Ești pe stradă. E noapte și e o liniște de auzi până și pașii pisicilor care traversează grăbite.

Lângă tine merge ea. Iar ea este prima femeie, după multă vreme, în care simți că-ți dorești să investești mai mult de câteva nopți în care să vă jucați de doctorul. E mișto, e frumoasă, o duce capul, are simțul umorului, ce să mai, are cam tot ce-ți dorești tu de la o femeie.

Mergeți prin noaptea tăcută și o simți că-și dorește să fie acolo, lângă tine, ceea ce-ți umple sufletul de fericire.

Când, deodată, începe. Mai întâi ca un semn discret, dar, pe măsură ce trec minutele, semnul discret se preface într-o amenințare care începe să crească și să crească.

Intri în panică, dar mulțumești cerului că e noapte și nu ți se vede încordarea de pe față și nici broboanele se sudoare de pe frunte, apărute în încercarea de a ține situația sub control. Cu greu, cu eforturi supra-omenești, pentru moment pare că reușești, pare că lucrurile n-o vor lua razna, chiar dacă pentru asta trebuie să te concentrezi imens la fiecare pas și la orice gest mai brusc.

Dar pentru că lucrurile niciodată nu sunt cum vrem noi să fie, nu știu cum se întâmplă, ori face ea o glumă bună care te face să râzi tare, ori te împiedici de ceva și ești gata-gata să vii de-a berbeleacul, ori îi cade geanta și te apleci s-o ridici, ăl de sus știe. Cert este că, pentru o fracțiune de secundă, pierzi tot controlul.

Și atunci, în noaptea aia surdă, în tăcerea aia atât de profundă, tulburată doar de respirațiile voastre, tragi cea mai zgomotoasă bășină pe care ai tras-o vreodată în prezența unei ființe se sex opus. Dar ce zic eu aici, o tragi pe cea mai zgomotoasă pe care ai tras-o vreodată în prezența unei ființe umane, punct.

CE FACI? Ce faci tu, ca bărbat, în momentul ăla? Cum te scoți?

Fetelor, pentru că aici nu facem discriminări pe bază de sex, o să reiau povestea și pentru voi.

Ești pe stradă. E noapte și e o liniște de auzi până și bătăile de aripi ale fluturilor care se grăbesc spre felinarele aprinse.

Lângă tine merge el. Iar el este primul bărbat, după multă vreme, în care simți că-ți dorești să investești mai mult decât că te prefaci că-l crezi că te duce la el acasă să-ți arate colecția de cd-uri. E mișto, e chiar sexy, îl duce capul, are simțul umorului, ce să mai, are cam tot ce-ți dorești tu de la un tip.

Mergeți prin noaptea tăcută și-l simți că-și dorește să fie acolo, lângă tine, ceea ce-ți umple sufletul de fericire.

Când, deodată, îți cade geanta din mână. Dai să te apleci după ea, dar n-ai loc de el cel care, gentleman desăvârșit, s-a și aplecat să ți-o ridice.

Și-atunci, în noaptea aia surdă, în tăcerea aia atât de profundă, tulburată doar de respirațiile voastre, îl auzi trăgând cea mai zgomotoasă bășină pe care urechile tale gingașe au auzit-o vreodată. Dar ce zic eu cea mai zgomotoasă, auzi un sunet despre care nu credeai că poate fi scos de o ființă umană. Cel puțin nu prin acea parte a corpului.

CE FACI? Ce faci tu, ca femeie, în momentul ăla? Mai ales că, repet, îți place mult tipul. Sau, mă rog, îți plăcea.