Se pare că nu e bine nici să ai prea mult timp liber la dispoziție. Spun asta constatând câte filme slabe, spre foarte proaste, am văzut în ultimele zile. Tocmai de-aia, am împărțit recomandările de azi în două categorii: cele care merită văzute și cele care nu.

Merită văzute

👉 Stateless – serial, Netflix

Stateless ăsta este o mini-serie bună, făcută după fapte reale. Pe mine m-a ucis un pic să văd cât de absurzi pot fi funcționarii statului Australia atunci când vine vorba despre emigranți. În special față de cei considerați din țări de mâna a treia. De altfel, înțeleg că a și fost ditamai scandalul pe temă, de-aia a și fost făcut serialul.

Altfel, nu este ăsta singurul subiect care m-a spart, dimpotrivă. Tipa care face rolul principal Yvonne Strahovski (o știți din The Handmaid’s Tale) este o stewardesă care își dă demisia pentru a se înscrie la niște cursuri de dezvoltare personală, de redescoperirea sinelui, de învățat să te iubești și să gândești pozitiv. Dadada, nu fac mișto. Ei bine, de la cursurile astea, pe un fond de traumă de acasă, o cam ia razna cu căpuțul. De aici încolo, dacă v-am stârnit interesul, va cam trebui să descoperiți singuri ce se întâmplă și cum.

Bonus: în serial joacă și Cate Blanchett. Iar Cate și Angelina sunt cadourile Bărbosului pentru noi, umilii pământeni.

👉 Top Boy – serial, Netflix

Are două sezoane. Problema e că, după ce primul sezon m-a fascinat, n-am putut să-l las până nu s-a terminat, al doilea a fost cam meh. În sensul în care mi s-a părut făcut la repezeală, ca să bată fierul cât e cald. Povestea e trasă de păr, apar niște personaje băgate în serial degeaba, fără niciun impact asupra poveștii. Nfine, al doilea m-a dezamăgit, a fost mult mai slab decât primul.

Dar primul sezon este foarte bun, este extrem de bun, cu o singură condiție: să fiți și voi ca mine, adică să vă placă filmele sau serialele despre viața băieților duri de pe stradă. Am mai recomandat pe aici seriale de genul, Snabba Cash este unul dintre ele. Ei bine, Top Boy este pe același subiect: băieții duri din Liverpool, Manchester sau Londra care fac bani din droguri. De la cei care vând în stradă, până la cei care-i conduc. De altfel, visul tuturor celor care vând pe străzi fiind să ajungă Top Boy, adică șmecherii care fac banii din droguri, de la ei de acasă, fără să mai iasă pe străzi.

Cu tot sezonul doi mai slab, mie mi-a plăcut. M-a prins și nu m-a lăsat până la final.

👉 Furioza – film, Netflix

Exact după cum spuneam și mai sus, sunt mare fan al filmelor care vorbesc despre tipii care supraviețuiesc în cel mai dur loc din lume: pe stradă. Tot ce-mi doresc de la filmele sau serialele de genul ăsta este să fie cât mai reale. Să nu mă ia cu vrăjeli și înflorituri, să mi-i arate pe oamenii ăia exact așa cum sunt ei.

Iar Furioza ăsta a reușit să fie exact ce trebuie. Un film polonez extrem de dur care te ține cu pulsul în 200 de la început până la sfârșit.

De fiecare dată când văd producții în care joacă oameni care reușesc să pară atât de duri pe ecran, mă întreb cum reușesc producătorii să-i găsească pe actorii ăia. Serios, băieții ăștia care fac rolurile principale din Furioza arată toți de-ți vine să traversezi pe partea cealaltă dacă-i întâlnești pe stradă. Idem cei din Top Boy, despre care zic mai sus, sau cei din Snabba Cash.

De ce la noi nu se poate? De ce „durii” din filmele sau serialele românești arată, majoritatea, de te umflă râsul? De ce?

