Oamenilor le e teamă să fie singuri sau să facă lucruri singuri. Sau, și mai rău, oamenii, după ce intră într-o relație uită, sau nu mai vor, sau le e frică, să facă lucruri singuri. Iar asta e ATÂT de greșit. Dacă faci lucruri singur nu înseamnă că n-o mai iubești sau c-o iubești mai puțin, dacă faci lucruri singur nu înseamnă că nu-ți pasă de femeia de lângă tine sau de relație.
Dimpotrivă, dacă faci lucruri singur, înseamnă că n-ai uitat că într-o relație există și „eu”, nu doar „noi”. Iar să nu uiți de tine (să nu te neglijezi, să-ți vezi în continuare de pasiunile tale și de ce-ți place ție să faci) este unul dintre cele mai importante lucruri pentru ca relația aia să fie o relație, nu doar o convenție de genul stăm împreună pentru că viața e greu, mai sunt și rate de plătit sau copii de crescut. Dar oamenii uită atât de des lucrul ăsta, încât uită să fie ei, și nu se mai identifică decât cu relația în care sunt. Iar asta, dragii mei, este complet greșit.
Citeam articolul ăsta al lui Cabral și mă gândeam cât de mult îmi doresc să fac și eu ceva de genul. Visez să mă urc în mașină, singur, fără nicio destinație stabilită, și s-o iau așa spre vest (da, de luat aș lua-o spre vest). Să mă opresc când și unde vreau. Să mănânc când, unde și ce vreau. Să dorm când, unde și cât vreau. Pe scurt, să fac ce vreau, fără ca asta să însemne că nu-mi pasă de femeia de lângă mine. Și-o s-o fac, iar ea o să se bucure pentru mine, exact cum o să mă bucur și eu pentru ea atunci când va avea curajul să plece singură în săptămâna aia de Italia pe care și-o dorește de când o cunosc.
Din păcate anul ăsta a fost așa cum a fost și n-am avut cum, dar, dacă la anul vor fi toate granițele deschise și vom putea merge care pe unde vrem, o voi face. Voi pleca undeva, aiurea, doar eu, cu gândurile mele și cu muzica mea. Promit.
Altfel, vouă ce vă place să faceți singuri? Ce vă place să faceți doar pentru suflețelul vostru? Ce vă place să faceți fără să aibă legătură nici cu partenerul, nici cu relația, dar care vă face ca naiba de fericiți?
Eu plec. La plaja, de cele mai multe ori. Dar plec. Pentru a avea unde ma intoarce si, da, pentru a fi cu mine si pentru a nu-i obliga pe ai mei sa faca ce imi place mie si nu le place lor. Si e perfect așa!
Comentariu beton!22
Mișto. Dar să știi că nu vorbeam doar despre plecat, ci despre orice lucru pe care ai vrea să-l faci singur, fără partener.
Io ascult muzică populară, singur … atât de singur😋🤣🤭
0 0
Comentariu beton!30
Vezi că ăia-s Talisman, șerif. 😁😁😁
Și eu ascult. Dar în căști. 🤣
@Habare, ce-ai făcut ma? Ai căzut in butoiul cu melancolie? Bea niște moare sa-ți revii! 🤔😉😂
Să citesc, să ascult muzica ce-mi place şi la nivelul la care-mi place, să merg prin magazinele care-mi plac, să şofez pe unde vreau, să umblu dimineaţa prin pieţe de legume(mor după mirosul dimineţii de grădină!), să cotrobăi prin pieţele de vechituri, să dorm în iarba înaltă, la umbră sau întins pe spate pe banca de sub vie, vara, să urc cu piciorul pe Cetatea Devei sau prin alte locuri, să fotografiez flori primăvara prin pădure, să merg prin apă desculţ, prin râu de munte, prin iarba udă, dimineaţa. Îmi place să fac o grămadă de lucruri singur, eu, doar cu gândurile mele, desprins de tot şi toate şi multe chiar le fac.
Îmi place şi să mă cert cu unul sau cu altul pe febeu dar asta nu cred că se pune!
