Palatul Cotroceni. Ședință de analiză a situației vaccinărilor din România. Participanți: președintele și doi dintre consilierii lui cei mai apropiați. Unul dintre ei face bilanțul:

– Nu știm cum să-i mai speriem ca să se vaccineze. Am făcut tot ce-am putut, publicăm zilnic numărul de infectări noi și decese, le arătăm filmări false cu morți și cu intubați la ATI. Efectiv nu știm ce să le mai facem, orice le-am spune, se pare că nimic nu-i sperie.

Se lasă un moment de tăcere grea. Este evident că toți trei își frământă mințile pentru o soluție. Până la urmă vorbește însuși președintele:

– Vorbiți cu ăia de la Serviciul Ambulanță să trimită toate salvările pe străzi, să se plimbe cu sirenele pornite 24 de ore din 24.

– Am înțeles, să trăiți!

– Bă, nu c-ai înțeles, să meargă goale, fără echipaj, fără nimic. Doar șoferii și sirenele pornite. Nu le opresc din urlat nici dacă se opresc să se pișe. Să lase ambulanța în față, pe avarii, dar cu sirena pornită.

Celălalt consilier ridică timid două degete:

– Ce e?, se răstește la el Iohannis.

– Domnule Preșdinte, dar cine o să plătească tot carburantul consumat?

Iohannis îi aruncă o privire scârbită:

– Mă-ta o să plătească, loază. N-ai văzut că ne-au intrat banii de la Ocultă?

– Am înțeles, să trăiți!

Râdem-glumim, dar trăim în țara în care o bună parte din populație n-are nicio problemă să creadă că acest dialog ar fi putut avea loc în realitate. Poate nu cu aceste personaje, dar cineva cu siguranță a dat ordin ca ambulanțele să se plimbe pe străzi, cu sirenele urlând, ca să bage panică-n populație și să-i facă să se vaccineze. Doar că nu le-a mers cu dacii liberi, imediat au dejucat acest plan mârșav.

În timpul ăsta, în trista realitate înconjurătoare, tocmai am ieșit pe balcon să vorbesc cu un prieten la telefon. Maximum zece minute am vorbit, dar în toate cele zece minute am avut sunet de ambulanță pe fundal, ori de la mine, ori de la el. Mai mult ca sigur erau astea care se plimbă goale prin București, cu sirenele pornite. 🙁