Azi e ziua aia în care n-ai cum să nu observi calvarul cetățenilor bărbați care cară la buchetele alea de flori și la cutiile cu bomboane (în formă de inimă, desigur) de parcă se îndreaptă spre locul unde vor fi executați prin decapitare. Și pe bună dreptate, pentru că ce poate fi mai trist decât să-l sărbătorești pe Sfântu’ Valentin doar pentru că e 14 februarie și pentru că AȘA TREBUIE?

Și mă gândeam, prieteni, că chestia asta cu Sfântul Valentin e o treabă care privită așa din exterior, din stratosferă să zicem, pare o mișcare foarte bună. Dar dacă e să te uiți la ea de aproape și s-o iei la bani mărunți parcă nu mai e chiar așa.

Si mă refer aici la faptul că în restul timpului gonim ca nebunii prin propriile noastre vieți, după care vine Sfântu’ Valentin ăsta și ne oprim brusc, ne uităm mirați în jur, ne trezim că trebuie să ne bucurăm și parcă nu mai știm cum s-o facem. Pentru că, nu-i așa, ne lipsește tocmai exercițiul de a ne bucura.

Știți a ce-mi sună mie sărbătoritul ăsta la dată fixă? Îmi seamănă al naibii de bine cu ținutul postului la date fixe, pentru că „așa trebuie” dacă vrei să te purifici. De ce „trebuie” și de ce nu poți să te purifici în iulie sau octombrie, de exemplu, nu știe nimeni. Mă rog, de știut știm toți de ce, doar că explicația stă în picioare mai puțin decât un marinar beat rangă în prima dimineața de după ce-a ajuns la țărm.

Și-mi mai seamănă a tâmpenia aia sinistră pe care o auzi în fiecare an în săptămâna dinaintea Crăciunului și în cea dinaintea Paștelui. Știți voi, aia cu „să fim mai buni”. De parcă te oprește cineva să fii mai bun și-n restul anului. Nu știu cum să vă explic, dar dacă nu ești bun (sau mai bun) tot timpul, n-o să-ți iasă doar pentru c-ai hotărât tu să fii mai bun doar înainte de Crăciun. Ei, tot așa și cu Valentine’s Day ăsta: degeaba sărbătorești doar o zi, că anul mai are încă 364.

Nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu cetățenii care sărbătoresc Valentine’s Day, e foarte bine c-o fac și e și mai bine dacă se bucură sincer de ziua asta. Pe mine mă interesează de ce nu poți sărbători exact le fel și de ce nu te poți bucura la fel de mult în orice altă zi a anului? Să fie tot cu flori și cu inimioare, să fie tot cu ieșit la restaurant, să fie tot cu surprize, dar să fie și-n oricare altă zi din cele 364, nu doar azi. Valentine’s să fie doar ca o completare, ca un fel de cireașă de pe tort, nu ca bomboana de pe colivă. Știți cum zic?

Uite, vă băgați să facem o chestie mișto? Vă provoc să lăsați azi un comentariu în care să povestiți când i-ați făcut ultima oară o surpriză partenerului vostru, fără să fie vreo sărbătoare, sau ziua lui, sau ceva oficial. Pur și simplu, așa din senin, v-a venit să faceți ceva mișto pentru celălalt (sau pentru voi doi), doar pentru simpla bucurie de a-i citi fericirea în priviri.

Încep eu: am cumpărat într-o zi oarecare, de la finalul anului trecut, bilete de avion la Barcelona, fără să-i spun ce fac. I-am trimis direct email-ul cu biletele gata cumpărate.

sursa foto: freepik.com