Te deranjează fostele relații ale partenerului tău?

Mama. Dar iti place sa rascolesti kk :))))
Nu ma intereseaza dimensiuni, forme, durata, etc. Imi place sa-i stiu pe cei importanti care au insemnat ceva. Dar atat. Sa stiu despre existenta lor. Nu despre toti si daca au fost (cati au fost!!?) de-aia cu one night stand.

Iar asta cu “ma intalnesc cu Vali/Violeta la un suc, cannot tolerate… nu cred in prietenii dupa relatii de lunga durata” decat in cazuri extrem de exceptionale (stiu ca nu e buna alaturarea de cuvinte, dar o suporti, aia e) :))

Ciusy.

nu. a fost acum 20 de ani. pe cine mai intereseaza? am si uitat multe lucruri de acum 20 de ani.:)

Eu și soțul meu suntem foarte relaxați în privința fostelor relatii. Ne-am povestit totul, nu exista subiecte tabu între noi. Amândoi suntem de acord cu faptul ca dacă o relație nu a mers, nu exista cale de întoarcere.  Ne putem face griji pentru cineva nou care ar putea apărea, în nici un caz pentru cineva din trecut. Deocamdată nu este cazul, avem o relație sănătoasă cu bune și rele.
De-a lungul timpului ne-am intersectat cu foști  sau foste dar nu ne-au afectat în vreun fel aceste întâlniri. În plus, eu am rămas prietena cu doua dintre fostele sotului, ne întâlnim ocazional și chiar ne facem vizite (singure sau cu familionul după noi). Soțul meu le considera prietene doar și nu am văzut niciodată, nimic care sa ma pună în garda. Mai amuzant e ca se mai găsește câte o persoana „binevoitoare” care încearcă sa îmi explice cine sunt doamnele cu care ma întâlnesc.
Sa nu ma înțelegeți greșit, îmi iubesc mult soțul dar nu simt nici o urma de gelozie, am încredere în el, cred ca și el simte la fel.
Dacă ar apărea cineva nou, atunci chiar nu știu cum as reacționa. Flirturile nu se pun pentru ca și alea ni le povestim reciproc, nu sunt motiv de gelozie.

Interesanta provocare mai ales ca sunt si in primul an dintr-o relatie noua. Desi mereu m-am descris ca fiind o persoana geloasa, trebuie sa spun ca spre surprinderea mea, am ascultat cu deschidere si curiozitate ce mi-a povestit de buna voie despre fosta prietena. Am incercat sa inteleg ce nu a mers atunci ca sa nu repet povestea. La fel si eu, am povestit, atunci cand am simtit diferite intamplari care l-au facut sa inteleaga care sunt lucrurile care pentru mine conteaza intr-o relatie, dar si sa inteleaga unele temeri pe care le-am avut la inceput de tot si de unde vin ele. Cat despre a tine legatura, nu ma deranjeaza sa mai povesteasca sau sa se vada din cand in cand, pana la urma, e fosta pentru ca lucrurile nu au mers, daca mergeau bine nu era intr-o relatie cu mine acum. M-ar deranja daca ar fi discutii saptamanale, interminabile, gen raport dat cu ce mai face si a mai facut. In ceea ce ma priveste, cand am inceput noua relatie, i-am spus fostului cu care inca mai discutam amical din cand in cand, despre noua etapa in viata mea, l-am rugat sa nu ma mai sune asa de des, (adica saptamanal uneori) si a decis sa faca o mica criza de gelozie apoi sa nu ma mai contacteze vreodata.

Am avut un iubit in liceu 4 ani, ne am iubit mult cat se iubesc adolescentii cu toate dramele specifice varstei. Ne am despartit din cauze care nu au depins de noi, probleme de familie… A fost si este un om extraordinar caruia ii datorez conceptia sanatoasa in ceea ce priveste relatiile si care m a ajutat mult. Are sotie si o fetita superba si in 9 ani de cand ne am despartit ne am vazut de cateva ori la o vorba si i am spus viitorului meu sot cand m am vazut cu ‘fostul’ si a reactionat ca un om normal, nu a sarit in sus de bucurie si incantare dar nici nu au existat discutii despre asta

Nu mă deranjează deloc fostele relații ale soțului meu. Și nici pe el ale mele! La mine actualul e Vali! 😁 Dar eu nu sunt Violeta! 🤭 Ne-am cunoscut când aveam eu 30 de ani și el 28, deci virgini nu eram niciunul. Eu am rămas prietenă cu unul dintre foștii mei, poate și pentru că am fost mult timp prieteni înainte de a fi iubiți. A venit la nunta mea și ne vedem de câteva ori pe an împreună cu soțul meu sau nu. El mai primește urări în privat de la una dintre foste, cu care m-am și pupat când am făcut cunoștință, ni se părea că ne știm de-o viață. 🙂 Probabil că dacă locuia în România deveneam și prietene, cum copiii noștri sunt de-o seamă…

Am o prietena a carui „fostul” pe care l-a parasit pentru sot, e cel care le-a botezat copilul. Si e o armonie si o intelegere intre ei de sunt socata.
Dar mai socata sunt de parintii ei…mama ei, care e una dintre multele foste, e bff cu actuala sotie a tatalui.
Da ce prietenie si iubire intre ele…chiar daca stau in capete opuse ale tarii…nu cred ca e zi in care sa nu schimbe vreun mesaj, ceva.
Apreciez oamenii care au capacitatea de a pune punct unor relatii sentimentale si sa continue cu relatiile de prietenie. Chiar ii apreciez. Doar ca mie mi-ar fi foarte greu sa trec peste propriile bariere pe care mi le impun fara sa realizez.

