Să nu uitați că oamenii ăștia există și pot fi oricine

Unde-i găsești, nene? 😳

Nu pot să comentez aceste informații pentru că nu îmi dau voie.

Măi! E true story! Adică #pățit. Și încerc să va zic povestea pe scurt, pentru că nu o pot păstra doar pentru mine.
Am fost la un moment dat în situația în care a trebuit să caut rapid un apartament de închiriat, alături de încă doi prieteni buni. Am găsit repejor în zona Crângași, super accesibil la bani, ușor de ajuns la serviciu, aproape de metrou, de magazine și de diverse alte puncte de interes. Gazda – un nene cumsecade, trecut bine de 60 de ani sau doar foarte trecut prin viață… incert lucru. Am discutat detaliile legate de închiriere, spațiu, cum să ne împărțim camerele și de când sa începem, să preluăm spațiul. După vreo oră de discuții în care noi ne entuziasmaserăm mai ceva ca niște influensărițe ce abia și-au curățat chakrele, sosește acasă și doamna, soția gazdei.
Nu o să vă plictisesc cu detalii cu privire la faptul că dna gazdă nu voia să închirieze apartamentul iar dl. Gazdă nici măcar nu se gândise să îi comunice în prealabil faptul că va face asta. Mici detalii nesemnificative, dar savuroase acum, la peste 10 ani de la eveniment.
În schimb o să vă povestesc despre cum, la vreo ceva jumătăți de ora de la momentul sosirii dnei Gazdă, după ce am început sa ne cunoaștem, să zâmbim și toată lumea sa revină la sentimente mai bune, încep oamenii să se relaxeze și să ni se destăinuie. Așa am aflat de ce NU vrem sa închiriem apartamentul respectiv, ba chiar sa fugim mâncând scările blocului și sa nu ne mai uitam înapoi nici la bloc și nici la cei vreo xsute de euro comisionul agentului imobiliar căruia îi stralucisera ochii când am bătut palma cu dl gazda.
Astfel am aflat ca dl gazdă, în drumurile sale prin țară cu mașina și camionul, a avut multiple întâlniri cu reprezentanți ai unor rase de extratereștrii, ba chiar ne-a povestit cu lux de amănunte cum erau navele oprite pe islaz și cum extratereștrii ii vorbeau telepatic și chiar îl invitau la dânșii în farfurie sa ii arate „mobila vintage”.
Pentru a nu fi mai prejos si dna gazda ne-a povestit cum văzuse nu o data ci ba de mai multe ori extratereștrii, chiar din apartamentul în care ne aflam toți cinci.
Și ei extratereștrii erau bine îmbrăcați de fel, așa ca niște cosmonauți, cu haine groase și casca cu geam și „pluteau așa ca niște ursuleți la fereastră.”
„De mai multe ori i-am vazut”
Închei agonia și spun sincer că până la reptilieni mai era doar un pas.
Asta e una din chestiile pe care nu le voi uita toată viața, cât timp port urechi :)))