Nfine, ce voiam să spun este că mi-a plăcut mult de tot Furioza, deși filmul nu are vreo mare poveste și nu este vreo lumină. Dar de ținut în tensiune, te ține bine de tot.

Ah, să nu uit, n-am cum sa trec peste o nelămurire personală. Sunt foarte curios dacă oamenii ăștia care traduc pentru Netflix se uită la filmul respectiv sau traduc așa, în gol, după un script care le este pus în față? De ce întreb? Pentru că n-ai cum, efectiv nu ai cum să te uiți la un băiat care joacă rolul unui psihopat capabil de orice și să-i traduci numele (mă rog, porecla) cu „Auraș”.

Bănene, serios, Auraș e tocilarul clasei, Auraș e băiatul ăla pe care-l pui să sară la castană, nu psihopatul din film care-ți dă fiori reci pe șira spinării chiar și când zâmbește. Ca să înțelegeți despre ce vorbesc, în film i se spune „Golden”. Ei bine, ăla care a tradus a considerat că Golden e totuna cu Auraș. Îl aveți mai jos, în poză, este că fix a Auraș aduce?

Și nu e prima situație de genul pe care o întâlnesc la traduceri. De-aia mă întreb dacă oamenii ăia chiar văd filmele pe care le traduc.

👉 22 July – film, Netflix

Bun, foarte bun. Un film făcut după fapte reale, mai precis după atentatul din Utøya (Norvegia), atentat în care un psihopat, care se credea Cavaler Templier (no joke, o să aflați în serial asta), a omorât 77 de oameni, cei mai mulți dintre ei fiind adolescenți.

22 July merge pe povestea unuia dintre supraviețuitori, un adolescent care, deși este împușcat de cinci ori, reușește să supraviețuiască. Dar este îngrozit de gândul că va merge să depună mărturie la proces, iar acolo va da cu ochii de psihopatul Breivik, cel care s-a uitat senin la el atunci când l-a împușcat de cinci ori.

Nu știu dacă vă prinde subiectul, pe mine m-a prins. Un singur minus are: este scris și jucat în limba engleză. De ce? N-aș putea sa vă spun, mai ales că tot cast-ul este norvegian.

👉 Clemency – film, Netflix

Ăsta este un film bun. Doar că nu mai e genul de film pe care să-l vezi atunci când ai chef de ceva ușor, de ceva care nu-ți cere să-ți bați capul, pentru c-o să te ia și-o să te lovească bine de tot de toți pereții.

Bernadine e femeie de culoare și directorul unei închisori dintr-un stat american în care mai este încă în vigoare pedeapsa cu moartea. Condamnații la moarte sunt executați prin injecție letală. Doar că are parte de o execuție horror. Cei din personalul medical responsabil cu execuția greșesc ceva la injecția aia, prin urmare reușesc să-l chinuie bine de tot pe unul dintre condamnați.

Iar filmul este povestea trăirilor lui Bernadine, după execuția asta, până la următoarea. Următoarea fiind a unui condamnat cu care se și conectează emoțional, pe alocuri.

Băi, nu vă zic mai multe (deja cred c-am zis), mie mi-a plăcut. M-a ținut în suspans și tensiune, m-a făcut să mă gândesc la multe chestii pe când mă uitam la el. Acum, voi știți dacă vă atrage subiectul.

De evitat cu orice preț

👉 The rope / Legații – film românesc, Netflix

The rope ăsta este unul dintre motivele pentru care oamenii refuză să meargă în cinematografe la filmele românești. Este o mizerie atât de sinistră cum nu vă puteți imagina. Este modul prin care jignești inteligența oricărei persoane cu un IQ mai mare de doua cifre.

Este totul atât de rău, atât de fals, atât de prost jucat, că-ți vine să te urci pe pereți. Este atât de clar că niciunul dintre oamenii ăia de pe ecran, dar nici scenaristul sau regizorul, n-au lucrat vreodată într-un loc cu program 9-18. Este atât de clar că n-au putut nici măcar să ia un consultant care să le explice tot ce fac greșit. Puteau să apeleze la orice cetățean din țara asta care a lucrat măcar trei luni într-o corporație sau într-o firmă cu mai mult de trei angajați.