Comentariu beton!39
Boss, totul până la urcat cu piciorul Cetatea Devei. Nu mergea telecabina astă vară și-am crezut că mor de două ori până sus.
Mihai, acolo am copilărit. Urcam pieptiş până sus şi nu mai era vorba dacă o pot face ci în cât timp! Scările le urcam în fugă şi deja se punea problema urcatului pe margine, nu pe scări.
Urcam până la sfinţi şi de acolo escaladam un colţ de zid şi imediat eram sus. Săpam ca nebunul acolo şi scoteam ghiulele, bile de prumb pentru puşti, cuie cu cap lat, dar şi cartuşe cu anul 1917 pe ele, de manevră şi de război.
Cele mai mişto obiecte pe care le-am găsit au fost o monedă de argint romană şi o măsea de ceva brontozaur, dar astea la poalele cetăţii. Amândouă se află acum la muzeul Curidava, cel de lângă parc.
Acum nici nu se mai poate urca pe vechiul drum prin cele trei porţi, e plin de piatră spartă, probabil pentru ca turiştii să folosească telecabina. Când ajung la Deva, urc până unde pot, apoi mă întorc. Dar mi-e dor de vechiul drum.
Comentariu beton!55
Concerte rock. City-break-uri. Dimineți liniștite cu o cafea și ar mai fi.
Comentariu beton!18
Ai plecat în city break singură? Bineee, șefa.
Da, am plecat, a fost superb, m-am plimbat pe unde am vrut, am pierdut vremea unde am avut chef, am stat la câte o terasă uitându-mă la soare şi trecători…
Comentariu beton!36
Mă aștept ca femeile să spună shopping…eu mai și citesc câte o carte,nu neapărat tematică, nu manuale de școală sau facebook ,sunt cărțile recomandate de x sau y pentru care nu am mereu timp.
@Monica: da, shopping pentru că cititul se petrece lângă familie și nu prea am putut:ori dau năvală peste mine, ori sunt atât de obosită că adorm după o pagină. Poate mai târziu va reveni și cititul 100% (acum este la o carte la 2 luni) 🙄
Comentariu beton!14
Motocicleta. Fac asta deja de o viața.
Comentariu beton!25
Da’ doamna s-a împăcat cu gândul?
Vorba ei, panarama aia a ta pe două roti este cea mai tare amanta, te trimite mereu fericit acasă și apoi sta ca proasta în garaj. Mă gândeam sa îi stric zenul și să bag motorul in dormitor. Încă nu am curaj pentru gluma asta.
Comentariu beton!50
Dar când o să ai, fă și tu un video. 🤭
Băi, mie îmi place să mă joc. Am niște jocuri online pe care le joc, de obicei pe telefon, și mai bag din când în când câte ceva pe consolă, când am loc de pitici. 🤣 Nu mă consider gamer adevărat, dar, dacă aș avea bani și timp, cred că aș rupe tot ce înseamnă jocuri pe PC, telefon, consolă etc.
În rest…
După nașterea primului copil am descoperit ceva interesant: nu-mi mai place să fac lucruri singur. Fiindcă nu prea aveam cu cine lăsa drăcușorul, am fost siliți să ne împărțim cu ocazia diverselor evenimente la care înainte participam împreună: concerte, meciuri, ieșiri în gașcă, nunți, botezuri etc. Și, sincer, mie nu prea mi-a plăcut. Nu văd rostul de a merge pe undeva, de a vedea chestii interesante, de a trăi lucruri deosebite, dacă n-am soția alături să pot împărtăși cu ea emoțiile, să putem bârfi sau face mișto împreună în diverse situații 😜 etc.
Poate sunt ciudat sau prea pragmatic, dar treaba asta cu „să fiu doar eu cu mine” nu prea am prins-o. Nu sunt genul. Sunt eu cu mine când fumez o țigară și mi-e de ajuns. În momentul în care mi se va face de plecat de nebun înseamnă că mi s-a luat de actuala situație, iar plecatul acela va fi definitiv.
Comentariu beton!73
Ce pot să zic @Ioane? Suntem diferiți, iar asta cred că e bine.
