Hai că v-am rămas dator cu gluma de la pașapoarte.
Mdeci, ajunsesem acolo și eram încă în stare de semi-șoc când vedeam cât de rapid se mișcă lucrurile. Intru la ghișeul 20, unde fusesem programat, îi înmânez doamnei pașaportul vechi și buletinul, îmi face semn să mă așez, mă conformez, și așteptam să văd ce mai urmează.
Aici trebuie să fac o scurtă paranteză. La pașapoarte nu există instituția ghișeului așa cum o știm noi. În sensul că nu te duci la o cașcarabetă din aia cu gaură-n geam, unde trebuie să te apleci ca să vorbești cu zeul funcționar. Din fericire, la pașapoarte trebuie să-ți facă poză, prin urmare sunt nevoiți să te lase să intri. Prin urmare ghișeele sunt mai multe cașcarabete, prevăzute cu uși (nu cu gaură-n geam), aliniate pe un hol lung și despărțite între ele prin pereți de rigips. Am închis paranteza.
Ziceam că eram pe scaun și așteptam. Doamna funcționară tastează ce tastează, după care îmi cere scurt:
– Culoarea ochilor?
– Căprui, răspund sigur pe mine.
– Înălțime?
Aici am ezitat un pic. Că teoretic aș avea 1,81, dar cine știe poate m-am mai înălțat în ultima vreme, că știți cum se spune, cu vârsta mai crești în înălțime. Nfine, până la urmă m-am hotărât:
– 1, 80.
Moment în care, o aud pe doamna funcționară:
– Știți, nu întrebam eu, e colega de la ghișeul de lângă. Dar nu-i problemă, dumneavoastră puteți să-i răspundeți.
Da, băbăieți, combinația pereți din rigips, spațiu de trei metri pătrați și mască pe fața doamnei funcționare, îmi fusese fatală. Practic, nu numai c-am trăit pe viu bancul cu idiotul din wc-ul public, dar eu eram idiotul.
Am râs amândoi atât de tare, c-a apărut în zonă ofițerul de serviciu să vadă dacă nu cumva e nevoie de el. Nu era.
🤣🤣🤣
Q: Greutate?
A: 4x ani 🤣🤣🤣
Dacă mă întreba greutatea, cred că mai amânam pașaportul o vreme.
Cind a dorit fosta firma sa ma trimita la Moscova „wink” pentru a ajuta echipa de acolo, a trebuit sa-mi reinoiesc pasaportul… Am ramas uimit (tot la Plaza mall) ca poti plati contravaloarea acestuia la un aparat de acolo!! Si ca fata din cascarabeta arata intr-un mare fel si mai era si politicoasa.
Dar intr-adevar, peretii aia sunt subtiri rau!
Păi n-am mințit. Faza a fost exact cum am scris-o. Fashionista era la ușă și murea de râs când mă vedea ce conștiincios răspund.
Mi-ai dat de gândit la faza cu înălțimea. Crecă tre să mă măsor. Că io tot zic de 1,66. S-ar putea să fi ajuns la 1,70.
Dadada. Măsoară-te. Eu nu mă măsor doar pentru că mi-e frică să nu aflu că m-am înălțat atât de mult că trebuie să schimb garderoba.
@AdinaL, dimineața este mai mult cu vreo 2 cm, iar seara mai puțin.
Anel, și la femei?😁
AdinaL, nu, doar la bărbați😀
Duminica, vizita la soacra. O bucatarie la tara in forma de L, eu tolanit intr o parte pe un fotoliu butonam telefonul, sotia cu soacra povesteau in partea cealalta la masa, nu ne vedeam direct. Apare un var de al sotiei, intra, ne salutam si zice in partea unde statea sotia: ce mai faci, nu te am mai vazut de cateva luni, a mea raspunde,conversatie neinteresanta asa ca bag nasul la loc in telefon, dar la un moment dat il aud: da’ ai pătit ceva, ca parca esti cam palida. Bai, cum naiba sa scap eu prilejul sa fiu sclipitor? Asa ca zic cu toata gura, sa auda si nevasta mea ce barbat spiritual si inteligent are: Nu s a mai pisat de vreo doua zile, de aia e palida! Liniste. Si l aud pe ala: ăăă, pe soacra ta o intrebasem.
