8,973 cititori

O abandonezi și pe mă-ta?

Mă scuzați că vă întrerup, dar tocmai am văzut la știri că în București tocmai s-a dat prima amendă pentru abandonul unui animal. Dar nu asta m-a mirat, că amenda în sine a fost de doar 1000 de lei, deși eu speram să fie mult, mult, mai mare.

Mă uitam la știre și mă întrebam cam ce suflet trebuie să ai ca să-ți poți abandona cățelul pe stradă? Cam cum trebuie sa fii construit ca să arunci un suflet la gunoi? Cam cum trebuie să arate chestia aia, pe care o ai în loc de inimă, ca să te poți uita în ochii lui, știind că te duci să-l arunci din mașină într-o intersecție? Continuarea

6,796 cititori

Virgilică

Am fost ieri cu Suzana și Vasile la veterinar pentru vaccin. Când am intrat în cabinet, doamna doctor (cred că era nouă sau ceva, că parcă n-o mai văzusem pe-acolo) se uită mirată la Vasile și conchide sigură pe ea:

– Ăsta e corcit cu Norvegiană de Pădure.

Înțelegeți? Vasile al meu, orfan și crescut cu biberonul, e mare Norvegian de Pădure. M-am bucurat de parcă se descoperise că e taică-meu rudă cu Prințul Charles. Atât mi-a trebuit. Când am ajuns din nou în firmă, am informat pe toată lumea să aibă grijă cum se poartă cu Domnul Vasile, pentru că e rasă pură, nu vreun cotoi amărât, da?

La care unul dintre colegii mei ridică ochii din laptop și se uită așa mai chiorâș la mine:

– Ți-am povestit cu Pinscherul pitic?

Continuarea

6,464 cititori

Uneori e de ajuns o simplă fotografie

Am pornit agale spre mega. În fața mea merge o femeie, nici prea tânără, nici prea bătrână, care… vorbește singură. Nu înțeleg clar ce spune, doar frânturi de cuvinte, dar e clar că se adresează cuiva care nu e de față.

O ocolesc ușurel, încercând să nu-mi simtă prea mult prezența. Trec de ea, mai fac un pas, doi, trei și deodată aud din spate:

– Nu vă supărați!

Continuarea

3,662 cititori

Circuitul animalelor de casă în natură

După cum vă spuneam, am oleacă de concediu și umblu mult zilele astea, deci nu-s foarte prezent pe-aici (poate v-ați prins când ați văzut că nu prea răspund la comentarii). Azi v-a mai scris Elena câte ceva. După ce citiți poate dați și voi vreo sugestie despre cum îi găsim fetei ăsteia un prinț ca să nu mai sărute degeaba pe rât bot toți broscoii. 🙂

Până pe la vârsta de 3 ani fiu-meu nu și-a dat seama că este un copil singur la părinți. Asta probabil și pentru faptul că a dormit cu mine în pat în toată această perioadă și credea că sunt soră-sa mai mare. Habar n-am. Cert este că la ziua lui, soră-mea ne-a anunțat că va avea al doilea copil. Atunci a început teroarea pentru mine. S-a declanșat în fiu-meu o dorință nebună de a avea un frățior.

Continuarea

3,947 cititori

Donez labrador: ajutor pentru mama si Bruno!

L.E.
Dragii mei, 

Sunt efectiv impresionat. Mi-au scris oameni din toate colturile tarii. Si continua sa-mi scrie. Asa ca trebuie sa va fac un update, cu situația actuală.

La ora aceasta Bruno are “oferte” clare din Bucuresti (trei), Ploiesti, Targu-Jiu si Tulcea. Din pacate nu a aparut nimeni din Vâlcea.

In oricare dintre orasele mentionate, mamei mele i-ar fi foarte greu sa ajunga. Gânditi-va ca acest catel a fost crescut, ca si cum ar face parte din familie. Nu cred că ar suporta socul dublu al pierderii tatălui meu si sa nu-l mai vadă pe Bruno.

Aseară târziu, am gasit o solutie de compromis. Un om cu suflet bun, nici măcar prieten cu ai mei, s-a oferit sa vina si sa-l plimbe de trei ori pe zi. Acum, cand va scriu, prima plimbare s-a si produs.  Continuarea