Si eu sunt in situatia lui Ionut, dar in loc de sotie este geamana mea. Cu ea imi place sa fac totul, sa impartim aceasi emotie si ulterior sa ne amintim ce am facut.
și io ca @Ionuț, nu-mi doresc deloc; la cei 1800-2000km pe săptămînă (cam 3 din 4), deja de 19 ani, cînd termin treaba în delegație, fie că-s la vîlcea sau la bucurești, singura mea dorință e să ajung acasă as soon as possible…
chiar am discuții cu jumătatea mea mai bună: „de ce nu dormi undeva și să ajungi acasă sîmbătă la prînz, odihnit? așa, ajungi la 3-4-5, dormi puțin și nu ești bun de nimic în ziua aia…”
nu că-n alte zile aș excela…
Comentariu beton!33
@Costica, și totuși cum rezisti? Chestia ce o faci tu, e kilareala curată! 😳🤔
Acum câțiva ani, când am început jobul la firma actuala, in ziua când zburam acasă, ma trezeam dimineața la 03:45, munca pana la 14:00, la ora 16:30 primul zbor pana in Perth (1 ora și 45 de minute), la ora 24:00 aveam următorul zbor pana in Melbourne (cca 3000 de km, 3 ore jumate), și dimineața la 06:30 alt zbor, înapoi spre Adelaide (doar 1 ora și 10 minute). In total zburam cca 5500 km la un drum. Ajungeam acasă la ora 09:00, mancam ceva, beam ceva și dormeam câteva ore pana venea jumătatea acasă, dar eram zombi (am uitat sa va spun ca nu pot sa dorm pe avion, cel puțin nu pe rute scurte). După câteva luni, mi- a spus soția “sti ceva, eu nu vreau sa te văd zombi. I-ați o camera peste noapte in Perth, și vii cu primul avion dimineața direct acasă). Și de atunci așa fac. Ajung mai târziu cu patru ore dar măcar se poate vorbi cu mine! Eu îmi ascult jumătatea întotdeauna! 😊😉😂
Comentariu beton!29
Este greu să te desprinzi dintr-un tipar inoculat în tine. Am început să fac lucruri pentru mine după 2 ani de la nașterea celei de-a doua fetițe: un coafor de 2 ore, simplul mers la supermarket singură, shopping cu fetele, un curs de limbă, o oră de sport undeva. La început a fost un sentiment de vină. Apoi m-am obișnuit. Săptămâna viitoare am programat 4 zile în Lanzarote cu o prietenă, doar noi, ca fetele. Este prima dată când plec singură undeva fără familie și sentimentul de vină a revenit. Încerc să-l scutur în fiecare zi, totuși nu fac nimic rău, dar este greu să ștergi ceva ce este acolo adânc înfipt în tine.
Comentariu beton!31
Dar de unde sentimentul de vină? Ți se reproșează ceva?
@Mihai, scuze, am crezut ca am raspuns dar nu s-a inregistrat. Nu mi se reproseaza, dar nici nu se incurajeaza. Avem de luptat cu proprii demoni, cred 🙂
Eu ma simt atat de bine cu mine insami. Am plecat singura in vacante, fara sa-mi fie teama sau sa ma plictisesc. Cand agitatia de zi cu zi ma copleseste, ma inchid in casa 2 zile singura si fac ce vreau eu. Sau plec singura pe undeva. Si e ca o vacanta.
Imi iubesc prietenul si familia, dar uneori am nevoie de timp doar pentru mine.
Comentariu beton!16
Toți avem. Mai mult sau mai puțin, dar toți avem nevoie de timp doar pentru noi.
Merg la concerte sau la filme de artă (că nu e fan și nu insist). Weekend-ul ăsta am plecat la o pensiune pe malul Dunării, că aveam nevoie de niște zile între fete. Cam un weekend din patru ni-l petrecem separat, fără să fie vreo problemă. Ba chiar aș spune că la noi asta e cheia, că suntem trecuți prin viață și prin relații sufocante.
Comentariu beton!18
Da, sufocant e termenul, dar nu-mi venea.