….
Comentariu beton!95
Băhăhăhăăă. 🤣🤣🤣
@Marius M: 🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Răspuns corect. 🤪
Mor de raaas!!! =))))
Tu sigur ai scăpat viu or ne scrii de pe lumea cealaltă🤣🤣🤣?
Comentariu beton!27
Nu știu cum să fac, să nu ma trezesc că vă zgudui prea mult stima de sine, dar trebuie să vă spun cam cum sta treaba cu inaintarea in vârstă. Pe la 25 de ani, din pașaport zambea fermecator o tipa cu ochii verzi, par perfect si inalta de 1,67 m. Deh! Am facut câteva drumuri la sârbi și cădeau ăștia secerați, când vedeau așa: „dobro românca”. Acum, dupa 25 de ani, la ultima măsuratoare, făcută la un cabinet, mi-au ieșit cam 1,62 m. Vă dati seama ca nu am stat pasivă la așa ofensă și după multe vociferări, gen „mie să-mi dati cm inapoi”, am reușit să ajung la 1,64 m. Nu mai povestesc despre superbul păr care s-a injumătățit si de ochii care nu se mai vad atat de verzi, dupa ce m-am ingrașat. In fine, ce voiam sa zic, aveti grijă mare si nu vă lasați evaluați de alții, că din rautate o să vă spună că nu mai sunteți cum vă stiați.
Comentariu beton!61
Dacă la înălțime n-ai cum să mai lucrezi, la kilograme se poate. Ș-atunci reapar și ochii verzi. 🤪
Comentariu beton!25
Acum câteva zile vorbeam în birou la telefon. La mobil. De obicei ies pe hol, dar acum nu am ieșit că pe hol era gălăgie. Și tot răspund eu da, da, da… Când termin de vorbit, șefa zice: tu vorbeai la telefon? Aaa, mă miram eu că ești de acord cu tot ce zic.
Comentariu beton!51
Ce bine mă simt când nu sunt singurul. :)))))))
Păi cine se aseamănă…
Gabil, și la noi în casă tot așa e😁
Acu’ v’o doi, trei ani, prin București, eram între două întâlniri. Ajunsesem mai repede la locul cu pricina, m-am așezat pe o bordură și am sunat-o pe tipa cu care trebuia să mă văd. Era încă în trafic, dar o hăhăială mică, de încălzire, nu strică niciodată.
Măi, și-apare unul în peisaj, care se pune pe banca de vizavi de mine. Io mă uitam în gol, drept în față, și zâmbeam, îmi povestea amica mea ceva de la muncă, așa că nu l-am băgat în seamă pe individ. Deschid gura, într-un final, și o întreb:
– Auzi, nu vrei tu să-ți miști curul ăla mișto mai repede, lângă mine, să nu mă lași s-aștept singură p-aci?
Nu mi-am dat seama că individul de pe bancă avea senzația că-i fac ochi dulci decât când am văzut că i-au ieșit ochii ca la melc și a dat să se ridice. Băi, nene, ce râs m-a bușit, nu eram în stare să articulez două vorbe, doar am scos o cască din ureche și i-am arătat-o omului. Săracul de el, s-a și împiedicat de grăbit ce era să plece mai repede de acolo, se făcuse roșu ca racu’. 🤭
Comentariu beton!55
Bănene, se putea să nu-i strici tu bucuria omului? 🤭
Chiar mai vine unul dupa tine?
John Temple, ochii verzi revin, dacă mă apuc de sport. Adică îmi vor ieși puțin din orbite, cand voi pune la treabă doi genunchi cu gonartroză și rupturi de meniscuri. Că poate imi reușește sa rup si ligamentele, ca să știu o treabă…
Comentariu beton!22
Io n-am zis să te rupi în două. Mers pe jos o oră zilnic, evitat zahărul pe cât posibil. 😎
Nu spune nimeni că ora aia de mers trebuie s-o faci din prima zi.
