezeam eu cu corola somnului strivita
4 ani?!? Pfff, cât noroc! Fi-miu la 2 ani a decis că domnul de prânz e dușmanul lui cel mai mare 🤦♀️
E drept, la 7 seara pica lat. De vreun an îl lăsăm însă la grădiniță la program lung, ceea ce înseamnă că doarme de prânz. Al naibii puradel, acolo își ia somn fără nici o greață. Da în weekend acasă n-ar dormi nici să îl pici cu ceară.
Și nu, nici noi n-am reușit să îl facem să înțeleagă conceptele de weekend sau vacanță. Adică somn măcar până la un 7, așea… 🙄
Nu stiu daca e defect sau nu dar pot sa-ti spun ca exista modele care dorm putin (adica mult mai putin decat scrie la carte) – poate ai si tu unul asa?
Eu cu al meu am renuntat la ore de culcare „normale” ca doar ne enervam toti. Cat timp mai dormea la pranz nicio sansa de culcare inainte de 23! Noroc ca aici incepe „scoala” relativ devreme (4 ani impliniti, de fapt un fel de grupa mare asa) si gata cu somnul la pranz – ora de culcare la 22. Cand a inceput scoala adevarata cu teme si tot tacamul, plus ca merge la after si mai face si sport m-am gandit ca poate doarme si el mai mult… nici poveste! Ora de culcare e in continuare minim 22.00 si maxim 22.30 iar dimineata se trezeste singur intre 7.00 -7.10. De unde am dedus ca asta e ritmul lui (are 8 ani acum).