Altfel, a fost nevoie de aproape opt ani de blog ca să găsesc un subiect care să te facă să zici ceva. 😁😁😁
Eu fac totul singur. Fie că vreau, fie că nu :).
Am prins vreme minunată la Sulina, am lenevit peste tot. Orașul ala e pur și simplu frumos pentru a te plimba prin el, pe străzi. Și multăăăăă liniște !
Comentariu beton!18
N-ai idee cât te invidiez pentru Dunărea aia la botul calului.
Sa ascult Savoy .
Singura, nu cred ca as avea cu cine 🙈
Comentariu beton!13
Da, am și io o bănuială c-ai mai găsi cu greu un fan Savoy. 😁😁😁
Eu sunt fan Savoy. Si muzica romaneasca veche, in general.
Apreciez curajul. 🤭
Thanks 😀
Au fost anul trecut la bărbați pe Mătăsari. Chiar am stat sa ii ascult, mi-am amintit de casete și vacante la bunici. 😁
Dă-mi de veste când pleacă fashionista în Italia că plec și eu la Paris . Dacă am timp, dacă am bani, dacă nu e pandemie, dacă nu sunt atentate….😏🤔
M-am și speriat, credeam că te înființezi la ușă. Deja mă gândeam ce naiba fac cu copiii. 😇
E minunat sa faci lucruri pt. tine ,singur, atunci când știi că cineva te așteaptă acasă ! Dar când le faci singur și te întorci tot la singurătate ,nu mai e .
Comentariu beton!18
Șerif, dă-mi voie să nu fiu de acord cu tine. Dacă fericirea ta depinde de alți oameni, well, undeva, ceva e greșit.
SA joc heroes 3 Wog. Îl joc din 2001. E momentul meu de rilex
De fapt si de drept, din Martie încoace fac totul singur (aproape, căci am fost 6 săptămâni acasă, și se pare ca mai ajung la cei dragi de Crăciun)!☹️
La subiect, îmi plăcea in Ro sa merg la ski, am mers și aici. Aici ski înseamnă la 1000 de km, mers cu mașina o zi, schiat doua zile și return încă o zi (doar cu fiu-miu).
Mers la pescuit, asta da! A venit cu mine de doua ori, n-am prins nimic, deci…aduce ghinion (nu mai vine). 🤭
O data la 3-4 luni o tura pa la PUBuri cu baietii sa gustam niște beri mai speciale, care in bottle shop nu le găsești. 😜
Fiu-miu își ia mașinuța (VW Jetta, cu motor/pachet GTI – e beton), și merge pe dealurile din jurul orașului sa se dea o tura, doua. 👍😊
Altfel, nu prea am chestii sa le fac/văd singur. Facem/ vedem împreuna!
Ah, sa nu uit, pe Vasilescu îl citesc singur! 😊👍
Comentariu beton!22
Ah, am uitat una importantă! Cursele de mașini: V8 supercars, dragstere, astia sunt pentru noi baietii!
Hai, Vasilescu, nu fi divă, că am mai comentat, dar nu în ultimii ani :))) (comentam cu adresa de Yahoo)
Altfel, încă citesc tot ce scrii, încă mă distrez și apreciez toată munca ta. Îmbrățișări!
Comentariu beton!15
❤❤❤
Mihai, rezonez cu tot ce scrii. Cred ca suntem și cam aceeași generație. De la dragostea de mare ( mai nou și eu am descoperit Bulgaria- in urma unui articol scris de tine-) pana la plăcerea de a avea momentele mele de singurătate ( acceptate cu generozitate de soțul meu). De ani de zile, doua săptămâni, vara, stau singura, in satul copilăriei mele.E un sentiment de fericire pura, care ma echilibrează. Iar băieții mei sunt și ei fericiti.
Comentariu beton!16
Despre asta ziceam, da.
Nu sunt nici pe departe pescar dar plutele a doua undite ma teleporteaza.
Eu unditele si doar apa in fata mea.
Atat.
Comentariu beton!13
Știu exact ce zici. Sunt puține lucruri pe lumea asta care mă liniștesc la cap mai mult decât o plută în apă.