Orice călătorie începe cu primul pas. SPOR! 😎👍
Comentariu beton!25
John Temple, ăăăă, pași am tot facut. Chiar dupa ce am bagat cate 1000 de lei in fiecare genunchi cu niște injecții și am primit indicații să stau cumințica. Dar ce? Îmi spune mie doctorul ce să fac? Pai, nu știu eu mai bine ce și cum? Dupa un weekend stat acasa, am plecat voioasa la serviciu, pe jos. Si m-am intors sprijinindu-ma de toate mașinile staționate. Și au urmat trei luni de mers in baston. Și de dulciuri, sa nu ne luam, că io plâng! Da?🙂
Comentariu beton!15
@Aura: dacă doctoru’ zice că-i musai pauză apoi îi musai. Io n-am putut face mișcare aproape un an și ceva după operația de colecist. Îmi venea să rup ușa, dar când vedeam croșetarea pe burtă, mă potoleam imediat. Abia anul ăsta am dat jos 14 kile.
Musai cu moderație, vrem, nu vrem.
Comentariu beton!18
La Pașapoarte, în Plaza … se uită la mine, scrie ce scrie … se mai uită o dată și mă întreabă: „La ochi ce culoare scriu?” … Am ales căprui. Ochii mei nu sunt nici verzi, nici căprui … așa că am derutat omul. Mea culpa!:)
fix așa și io iar fie-mea cred că mă moștenește; ai mei e verzi cînd am stări extreme ori fericit ori super nervos…
:))). Pățit cu înălțimea, dar și cu ochii, culoarea. Eu îi știu căprui, dar cică s-ar mai schimba și atunci erau verzi. Tanti de la pașapoarte s-a uitat și așa mi-a trecut în pașaport. Am pașapoarte cu ochi verzi, căprui și înălțimi diferite. Nu am avut (încă) probleme prin vămi.
Bine de știut! Mulțumesc!
Soțul meu e singurul care îi privește cu atenție, apoi decretează sec: „Sunt de gâscan!” 🙂
Comentariu beton!18
Off topic. Am citit urmatoarele orori ale lu Razvan: clatite din ricotta, cu sos de ciocolata si capsune marinate in lime; rulou de omleta in foaie discreta; fursecuri cu ciocolata si nuci. De abdomene sa te apuci; fulgi de caramel, sa ne indulcim nitel… etc… Nu stiu cum ii lasa sa publice asa ceva. I-am citit si lu nevasta-mea care e la dieta si m-a dracuit nitel. Nu stiu de ce.
Comentariu beton!18
M-au trecut fiori reci pe șira spinării la amintirea acelor ghișee cu gaură-n geam, unde trebuia să te apleci și să stai într-o poziție super incomodă și dubioasă ca să te poți înțelege cu cine era de partea cealaltă a sticlei. Bine, nu chiar trebuia, puteai oricând să vorbești mai tare și să nu te apleci, dar tot era super neplăcut. Brrr, alea chiar sper că au dispărut de peste tot, parcă nu prea le-am mai văzut pe nicăieri în ultimii ani.
Până ai treabă la fisc.
Eu asa senzatie am avut cand am sunat acum cateva luni la call center sa ma programez la vaccin (bolnav cronic neinscris in lista casei de asigurari, nu apar pe platforma).
Mi-a raspuns un barbat care mi-a spus ca ma programeaza, dar nu sunt locuri in Bucuresti. Vreau in giurgiu sau in fetesti? Nu am vrut, nu am masina, nu aveam cum sa ajung. Am zis ca o sa revin eu cu un telefon cand mai aflu ca apar locuri noi.
Fast forward o luna – apar vaccinurile astra zeneca. Ma suna un numar necunoscut, raspund.
Buna ziua doamna xxx, sunt nustiucine din partea platformei de vaccinare, mai vreti sa va vaccinati in bucuresti sa va programez ca acum avem locuri?
Sa cada cerul pe mine zau – au facut baza de date cu doritorii care nu au prins loc in orasul lor si au sunat ei inapoi cand au avut locuri disponibile, la cateva ore de cand aparusera. Era sa-mi dau palme de fericire ca uite ma, se poate si la noi!
