Nu am mai râs de mult aşa cum am făcut-o când am auzit ştirea cu tipul care era fan înrăit Arsenal şi a vrut să-şi boteze fetiţa chiar cu numele echipei favorite. Evident, a făcut nevoit să-i dea vestea cea bună şi neveste-sii. Vă daţi seama că femeia a sărit de fund în sus:

-Fuck off, John. Don’t even think about it. Get out from my sight right now or I’ll kill you!

Sau, pe româneşte: “Arsenal” să-i zici lu’ mă-ta! Nu-mi botez eu fata cu numele dilăilor tăi care aleargă după o minge. Auzi la el, altceva nu mai găsise. Dispari din faţa ochilor mei, neisprăvitule!

A stat săracul om cătrănit, s-a gândit, s-a răsucit, cum o dă să împace şi capra şi varza. Să nu-i sară din nou nebuna în cap, dar să fie şi ceva pe sufletul “băieţilor”. Şi-ntr-o frumoasă zi de sâmbătă, exact înaintea meciului cu Liverpool, s-a pus la ţol festiv, şi-a luat inima în dinţi şi s-a înfiinţat din nou în faţa consoartei:

-Honey, m-am gândit mai bine şi ai dreptate. Dă-l incolo de fotbal, doar nu leg eu viitorul fetiţei noastre de o echipă care azi este, mâine poate nu mai e.

Asta, nevastă-sa, care deja ridicase mâna să-l trozneasca peste ceafă, când a auzit aşa s-a umezit toată şi i-a dat o lacrimă în colţul ochiului drept, pe care nu ştia cum s-o şteargă mai repede până n-o vede John. Ia uite ce s-a maturizat soţul meu, ce frumos vorbeşte, parcă începe să nu-mi mai pară rău că m-am măritat cu el.  Apoi a dat din cap gingaş şi l-a îndemnat să continue.

-Da, Claire, dragostea vieţii mele. M-am gândit mai bine şi am realizat că acest copil, rodul iubirii noastre, merită să poarte un nume deosebit. Un nume unic, ceva sensibil şi elevat, dar în acelaşi timp plin de karma şi energie pozitivă. Uite, dacă şi ţie îţi place, m-am gândit să-i zicem “Lanesra”.

Bă, lu’ aia i-a pica faţa. Ceva atât de mişto nu mai auzise de când era în liceu şi se chinuia s-o f*tă un student la Oxford, mai poet de felul lui. Dar de la John al ei să audă aşa cuvinte deosebite şi mai ales să găsească el cel mai frumos nume pentru copilul abia născut, la asta nu se aştepta. L-a luat în braţe, l-a sărutat cu drag şi şi-a promis în gând că la noapte îi va oferi cel mai tare oral din viaţa lui. Abia apoi i-a zis:

-John, ai găsit cel mai frumos, elegant şi distins nume din Univers pentru fata noastră. “Lanesra” să rămână. Te iubesc! Acum du-te la meci şi te aştept diseară.

Din păcate din poveste lipseşte partea cu “oralul”. N-o să aflăm niciodată dacă Claire s-a ţinut de cuvânt.

……………………………. Doi ani mai târziu………………………………….

John se întoarce de la pub rupt de beat şi mort de nervi că Arsenal şi-a luat-o rău de tot pe coajă de la Chelsea.  Intră în casă, nu găseste nimic de mâncare, deschide frigiderul şi vede că nu mai e nici bere. Mormăie ceva ce aduce a nemulţumire, dar nu-şi duce vorbele la bun sfârşit că din camera alăturată se aude:

Beţivule, aşa-ţi trebuie, că nu ştii decât fotbal şi să stai la cârciumă cu pramatiile alea de prieteni ai tăi. Să te duci la ei să-ţi dea să mănânci! Şi de băut să le ceri ălora de la Arsenal, nu mie! 

Auzind aceste cuvinte frumos meşteşugite, John se îndreaptă uşor de şale, se uită cu privirea aproape lucidă la iubita lui soţie şi apoi articulează cu aplomb:

-Auzi, ia citeşte tu “Lanesra” invers!

P.S. Aveţi ştirea, după care am făcut “adaptarea”, aici.

mihai_vasilescu_minge_fotbal