Ca naiba de fericită pe mine mă face să văd că omul de lângă mine încă mă suportă ( și chiar mai mult :-P) după atâția ani și că, deși mă simt foarte bine să fac lucruri singură, mult mai bine mă simt când facem, sau găsim lucruri noi pe care să le facem cu plăcere amândoi, împreună.
Unul dintre lucrurile pe care le fac pentru sufletul meu este sportul, în special mersul la sală. L-am început acum mulți ani, singură, făceam aerobic, a venit și el când și-a pus în cap să slăbească, dar s-a dus direct la zona de aparate/forță, sub supravegherea unui antrenor. Acum mergem amândoi tot la aceeași sală, dar am trecut și eu pe forță/aparate/, avem același antrenor, dar în 90% din cazuri, ore diferite de programare. Mă bucur însă când ne întâlnim pe-acolo. :-))))
Tot pentru sufletul meu, am mai participat la diverse programe, de genul: running squad (alergare în parc în grup sâmbăta dimineața, vreun an de zile), la câteva concursuri interne la nivel de sală, am fost la două sesiuni de Asaltul Lupilor, una de de vară și una de iarnă. Aia de vară a fost just for fun, avea obstacole diverse, nămol, chestii pe care să te cațeri, etc. Cea de iarnă presupunea și un bootcamp în exterior și, cum urăsc frigul, am zis că ce ocazie mai bună decât să văd cum aș face față în astfel de condiții vitrege. Și de un maraton (mă rog, ceva semi, nu neapărat full maraton) mi-am pus problema, dar până acum nu s-a materializat. Pe el toate astea îl lasă rece pentru sine, așa că nu participă și nici n-are o problemă că eu o fac.
Acum legat de asta cu a face lucruri doar, sau mai mult împreună cu partenerul, acum doi ani am avut întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. L-am întrebat pe el și pe copii, care cum vor să facem. Băieții au vrut să rămână în București, fata a vrut să vină cu mine, așa că am plecat doar noi două.
Tatei să-i pice fața când ne-a văzut: ”Ai venit fără G? Ntz, ntz, ntz”. I-am explicat că a fost alegerea lui, plus că și R (prietena mea din copilărie și actuală fină), tot fără bărbat a venit și doar cu unul dintre cei trei copii, că era sugar la acea vreme). Evident, și ea și-a luat mustrările de rigoare de la ai ei, dar s-a autosusținut prin datul meu de exemplu. Iar seara, la petrecere, am observat că o grămadă de alți colegi au venit fără parteneri. Spre deosebire de întâlnirea de 11 ani (n-am făcut de 10 ani, ci de 11), când majoritatea am venit în pereche.
Aia e, se schimbă vremurile, se duce lumea de râpă!:-)
Se dezbate încă. Ce zici?20
@Mihai. Nu mi se reproșează nimic, culmea e chiar ok. Dar cred că nevăzând asta când eram copil (mereu vacanțe cu părinții) și nevăzând pe nimeni care pleacă de nebun în general, este un sentiment bizar. Bine, au fost niște sprâncene ridicate de alții care merg cu tot familionul și la magazinul de la colț, dar alea nu contează. Cred că e bine să faci lucruri și singur, să ai de unde veni și povesti, să-ți asculți glasul mai clar, să dormi niște nopți complete 😊.
Deci presiunea socială te face să te simți vinovată. Eram sigur. Poate voi scrie despre asta.
Acum chiar mi-ar plăcea să fac ceva împreună cu cineva. Orice. Să merg lîntr-un parc sau aiurea, pe străzi. Să mă uit la un film sau să mâncăm împreună.
Dar da, cred că într-o relație e nevoie și ca fiecare să aibă timpul lui singur, în care să facă ce-i place.
Mie îmi place să citesc.
Comentariu beton!15
Băi, tu ai reuși să pui punct unei relații pentru care cuvântul „toxic” e mult prea sărac. Măcar pentru asta și-ar trebui să fii dacă nu fericită, măcar împăcată.
