Să vă uitați la asta

De unde a apărut și s-a stârnit atâta praf pe tastatura mea? 😳

Despre momentul când ceapa își face efectul cel mai bine .Adică pentru mine e momentul când copii aliniați sunt salutați de căpitan cu mana la chipiu iar fetița înghiontește tovarășul de lângă ea, zâmbind cu o bucurie dublată de o satisfacție în care este cuprinsă toată bucuria lumii întregi de pe pământ .
Ceva tip ” vezi bre Ali, am așteptat noi cât am așteptat, dar uite că tot a venit”!
Eu am lăcrimat de puține ori la filme, o neîmplinire personală deși nu sunt nicicum un dur, am pățit la Lanțul amintirilor la Vandana, la Titanic, clipa când Kate desprinde cătușele eliberând marii pe bietul Di Caprio iar ea sufla îndrăcit in fluierul luat de la marinarul înghețat, e îngrozitor acel repetat come back, strigând după barca care caută supraviețuitori, am plâns când în Puiul pasarea mama alege salvarea celorlalți pui, abandonând cu inima ruptă puiul rănit, dar am plâns și aici, la reclama noastră .
Odată, de mult, am mai pățit pe un câmp de cartofi când ajutam pe cineva la recoltat .
Lângă noi era o bucată de teren pe care lucrau doi bătrâni .
Văzând că pun in căruță doar cate jumătate sacul de cartofi, am sărit să încerc să ii ajut, erau atât de bătrâni, ți se rupea inima .
Motorul căruței era un căluț atât de pipernicit încât cred că îl trăgeam și pe el și căruța daca îmi puneam mintea
Zic bunicuței, bre mamaie, puneți sacii plini, ii pun eu in căruță. Așa mere mai iute treabă.
Răspunsul bătrânicii mi-a rupt inima in nouă!
Zice, mulțumim frumos, nu putem pune decât numa jumate sacul, suntem singuri și bolnavi amândoi, ajunși acasă nu o sa ii putem da jos din căruță!
Am murit, și astăzi mi se rupe sufletul de soarta bătrânilor noștri, singuri, amărâți, și bolnavi cu toții .
O lume în prăbușire, asta e drama taranului roman .