O doamnă blondă și un cățel care nu mai este

O pisică mă are pe mine (căci este total necorespunzător realității să spun că eu am pisică!) și o iubesc de nu mai pot. Sunt conștientă că – teoretic – va trăi mai puțin decât mine, dar mă ia cu frig și panică ori de câte ori ma gândesc că într-o zi nu va mai fi.

Nu-mi vine să cred ce articol ai scris!!! Sunt și blondă, nu sunt nici prea bătrână iar duminica asta mi-a murit cățelul pe care îl adoram😔, plâng intr-una după el😪🐕

Saraca femeie… Bai, ti se face inima farame cand vezi asa ceva.
Am avut 2 cateluse. Una a murit de cancer, alta de batranete. Inca mi se rupe sufletul cand imi amintesc de ele. Vad mereu oameni cu catei fericiti la plimbare si ma gandesc cat de mult le-ar fi placut si lor aici.
Hai ca mi-a intrat ceva-n ochi.

O înțeleg. N-au trecut nici două săptămâni de când mi-a murit cățeaua, după 13 ani petrecuți împreună. Am crezut că înnebunesc de durere, n-am ajuns în stadiul in care să-mi imaginez că încă mai e, dar din reflex o strig când chem ceilalţi câini la masă.
Doamna blondă e varianta light pe lângă o tipă din lista mea (mă rog, care era în lista mea, că mie îmi plac nebunii simpatici, nu ăia de dus la psihiatru). În aceeași zi în care mi-am pierdut cățeaua, i-a murit și ei una din pisici. A postat mai multe poze și un text melodramatic, dar n-am fost atentă la poze, că boceam. Băi nene, asta pozase pisica moartă! În primă fază nu am realizat, pentru că murise cu ochii deschiși. După care a filmat pisica moartă, așezată frumos pe iarbă în parc, și vorbea cu ea 🙈 A întrebat dacă există vreun medic veterinar în listă, pentru că vrea să afle posibile cauze de deces la o pisică, iar când cineva a sfătuit-o să-i facă o necropsie, ea a zis că nu vrea să deranjeze nici măcar un fir de păr din blana pisicii. După sase zile era tot cu răposata în parc. A întrebat-o cineva dacă n-a găsit o prietenă care să stea la curte, s-o îngroape cum e normal, iar răspunsul ei a fost ceva de genul: „Am găsit, dar i-am făcut ceva să nu intre în descompunere, pentru că mai avem să ne spunem una, alta”. Cred că se subînțelege, e ființă din aia superioară cu energii pozitive și calități de medium 🤦‍♀️

Fiindca multi au scris aici pareri si intamplari personale, sa ma bag si eu cu una care ori va va amuza ori va va indigna, nu stiu.
Cu circa 13 ani in urma fiul meu a fost diagnosticat cu cancer. A intrat imediat sub tratament in Anglia si mergea spre bine dar, in continuare, eram praf de disperate. Tot atunci, aici acasa, pisica noastra de 18 ani, febletea lui, a fost calcata de o masina care dadea cu spatele pe trotuar unde pisica se odihnea la soare, probabil avand deficiencte de auz. I-a faramat un sold si in pofida varstei si a doua operatii cu anestezie generala a supravietuit. Fapt este ca eu legam in subcobstient vindecarea pisicii de vindecarea fiului meu si traiam cu mare intensitate suferinta pisicii si toata ingrijirea ei pe care as fi facut-o indiferent de costuri si sacrificii. Intr-o zi povestesc la birou odiseea cu operatiille si tratamentul pusicii, spunand ca a costat peste 1000 de euro numai o parte de tratament, la care un coleg, foarte calm si natural ma intreaba “dar o lopata nu ati gasit?” 🥹
Am ramas cu gura cascata….
In fine, lucrurile s-au desfasurat cum era de asteptat din pacate, pisica dupa inca un an de chin dar ingrijita cu ardoare de mine si toata familia cat am fost plecata cu jobul in Africa, s-a prapadit, eu ocupandu-ma singura de ultimul ei drum cum am putut mai bine, sfasiata de durere. Fiul meu s-a prapadit si el dupa doi ani chiar daca boala era in remisie dar datorita tratamentului prea agresiv al cancerului la care a fost supus in Anglia fata de cel francez, de exemplu, mai soft si care nu i-ar fi distrus imunitatea….
Sunt nou ani de la acele evenimente tragice peste care am trecut foarte greu cu psihoterapie, medicamente si munca multa, astfel ca acum, inca dificil, dar pot sa imi amintesc de expresia tampita a colegului de birou la adresa suferintei bietei Rasela….Ce dor mi-e de ea, frumoasa, pufoasa si asa de calm neprietenoasa si dornica sa vina la tine doar cand voia ea…

Chiar am avut o zi bună azi și am fost undeva unde chiar este vară, bondarii zumzăiau… plm, a trebuit să mi-o fuți tu cu doamna ta blondă. 🙁
Săraca maică-mia îmi spunea cu vreo câțiva ani înainte să se ducă:
– Tu să o plângi mai mult după pisica ta decât după mine. Și a avut dreptate. 18 ani am fost bot în bot cu ea zi de zi și noaptea adormea doar capul pe mâna mea.
Amândouă au murit, cum se zice, în brațele mele.

Dupa 3 saptamani in care am facut tot ce este posibil a trebuit sa iau crunta decizie sa-i curm suferinta catelului de 9 ani,paralizat in urma unei hernii de disc. A venit medicul acasa si i-a facut injectia. L-am tinut in brate ,i-am vorbit pana…a adormit. Mi-e atat de dor !! Canapeaua inca mai are mirosul lui,cand imi este foarte dor,imi pun capul in locul unde inca mai miroase a „puiul meu”.