Comentariu beton!20
Vasilescu la paşapoarte.
Se aşează timid pe scaun şi cu mâinile tremurânde din cauza emoţiilor, întinde funcţionarei dosarul cu acte. După ce frunzăreşte câteva secunde hârtiile:
– Ăăă, avem aici un cod 90-60. Să vină de urgenţă un agent de securitate pentru că am aici un posibil infractor.
– Staţi doamnă aşa, articolul ăla cu grase a fost la mişto, intenţia mea nu a fost să jignesc gra.. asta, persoanele bolnave dă glandă.
De alături se aude cum cineva sparge uşa şi o rupe la fugă.
– Ahaa, deci tu eşti Vasilescu ăla ??? O să vezi tu paşaport nou când o să-mi văd eu ceafa.
Comentariu beton!17
Codul ala era 90-60-90. 😁
In septembrie cand am fost ultima data la banca (la masa, sa vorbesc cu o angajata), nu stiam cand vorbeste cu mine sau cand vorbeste colega cu clientul ei. Atat de confusing…Se uita mereu in monitor, masca pe fata. Doar ca eu nu ii raspundeam, decat sa ii raspund colegei, ca tine 😅
Schimbat domiciliul în urmă cu ceva ani, zic să schimb și buletinul și permis, că ăla vechi era cu adresă pe el! Bun… mă tund frumos, zero, că așa mă tund eu singur every 40 de zile ca să dejoc planurile ocultei frizerilor, și mă prezint la buletine! Face doamna poză la băiatu’, mă-ntreabă de două-trei ori dacă rămâne aia, eu arătând ca în stadiu terminal după chimioterapie zic “las-o p-asta” și trecem mai departe! Primesc buletinul cel nou după o săptămână-două și mă prezint la permise! Prezint actele, le ia o doamnă plictisită care nici nu mă privește, la un moment dat mă poftește la poză! Mă duc, stau frumos, mă concentrez să dau bine-n poză la care doamna strigă tare: “ Corneeel!!!” Vine Cornel din spate, întreabă care-i problema, doamna-i arată poza din buletinul meu cel nou și poza pe care mi-o făcuse dânsa pt. noul permis! Și zice: “Nu-i aceeași persoană!” Întradevăr, crescându-mi părul puțin între timp, arătam puțin mai tânăr și mai bine decât la momentul buletinului! Cornel a analizat situația, a zis că-i ok, dar doamna a tot comentat că nu-i ok, că ea-și riscă locul de muncă, pe tot parcursul prelucrării actelor! Și umblu de câțiva ani cu buletinul ăla în care arăt cu cinci ani mai bătrân!
Eram la Carfur, să mă îmbrac și intrasem într-o cabină de probă, să încerc niște blugani șucari.
Eram în chiloții proprii și personali, când aud:
– Ceau, ce învârți?
Fără să realizez, răspund automat:
– Încerc să intru într-o pereche de blugani.
Pauză, timp în care încep să mă turez, realizând ca intrasem ca boul în discuție cu-n străin, care și el se echipa/ dezechipa.
Tăcerea e întreruptă de aceeași voce asexuată:
– Când gați, merem undeva împreună?
Să înebunesc, bulangiu’-dreacului (am preteni homosexuali, da’ nu-s foarte încântat când mă simțesc abordat în sensu’….ăla, rar s-o împlântat, că mi-s mare și urât, un pisicolog bun mi-ar explica cum că sunt un homosexual latent, nesigur pe sexualitatea mea, etc).
Răspund nervos:
– Invită-l pe tac-to, bei animalule!
La care, ce-mi aud urechile?
– Auzi, hai că vorbim mai târziu, mă duc să-l bat pe unu’ din cabina de alături, că face mijto de ce vorbim noi!
În câteva secunde, sare într-o parte perdeaua de la cabină, io cu izmenele-n vine, și văz pe unu’ mic și gata de omor.
Schimbăm câteva replici și ne punem pe râs.
Comentariu beton!18