Nu știu dacă sunteți la curent cu scandalul care are loc zilele astea în culisele teatrului românesc (meam, cum am dat-o p-asta cu „culisele”). E posibil să fiți, dar cel mai probabil să nu, așa c-o să vin eu și-o să vă povestesc pe scurt.

Stați, nu dați bir cu fugiții pe motiv ca nu vă interesează scandalurile cu potențial artistic, vă promit eu că merită să riscați să citiți acest articol până la capăt.

O să vă povestesc pe foarte scurt motivul scandalului. Teatrul Mic tocmai a pus în scenă spectacolul „Eu sunt propria mea soție”, al cărui personaj principal este o femeie transgender: Charlotte von Mahlsdorf. Femeie trans care, pentru că a avut ghinionul să trăiască în Germania de Est (cea comunistă, mai tinerii mei prieteni) a fost constant ținta persecuției autorităților.

Ei bine, cei de la Teatrul Mic au comis insolența inadmisibilă ca acest rol să fie jucat de un bărbat. Mai precis, actorul Gabi Costin care este cât se poate de ne-trans. Cer scuze pentru termen, dar se pare că am ajuns să trăim vremuri în care nu știu cum să definesc altfel pe cineva care are tupeul să nu fie transgender.

Toate bune și frumoase, până la spectacolul de vinerea trecută (cred că era chiar premiera, dar mi-e lene să caut). Moment în care intră în scenă, la propriu, această activistă trans (vă rog să urmăriți cu sonor, altfel o faceți degeaba):

Superb, este?

Evident, cei de la Teatrul Mic au scos-o de pe scenă cu paza și-au chemat poliția. Moment în care a început și scandalul în branșa urmașilor lui Shakespeare.

De patru zile urmăresc siderat oameni din lumea asta, a actorilor, scriind că doamna transgender care a urcat pe scenă a avut dreptate, Teatrul Mic și-a bătut joc de persoanele trans din România montând acest spectacol. Le-a discriminat prin faptul c-au ales pentru acest rol un bărbat cât se poate de ne-trans și ne-gay și ne-nimic.

Motiv pentru care, aici vreau să vă țineți bine, Teatrul Mic ar face bine să-și ceară scuze public și să scoată din program spectacolul „Eu sunt propria mea soție”, să-l anuleze.

De ce n-au ales, domnule, pentru rol, o persoană trans care știe cel mai bine ce simt persoanele trans? De ce? De-aia am murit la revoluție, ca să joace roluri de trans niște bărbați insipizi din punct de vedere gender?

Prin urmare, bine a făcut cetățeanca trans respectivă c-a urcat pe scenă. Așa trebuie să faci, să urci pe scenă și să protestezi viguros, chiar dacă întrerupi spectacolul. Și dacă se poate în chiloți, sau cât mai sumar îmbrăcată, pentru că doar prin lipsa hainelor poți transmite clar ce orientare de gen ai.

Se știe că dacă stai cu hainele pe tine și rostești politicos „bună seara, sunt Cutare și sunt transgender” râde lumea de tine și nu te crede, pe motiv că cine a mai văzut transgender îmbrăcat?

Nu? Nici acum nu vă sar în ochi ridicolul și penibilul situației? Că dacă nu vi se pare nimic ridicol și penibil, nu pot să nu mă abțin să vă întreb: băi, mânca-v-aș sufletul vostru de artiști, voi mai sunteți sănătoși la cap?

Nu știu dacă sunteți la curent, e posibil să vină ca o lovitură, cu ce presupune fișa postului unui actor, așa c-o să vă reamintesc eu, că poate unii dintre voi ați uitat. Actorul trebuie să reușească să fie pe scenă cu totul altcineva decât este în viața lui de fiecare zi. Respectiv, să reușească să intre cât mai natural în pielea personajului pe care-l joacă, indiferent ce i se cere să interpreteze. De aici, de la noi, pulimea, cam așa se vede meseria asta, să știți.

Ai de jucat un bombardier analfabet? Îl joci ca și cum ai ajuns pe scenă direct din clanul Duduienilor. Trebuie să joci un rol de prostituată născută într-un bordel mizer din portul Hamburg? Apăi o faci de parcă îți câștigi existența taxând scurtul unor marinari beți. Ai un rol în care personajul este șchiop și cocoșat? Spectatorul trebuie să jure folosești rampele speciale pentru persoane cu dizabilități.

Nu mai continui, c-ați înțeles ideea. Cu asta se ocupă actorii, în general, să joace personaje cu care nu au de-a face în viața lor de zi cu zi. Și cu cât reușesc s-o facă mai bine și mai natural, cu atât sunt ei mai buni ca actori.

Prin urmare, dacă ești un bărbat care are de jucat un rol de femeie trans, tot ce ai de făcut este să reușești să transmiți asta cât mai bine publicului. Atât și nimic mai mult.

Se pare că, absolut surprinzător în condițiile în care este o persoană ne-trans, actorul Gabi Costin reușește să-și facă bine treaba pe scenă. Ăsta fiind, de altfel, și singurul lucru care contează pentru cei din conducerea Teatrului Mic, cam de-aia îl plătesc pe actorul Gabi Costin. Da știu, groaznic, asta e deja mercantilitate combinată cu discriminare de persoane trans. Gizăs facking craist!

Îmi pare rău să v-o spun, dar pentru mine ființa care a întrerupt spectacolul de la Teatrul Mic nu este cu nimic mai presus decât dezaxații care distrug arta de prin muzee sub pretextul că protestează. Nu mă interesează pentru ce protestezi, NIMIC pe lumea asta nu-ți dă dreptul să te piși pe munca altora și pe arta făcută de alții, pe motiv că tu protestezi.

Îmi pare rău, dar aceste moduri de a protesta  nu vor face decât să atragă ură pentru comunitatea din care face parte activista transgender. De ce? Pentru că toți oamenii normali și sănătoși la cap urăsc ridicolul și nesimțirea. Iar ce s-a întâmplat pe scena Teatrului mic a fost și una și alta.

Această este părerea mea de om din afara teatrului, care asistă de trei-patru zile la scandalul ăsta și vede părerile absolut halucinante ale unor oameni din interiorul teatrului. Oameni pentru care, până la acest incident, aveam o brumă de respect. Acum nu mai am, și nici la spectacolele lor nu voi mai călca vreodată. N-am de ce să mă duc la un spectacol în care joacă un actor care crede că e ceva foarte ok să te piși pe munca altor actori.

Aceasta este părerea mea de cetățean pe care nu-l interesează nici genul, nici orientarea sexuală a nimănui. Atâta vreme cât ești genul care are un minimum de bun-simț în comunitate, pentru mine e suficient, nu mă interesează NIMIC dincolo de asta. E treaba ta dacă vrei să te declari femeie, bărbat, neutru, sau toate trei la un loc. Mi se fâlfâie, fii ce vrei tu să fii, altele sunt valorile în viață pentru mine.

Iar voi, toți cei care o susțineți pe femeia asta trans, și-i explicați câtă dreptate are și ce bine le-a făcut ălora de la Teatrul Mic, nici nu vă dați seama cât rău faceți comunității LGBTQIA+ din țara asta. De ce nu vă dați seama? Păi nu pot fi decât două motive: ori nu vă duce capul, ori, de fapt, vă doare fix în cur. Înclin spre a doua variantă.

À bon entendeur, salut! Vă pup, spor pe sfânta scândură!