Dar nu, scenariul și tot ce se întâmplă acolo au fost făcute după cum cred ăia care le-au făcut că se întâmplă lucrurile, adică fără nicio legătură cu realitatea. De-aici dialogurile atât de false și situațiile jenant de penibile din film. Pe scurt, e rău, e extrem de prost, e de neprivit.

O să vă întrebați, desigur, de ce i-am dat play. La ce m-aș fi putut aștepta bun când am văzut distribuția? Vă spun imediat de ce. Pentru că sunt ca băiețelul optimist care, deși a primit cadou de Crăciun doar o balegă, e sigur că trebuie să fie și poneiul pe undeva prin zonă. De-aia i-am dat, că mereu sper la ceva frumos când văd că e vorba despre filme românești. Păcat că rămân aproape mereu doar cu speranța, de la primele trei cadre se instalează dezamăgirea.

Pe scurt, i-am dat play pentru că mereu voi trăi cu speranța că o să mai descopăr un film românesc la fel de bun ca astea.

👉 Pine Gap – serial, Netflix

Cu câte speranțe i-am dat play, și ce slab e în realitate.

Auziți aici sinopsis:

„A thrilling new drama set in the world’s most secretive place. Set in the intensely secretive world of intelligence and the enigmatic US/Australia joint defence facility in central Australia, the spy-thriller Pine Gap delves into the famously strong alliance between the two countries.”

Iar mini-seria e de fapt o telenovelă mai spălată. Am renunțat să mă mai uit după primele două episoade.

👉 Punctul de cotitură / La Svolta – film, Netflix

La Svolta ăsta e un film, cu mafioți și infractori italieni, făcut pentru copiii de clasa a cincea. Doar ei s-ar putea uita la minunea asta de film și să creadă ce văd pe ecran, să-i impresioneze și să aibă lacrimi in ochi la final. Dar, dacă ai reușit să treci de clasa a cincea, chiar și repetând-o de câteva ori, o să-l oprești după primele zece minute. Din nefericire, eu nu l-am oprit. Ceea ce ne demonstrează nouă, ca oameni, că uneori treci de pomană de clasa a cincea și prin școală, în general.

Nu aveți de ce să vă uitați la el. Se vrea un fel de dramă psihologică (cu inserții de comedie), dar este doar un film extrem de slab care reușește să fie cringe de foarte multe ori.

👉 How it ends – film, Netflix

Problema cu filmul ăsta este că nu se încadrează complet la niciuna dintre cele două categorii. Nu e ceva ce merită musai văzut, dar nu e nici de evitat cu orice preț. Până la urmă am decis să-l las aici, pe considerentul că nu pierdeți nimic dacă nu-l vedeți.

Eu m-am uitat la el din două motive. Primul, îmi place Forest Whitaker. Al doilea, mă fascinează filmele despre apocalipsă, dar, mai ales, despre oamenii care reușesc să fugă (cel puțin pentru o vreme) din fața ei. Având în vedere ce trăim de aproape trei ani, cred că e oarecum normal să mă fascineze, nu? Deși, ca să fiu sincer, îmi plăceau filmele cu subiectul ăsta dinainte de pandemie.

Altfel, nu e vreun mare film, dar m-am uitat până la capăt pentru că nu te poți la uita la un film despre apocalipsă fără să știi cum se termină, scapă sau nu scapă? Doar că voi păstra acest detaliu pentru mine.

Mno, pe scurt, dacă n-ai ce face într-o seară și vrei un film care să te țină cât de cât în tensiune, fără să-ți bați capul prea tare cu implicații psihologice și alte rahaturi de genul, ăsta este. Dă-i play liniștit și dacă te ia somnul, cu atât mai bine. Vezi tu finalul dimineață.

Gata, atât pentru azi. Dacă nu plecați nicăieri de 1 Mai, v-am cam rezolvat cu programul.