Aproape s-a dus și 2022, iar eu încă mai primesc o grămadă de invitații să apreciez tot felul de pagini de business cu care n-am nici în clin nici în mânecă. Serios, am vrut să pun printscreen aici, dar mi-e jenă de jena celor care mi le trimit.

Pentru că așa se strâng follower-ii pe pagini, la kilogram (ca să aveți ce trece în rapoartele alea din excel), după care să vă lamentați pe la conferințe pe motiv că: „nu mai există, domnule, reach organic”.

Am o veste pentru toți soșăl midia entuziaștii care se plâng de lipsa reach-ului organic: încă există, vă arăt eu două pagini care au suficient de mult. Uite una, uite-o și pe a doua. Și trebuie să țineți cont că pe pagina dedicată blogului, Facebook m-a trecut pe un nivel inferior de reach și acolo m-a uitat de la începutul războiului din Ucraina.

În schimb, pe pagina mâțelor puteți face studiu de caz, doamnelor și domnilor social media manageri. Gen, să aruncați un ochi peste reacțiile de la fiecare postare, după care încă unul pe numărul de fani ai paginii. De-aici încolo e aritmetică de clasa a șasea.

Desigur, o să-mi spuneți că nu poți să compari o pagină dedicată pisicilor cu una care promovează un business care vinde cuie, de exemplu. Iar eu o să vă explic că este total eronat. Cele două nu se pot compara doar pentru că nu înțelegeți voi cum funcționează lucrurile. Dar uite c-o să vă fac eu un pustiu de bine și-o să vă explic.

Audiență, public (adică oameni pe care să-i intereseze) există și pentru pisici și pentru cuie. Singura diferență este că pagina pisicilor își găsește mult mai ușor publicul căruia i se adresează. Pe când, în cazul paginii care vinde cuie, trebuie să muncești ca să-l găsești. Dar odată ce-ai găsit publicul interesat de cuie, să vezi miracol, brusc o să existe din nou și reach organic.

Pentru că atunci când vei posta ceva pe pagina de cuie, oamenii pe care îi interesează cuiele vor reacționa exact ca ăia pe care-i interesează pisicile: vor avea reacții și vor produce engagement. Iar astea două – țineți-vă bine, știu c-o sa vină ca o lovitură – contribuie din plin la creșterea reach-ului organic.

Dar ca să ajungi aici, adică să găsești oamenii ăia pe care chiar îi interesează cuiele, trebuie să muncești, trebuie să-ți pui capul la contribuție, trebuie să găsești modalități prin care să-i depistezi și să ajungi la ei. Or toate astea înseamnă muncă, iar vouă nu vă place partea asta cu munca.

Așa că, în loc să-i căutați pe ăia pe care chiar îi interesează cuiele, preferați să ne trimiteți mie, și altora ca mine, invite să dăm like paginii de cuie, chiar dacă nu vom avea treabă niciodată cu contentul pe care îl veți produce acolo.

După care vă plângeți că nu mai există reach organic, că uite cât content, uite câte postări mișto, uite câte concursuri, uite câte campanii am pe pagina de cuie, dar degeaba, că nu interesează pe nimeni. Da, pe nimeni dintre ăia pe care i-ați invitat voi să vă dea like. Dar ia să fi avut pagina un fan base real de oameni interesați de construcții (dau așa un fel de exemplu), cresc șansele să fi interesat pe cineva ce le băgați sub ochi?

Știu, știu, e greu să-i explici clientului care produce cuie (și care te plătește pe tine să-i administrezi pagina) de ce în jumătate de an ai strâns doar 535 de followeri pe pagină. E mult mai simplu să i te plângi că nu mai există reach organic. Iar clientul nu va înțelege niciodată, pentru că n-are cine să-i explice, că ăia 535 de followeri interesați real de produsul lui i-ar fi adus mult mai multe beneficii decât cei 8923 de followeri, complet neinteresați de cuie, pe care i-ați strâns voi dând invite la oameni random de pe Facebook sau făcând campanii de strângere de likes setate de-a-mpulea.

Acum aștept să înceapă festivalul de lamentări al oamenilor de social media prin care să mi se explice că „nu e chiar așa”. Iar eu o să râd și-o să-mi văd de treabă știind că este exact așa.

Ah, încă ceva, ca să elimin o posibilă obiecție pe motivul: „e simplu când îți spui părerea despre ceva ce n-ai făcut niciodată”. În cei aproape șase ani de muncă la cooperativa de digital, am avut în administrare pagini de business. Nu știu dacă au fost multe sau puține, dar au fost destule.

Acolo unde clienții (și șefii) m-au lăsat să mă joc cum voiam eu (desigur respectând manualul de brand, bunele practici și în general politica recomandată de client), rezultatele au fost exact după cum v-am povestit mai sus. Totul culminând cu două dintre paginile administrate exclusiv de mine, care au avut rezultate remarcabile.

Una a luat nu știu ce premiu din industrie exact pentru modul exploziv în care a crescut, iar cealaltă a contribuit, la propriu, la un premiu Gopo. Mai precis „Premiul publicului”, adică exact premiul care se acordă pentru filmul cu cel mai mare succes la box office în anul difuzării. Cum promovarea filmului a fost făcută aproape exclusiv pe Facebook, cred că puteți face și singuri legătura între pagină și premiu (mor de nervi c-aveam și eu o poză cu statueta Gopo în mână, dar habar nu am pe unde mai e).

Dar, ca să fiu corect până la capăt, în cazul acestor două pagini am avut aproape libertate deplină din partea clienților. În plus, îmi plăcea atât de tare ce făceam, încât am produs content pentru ele și când eram prin vacanțe. Îmi veneau idei de postări și stăteam noaptea, când ajungeam la hotel, să le scriu. Ca să nu le uit.

Din motive lesne de înțeles, nu vă pot spune care sunt cele două pagini, dar tot ce vorbesc eu aici poate fi verificat, că foștii mei colegi nu s-au retras în munți, n-au fugit pe Jepii Mici.

So, indiferent ce vreți voi să credeți despre reachul organic, lucrurile stau exact așa. Dar voi trimiteți invitații pentru like la pagini, random pe Facebook.

Cu plăcere.

P.S. Știu că pe majoritatea celor de pe aici nu-i interesează absolut deloc subiectul ăsta, lucru pentru care o să vă rog să mă iertați. Dar dacă găsesc un singur SM manager care înțelege ce-am zis și începe să aplice, înseamnă c-am făcut un mare bine acestei industrii.