3,946 cititori

S-au egalizat valorile

Mă distrează foarte tare cam tot ce se întâmplă în fotbalul românesc, dar și mai tare mă amuză discursurile oficialilor de dinaintea fiecărui meci al echipei naționale.

Dacă urmează să jucăm împotriva unei echipe mari, discursul este pe genul: „Spania nu mai e ce-a fost, mingea e rotundă, și ei au tot două picioare, dacă se concentrează băieții putem să-i batem”. Dar, ori că nu se concentrează băieții, ori că mingea nu mai e chiar așa rotundă, ori că mai știu eu ce ghinoanele naibii se întâmplă, că după meci se ajunge tot la: „am jucat cu o echipă mare, am făcut tot ce-am putut, asta este, capul sus, c-am pierdut doar o bătălie”.

Continuarea

1,731 cititori

Dumnezeu cu ce echipă ține de fapt?

Mă scuzați, dar nu mă pot abține, trebuie să las asta aici, pentru că rar mi se întâmplă să răd cu zgomot, în fața televizorului, la știri.

Lucrurile stau așa. Ciobanul suprem a adus în vară la Steaua un atacant, de la Iași, care a reușit perofmanța să nu dea niciun gol. După penultimul meci, stăpânul transhumanței, nea Jiji, a declarat peste tot că Golubovici nu va mai juca în viața lui la această echipă. Dar ce să vezi, la meciul următor, era în teren și a mai reușit să dea și primul lui gol. Evident, reporterii l-au întrebat pe regele oier cum de s-a întâmplat una ca asta, doar anunțase că ăla nu mai joacă niciodată. Răspunsul halucinant?

Continuarea

3,831 cititori

Absolut betooon!

Nu am mai râs de mult aşa cum am făcut-o când am auzit ştirea cu tipul care era fan înrăit Arsenal şi a vrut să-şi boteze fetiţa chiar cu numele echipei favorite. Evident, a făcut nevoit să-i dea vestea cea bună şi neveste-sii. Vă daţi seama că femeia a sărit de fund în sus:

-Fuck off, John. Don’t even think about it. Get out from my sight right now or I’ll kill you!

Sau, pe româneşte: “Arsenal” să-i zici lu’ mă-ta! Nu-mi botez eu fata cu numele dilăilor tăi care aleargă după o minge. Auzi la el, altceva nu mai găsise. Dispari din faţa ochilor mei, neisprăvitule!

Continuarea

3,306 cititori

România – Feroe

Nu mai există echipe mici, valorile s-au nivelat, o să fie un meci greu etc. Numai lăbăreli de genul ăsta declară cei implicaţi în conducerea fotbalului românesc, de fiecare dată când se apropie un meci cu vreo “forţă” a fotbalului gen Feroe, Liechtenstein sau Luxembourg. Adică oamenii încercă să-si fabrice nişte alibiuri proaste, pentru cazul nefericit în care ne facem de căcat pe teren. Pe genul eu v-am spus, dar nu m-aţi crezut. Continuarea

2,953 cititori

Dorel versus Hans

Guest Post by Ana R.

 

Mesterul roman este o categorie aparte a speciei umane. In marea majoritate a cazurilor este un specimen lipsit de creier, interes si onoare. V-am povestit ca am fost in vacanta in tara natala si la tot pasul am vazut roade ale muncii mesterului roman. La Mamaia ne-am cazat la hotelul Marie, proaspat renovat si laudat pe diferite portale de turism. Ca era camera minuscula de mai aveau putin si trebuia sa stai cu bagajul in pat, ca sa ai loc in ea, e alta poveste. Problema cea mai mare o constituia baia. In baile hotelurilor ai ocazia sa vezi cel mai adesea “lovitura mesterului roman”. Adica arunca cu faianta pe pereti si fug. O dunga nu era perfect dreapta in baia aia, plus ca toate colturile erau ori iesite ori infundate in mortar.

Continuarea

2,163 cititori

Atat ii duce capul

Pen’ca multi o ardeti in deplasare zilele astea, ma mai aberez si eu pe un subiect drag mie, ca si asa nu are cine sa citeasca pe aici: sportul rege.

Hai sa ne intelegem, fotbalul a fost gandit, inca de la inceput, pentru a se adresa publicului. De-aia exista chestiile ale cu scaune (tribunele), sa vina niste unii acolo si sa incurajeze sau sa sufere pentru echipa lor. Sau, pur si simplu, de placere. Sa se uite. Chiar daca privesti un meci din fotoliu, de acasa, parcă e altceva cand vezi tribunele pline si se aud galeriile cantand. Prin urmare, as fi tentat sa zic ca publicul e aproape la fel de important ca actorii principali, jucătorii. Ca altfel nu se mai construiau arene cu zeci de mii de locuri, nu? Continuarea