Nu, că trebuie să vă zic asta.

Eram încă prin Bulgaria, opresc la o benzinărie să alimentez. Fetele coboară, eu rămân la pompă și fac plinul. Încă alimentam când în spatele meu s-a mai pus o mașină la coadă.

Cum aveam de gând să stăm mai mult în benzinărie, că voiam să mă dezmorțesc, să bag repede un hot-dog și să fumez o țigară, iar copiii cereau o înghețată încă de pe la Giurgiu, am zis să fiu băiat cu bun-simț, să nu-l las pe omul ăla să aștepte până ne facem noi siesta.

Civilizat ca un gentleman desăvârșit, după ce termin de băgat benzină, mă urc la volan cu gândul să scot mașina de la pompă, s-o bag în parcare și să mă duc să plătesc. Să alimenteze și omul ăla din spate, mai ales că deja începuse să dea semne că se grăbește. În sensul că coborâse de la volan și, cu mâinile în șold, se uita critic înspre mine. Dacă mă concentram un pic mai tare, jur c-aș fi auzit cum gândește „hai, bosule, ne mișcăm și noi mai cu talent?”.

Agitat tot, cu presiunea privirilor ăluia din spate, pornesc motorul, bag în „drive” și calc accelerația. Nada, zero mișcare, Alfa mea nu pleca de pe loc.

Mda, precis nu accelerez io suficient de nu pleacă, ia hai să-i dau mai tare. Turez oleacă mai mult motorul, mașina nimic, nu voia să plece de pe loc și pace.

Aproape că-i simțeam ăluia laserele din ochi în ceafă. Arunc o privire rapidă spre frâna de mână, cu speranța că e de-acolo, c-am uitat s-o dezactivez. Aiurea, ledul roșu era stins și trist ca jarul de la focul de tabără când se toarnă apă peste el dimineața.

Cum asta cu frâna de mână era ultima mea speranță, m-am panicat brusc: precis s-a stricat mașina. Deja îmi imaginam cum sun la AutoItalia să le povestesc că o Alfa Romeo nouă nu mai vrea să plece de pe loc. Am așa o bănuială că era tot ce voiau să audă într-o după-amiază de sâmbătă.

De prisos să vă mai spun că ăla din spate mai că nu venea să-mi bată în geam. Cu o ultimă speranță în suflet, am mai turat o dată motorul, dar zdravăn așa, de parcă mă pregăteam să iau startul la vreun mare premiu de VTM. Evident, mașina tot n-a plecat de pe loc.

Vă zic, deja panica mea se dusese sus de tot, când, nu știu cum și de unde, mi-a venit gândul ăl bun să mai arunc o privire pe afișajul electronic. Iar acolo, undeva, într-un colț, lucea vesel semnul că n-am centura pusa.

Evident că n-o aveam. Locul din parcarea benzinăriei, unde voiam să trag mașina, era practic în fața mea. Trebuia doar să ies de la pompă și să parcurg maximum 5 metri până la el. Cu presiunea în ceafă, n-am mai stat să-mi pun centura, plus că oricum nici nu aveam de ce s-o mai pun. Ei bine, prieteni, am aflat cu această ocazie că Alfa Romeo Tonale refuză să plece de pe loc dacă șoferul nu are centura pusă.

După cum știți, am condus ceva mașini în ultimii ani, dar ori aveau opțiunea asta dezactivată, ori n-o aveau deloc, că io una ca asta n-am mai pățit. Să ne înțelegem, eu nu conduc fără centură, gen, niciodată. Nu mi se pare că mă incomodează în niciun fel, dimpotrivă, abia când n-o am pusă mă simt ca și cum lipsește ceva.

Dar când muți mașina câțiva metri, într-o parcare, cine naiba mai stă să-și pună centura? Ca idee, a trebuit s-o pun și când am mutat mașina cu 30 de centimetri mai în spate, ca să pot prinde cadrul superb de ieri.

Nfine, mi-am pus centura și i-am eliberat omului locul, că, na, se grăbea teribil.

Acum vine finalul glorios, finalul pentru care sper să fiți pregătiți, pentru c-o să vă lovească de nicăieri. Omul din spate, omul cu presiunea, omul care mai avea puțin și-mi bătea obrazul pe motiv că ce tot mă moșmondesc atât, n-a avut nici cea mai mică jenă să lase mașina în pompă pe toată perioada în care am stat și eu acolo.

Iar noi am stat ceva pentru că, după cum ziceam, fetele au vrut ceva dulce, io am băgat un sendviș și-o țigară, deci măcar 15-20 de minute tot s-au strâns. Timp în care omul cu presiunea și-a lăsat mașina trasă la pompă fără să aibă nici cea mai mică problemă. S-a dus liniștit la budă, după care a făcut la fel de liniștit, fără grabă, shopping prin stație, iar eu efectiv mă uitam siderat la el. Până la urmă, am plecat din benzinărie amândoi în același timp.

Vă băgați să ghiciți în ce oraș avea înmatriculată mașina? Aveți dreptul la o singură încercare.