Am dat târziu de articolul tău, polemica s-a mai stins, dar am citit în mare parte comentariile. 🙂
Am ajuns la o vârstă la care nu mai am poziții radicale. Dacă mă intreba cineva anul trecut, eram destul de vehementă că e musai ca foștii sa fie foști definitiv, cu excepția situației în care împart creșterea unui copil. Viața mi-a oferit șansa să văd si altfel de abordări. Partenerul meu este in relații bune cu ambele foste soții, cu actualul soț al primei lui soții devenind si prieten (fiica lui si a primei soții a beneficiat de un mediu mișto așa, fără animozitati). Primii oameni pe care i-am cunoscut din anturajul lui au fost ei. Sună ciudat, dar crede-mă că mi-a făcut bine. Dacă a știut să rămână in relații bune cu fostele soții și mi le prezintă înseamnă că lucrurile sunt cum mi le-a creionat, pur si simplu au fost niște povești care s-au incheiat de comun acord fără animozități si a rămas doar respectul pentru oamenii cu care a avut relatii de 15, respectiv 7 ani. Eu am iesit dintr-o relatie care a durat 20 de ani, după clasica schema a unei „familii paralele” a fostului soț, care din orgoliu a decis că nu mai exist pentru el pentru ca nu i-am acceptat „scăparea”. Chiar dacă avem un copil împreună, nu comunicăm deloc pentru ca nu vrea, nici legat de copil. Cand fiul meu a vazut atmosfera dintre partenerul meu, mama fiicei lui si noua familie a acesteia a fost intrigat dar a spus că e o dovadă ca sunt oameni mișto care știu să trăiască frumos.
Credeam că mă va deranja, când mi-a spus la începutul relației noastre că este in relații foarte bune cu ambele foste soții, dar modul in care mă face sa ma simt in siguranță și în care mă include în discuțiile și planurile lor mi-a risipit nesiguranța (ca despre asta era vorba, evident). Și asta pentru că m-am maturizat suficient cât sa stiu că nu poți ține lângă tine pe nimeni cu forța, iar o relație in
care constrângi e sortită eșecului 🙂

Intimplator am descoperit acest site. Voi scrie si eu aici gandurile mele, poate se regaseste cineva in ele. La varsta de 47 de ani am cunoscut o femeie grozava, femei care m-a atras de la a doua vedere, prin calitatiile ei ca si om. M-am atasat de ea in 2 luni de zile. Nu m-a interesat viata ei sexuala din trecut, iara daca am povestit despre ea, a fost totul la nivelul superficial, normal, omenesc. Incetisor am nascut sentimente pentru ea si totodata ideea unui viitor intr-o relatie stabila si clasica. Ea era sau parea destul de deschisa, povestindu-mi de la ea insasi tot felul de patanii, aventuri, intamplari, etc. Niciodata nu am avut treaba cu fostele relatii ale fostelor sau partenerelor mele. Nu sut genul de barbat gelos, invidios sau absurd. Incetisor am inceput sa devin tot mai curios si totodata simteam un sentiment de durere, atractie dar si dezolare la povestirile ei. Trebuie sa recunosc ca in interiorul meu, acele informatii ale trecutului, i-au stricat imaginea. Nu am o problema nici cu fostul ei prieten si nici mai apoi cu fostul sot si totodata tatal copiilor ei, nu am o problema nici cu incercarile ei de relatie cu alti barbate, de dupa acestia, si nici cu ONS urile avute. Nici eu nu am avut un trecut rozaceu. Mi-a povestit, am procesat, am inteles si am acceptat multe.
Mai avem intre noi o singura piedica, si ea imi provoaca destul de multe filme negative. In ultimii 5 ani a avut 4 derapaje cu unul din cercul mai extins de prieteni, si inca mai sunt prieteni indepartati. Doua dintre derapaje avadu-le si dupa ce m a cunoscut pe mine. Poate si din cauza faptului ca eu nu ma- aruncat imediat cu ea intr-o relatie. Am inteles si asta, asta e viata. Mai mult decat atat, se gandea sa ne faca cunostinta. Aici deja a depasit granitele mele personale. Nu gasesc normal asta. Pe scurt: nu ii pot accepta contactul de prietenie cu el. Totul are o limita. Ei insa, i se pare normal.