Pur și simplu nu mă duce capul să-i înțeleg pe cei care-și bat joc de calificarea Naționalei la Campionatul European de la vară. Și nu doar că-și bat joc și minimizează performanța, dar efectiv pare că nu se bucură și sunt extrem de deranjați că după opt ani România va fi din nou la un turneu final.

De la meciul cu Israelul încoace am citit de nenumărate ori că:

„Ne-am calificat degeaba, o să fim ciuca bătăilor la europene, mai bine nu ne prezentăm”.

Păi pe sistemul ăsta, zic c-ar fi mai bine să nu ne mai calificăm nicăieri, niciodată. Sau să ne calificăm doar atunci când o să știm sigur că avem echipă care poate să ajungă minimum în semifinale.

Oameni buni, există o vorbă în sport care sună așa: succesele aduc succese. Și calificările aduc calificări. Nu e rocket science, e vorba doar despre psihic si subconștient, încrederea în forțele proprii este un factor determinant în sport. Altfel pleci la drum în viitoarea campanie știind că vii după o calificare, nu după opt ani în care le-ai ratat pe rând.

Cât despre „o să fim ciuca bătăilor, nici n-o să ieșim din grupă”, Ion Creangă (ăla cu bojdeuca, da) are o poveste foarte mișto fix pe subiectul ăsta. Se numește „Povestea drobului de sare”.

„Ne-am calificat pentru că se califică 24 de echipe, practic o jumătate de Europă”.

Corect. Să le spuneți asta și suporterilor din Polonia, Suedia, Norvegia și Grecia, țări care nu s-au calificat. Listă care era cât pe ce să includă și Cehia și Italia, ambele salvându-se la mustață, aseară, în ultimul meci. Și nu că s-au salvat la mustață, Italia s-a salvat ca la noi, pe vremea „Cooperativei”, cu furăciune cu arbitrii. Ar fi fost culmea să nu meargă Italia la Euro după două Mondiale la rând ratate, nu?

Da, da, știu, toate țările astea au avut grupe mai grele. Ăsta fiind un argument menit să mă facă să nu mă bucur de calificarea noastră pentru că?

„Nu mă bucur de calificare pentru că Federația e condusă de Burelanu care se știe că e o marionetă pusă acolo de servicii”.

Bănene, voi sunteți sănătoși la cap? Cele mai mari performanțe ale naționalei au fost obținute pe vremea groparilor fotbalului românesc: Mircea Sandu, Dumitru Dragomir și toată clica din jurul lor.

Să vă amintesc de Tata Jean care hotăra cine câștigă campionatul în România? Numele de Pinalti sau Sechelariu vă mai spun ceva? Toți ăștia au dus fotbalul în groapa în care e acum, Burleanu e doar bomboana de pe colivă.

Pe vremea lor dădea Hagi gol cu Columbia de la jumătatea terenului. Pe vremea lor ieșea Prunea pe centrare la Kennet Andersson (de-l mai visez și azi, după 30 de ani), pe vremea lor se vopsea toată echipa blond la calificarea din grupe.

Ne-a împiedicat vreodată să ieșim la Universitate, să ne bucurăm, faptul că știam cu toții că fotbalul românesc e condus de niște mafioți?

Și-atunci de ce nu m-aș bucura de calificarea asta pe motiv că e Burleanu președinte? Mai ales că e venită după opt ani și, mai ales, pentru că n-am crezut nicio clipă că ne vom califica. Sau trăiți cu impresia ca dacă nu ne calificam nu mai era Burleanu președinte? Am râs.

„Ne-am calificat pentru c-am avut o grupă ușoară, pentru că Israelul e în război, pentru că Kosovo e (sau nu e) Serbia și pentru că Elveția nu mai e Elveția”.

Acum, după ce s-a jucat, într-adevăr pare o grupă ușoară, dar lumea uită că nicio grupă nu mai părea ușoară pentru România. Să vă aduc aminte că nu ne-am calificat la ultimul Mondial dintr-o grupă cam la fel de ușoară? Am terminat pe locul trei într-o grupă cu Germania, Macedonia de Nord, Armenia, Islanda și Liechtenstein.

Știa cineva în momentul tragerii la sorți că Elveția nu va mai fi cea care acum doi ani, nu mai mult, bătea Franța lui Mbappe la București?

Cât despre Israel care e în război, da, este, dar nu de la începutul campaniei de calificare. Când a început războiul în Israel, România era tot pe primul loc în grupă și tot neînvinsă.

Cu Kosovo am luat patru puncte, așa Serbia cum e ea. Cum, ce ziceți? Kosovo e o echipă slabă și totuși de-abia le-am luat astea patru puncte? Păi așa slabă cum e, nici Elveția nici Israel n-au luat patru puncte cu ei. Erau slabi doar când jucau cu noi sau cum?

Nu mai continui, ca pot s-o țin așa până mâine. Am scris toată poliloghia asta, pe care n-o s-o citească aproape nimeni, doar pentru că mi s-a făcut lehamite când am văzut genul ăsta de reacții.

Băi, nu știu, părerea mea e că ne place atât de mult să aruncăm cu căcat în noi înșine încât nu ne mai putem bucura nici de niște lucruri atât de simple și frumoase precum calificarea naționalei la un campionat European.

Nu, serios, ar fi fost mai mișto s-o ratăm din nou pe ultima sută de metri și la vară să ne roadem unghiile gândindu-ne c-am fi putut să fim acolo? Jur că nu pot să-i înțeleg pe oamenii care gândesc așa. N-am cum, mintea mea refuză să înțeleagă de ce nu se pot bucura.

Una peste alta, diseară e meciul cu Elveția. N-aveți idee cât mi-aș dori să batem, să terminăm neînvinși și pe primul loc în grupă, cu patru puncte luate principalei favorite la calificare. Da, da, știu că terminăm pe primul loc și cu un egal, dar eu aș vrea să batem. Așa de-al dracu’.

sursa foto: freepik.com