În fața mea merge o tipă care se ceartă cu cineva la telefon. Nu aud clar toate cuvintele, aud mai mult frânturi, dar este evident că aia nu e o discuție în care se schimbă amabilități și drăgălășenii.

Ușor jenat de faptul că e pustiu în zonă, suntem doar noi doi pe ditamai trotuarul, dau s-o depășesc și să mă duc la ceva distanță în fața ei, ca să se poată certa în voie femeia.

Exact în momentul în care treceam pe lângă ea, o văd cum ia telefonul de la ureche, îl duce în dreptul gurii și efectiv urlă în el:

– Vali, te rog să nu-l amesteci pe Dumnezeu, că nu el ți-a băgat-o în pat pe curva aia!!!

Nu știu ce-a răspuns Vali sau dacă a răspuns ceva, cert e că a mai urmat un urlet:

– Și nici maică-ta!!!

Moment în care am fost convins că sparge telefonul, a și făcut un gest în sensul ăsta, dar până la urmă l-a băgat în geantă.

Băi, Vali, ce voiam să-ți spun, din solidaritate masculină să știi că de obicei empatizez cu bărbații, dar de data asta doamna cam are dreptate.

Ultima oară când am verificat, Bărbosul Suprem nu prea se ocupa cu din astea, le are el p-ale lui, nu prea mai are timp și de făcut pe peștele. Știi cum e, îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Mă rog, în cazul tău, în pat.

Cu maică-ta nu știu ce relație ai, dar mă îndoiesc tare de tot c-ai venit într-o zi acasă și când să te bagi obosit în pat, ai găsit o duduie care ținea în mână un bilețel: „surpriză de la mama”. De ți-a sărit și somnul de sperietură.

Numa’ zic.

P.S. Să știți că oricât am încercat, deși stau beton pe partea cu imaginația, efectiv nu-mi dau seama ce-a putut răspunde Vali.

„Dragă, îți jur că eu n-am vrut, dar cred că mi-a luat Dumnezeu mințile. Dacă nu mă crezi, întreab-o și pe mama”.

E singura care mi-a putut trece prin minte.