Practic, am așteptat toată viața să fac gluma asta. Suntem undeva la țară și fetele se joacă cu un cățel. Ăla le linge, ele chirăie de bucurie, pe scurt e o hărmălaie generală.

Și, la un moment dat, țâșnește de undeva din străfundurile cortexului meu, fără să mă aștept nici măcar eu la asta, și mă trezesc întrebând tare:

– Voi știți cum să deosebiți un cățel de o cățelușă?

Doua priviri mirate se întorc spre mine:

– Nuuu. Cum?

– Dacă e bucuros e cățel și dacă e bucuroasă e cățelușă.

Brusc, s-a făcut liniște.

Mda, știu, sunt deosebit de inteligent sau ceva.

(13 iunie 2020)