@MV, Nu pot să zic fericită pentru că e un gol permanent lângă mine. Dar sunt împăcată și mă simt bine cu mine. Și îmi place și când ies cu fetele, dar a fost ok și să stau acasă, singură de revelion, de exemplu. Mi-a plăcut să merg singură la mare sau în locurile în care mergeam altădată împreună cu fostul.
Comentariu beton!18
Mie imi place sa ma trezesc dimineata cand rasarea soarele si e liniste, imi fac o cafea lunga cu lapte, imi pun castile in urechi cu muzica la maxim si fumez pe terasa. Bebe doarme si eu am 2-3 ore numai pt mine.
Imi place sa dansez, sa merg la festuri si sa dansez pana dimineata 🙂
Imi place sa ma pierd in cate o carte buna, sa uit sa mai dorm sau sa ma trezesc dimineata sa o termin. Unele imi plac asa mult incat le recitesc periodic….cum ar fi Lupul de stepa.
Sa ma uit la un film bun singura, fara intreruperi.
Si desigur, sa conduc cu muzica la maxim si sa cant (cu viteza aproape legala….ultima data am dat intr o denivelare pe autostrada de s o desprins masina si am zburat putin :))))….cum stau deja in vest, prefer Sibiul 🙂 Nu stiu de ce, dar il iubesc. Ador sa ma plimb singura pe stradutele alea pietruite inguste, sa stau la cafeneaua aceea din spatele bisericii.
Si sa schiez, ma face sa simt ca plutesc si nu se compara nimic cu senzatia aia de libertate 🙂
Ce pot să spun, cred că treaba asta ţine de maturizare.
În tinereţea timpurie nu-mi plăcea să îl ştiu plecat de lângă mine şi reciproc, dar alea erau doar ale tinereţii valuri.
Pe măsură ce au trecut anii, evident că hobby-urile şi-au spus cuvântul. Nu am avut şi nu am nicio problemă să meargă unde îi face plăcere și unde se simte bine. La fel cum şi eu îmi urmez activităţile care îmi aduc bucurie. Viaţa e prea scurtă ca să fim prizonieri în ea.
Comentariu beton!17
Fiind mai mult timp solo decât în vreo relație am devenit expertă în a face lucruri singură 😁 dar chiar și în relație aveam nevoie de timp numai al meu (fiind o fire mai introvertită după interacțiuni sociale-chiar și cu persoane f apropiate-simt nevoia să îmi încarc bateriile în solitudine..să mă retrag să citesc ascultând pe youtube o compilație de melodii favorite, să vizionez serialele preferate, să intru să gătesc ceva fain singură în bucătărie, să mă plimb).
Nu mă plictisesc de una singură, nici în diversele călătorii în care merg-pot să mă trezesc când vreau, să vizitez ce vreau, să mănânc unde vreau..e fain și când merg însoțită, dar când sunt doar eu are alt farmec.
Dacă voi mai intra într-o relație o să îmi păstrez „me time” și o să las și partenerul cu „his time” 😉 este normal să aibă fiecare hobby-urile lui, care nu trebuie neapărat împărtășite de celălalt.
Comentariu beton!19
O, da! Lui nu-i plac concediile exotice, motiv pentru care le-am facut cu câte o prietenă sau două. Mie nu-mi place pescuitul, motiv pentru care doar ce s-a întors după 4 zile în Deltă cu un prieten, pescar și el.
Și întâlnirile cu prietenele mele, acasă sau pe la vreo cafenea, sunt doar ale mele.
N-avem probleme în a gestiona libertățile personale.
Mi se pare o mare apăsare psihică să fii nevoit să faci ceva ce nu-ți place, doar de dragul cuplului, a ținutului de mânuță.
Comentariu beton!20
Sau trebuie să fii extrem de norocos să dai peste un om căruia să-i placă exact ce-ți place și ție, ca să puteți face toate lucrurile împreună. Eu n-am avut norocul ăsta.
Am avut un ”moment” de genul ăsta. În urmă cu mulți ani am avut un hobby comun: să jucăm bingo. Eram turbați, culcam copilul (de gimnaziu) și plecam noaptea la bingo. A doua zi, job, evident. Cam 4 nopți din 7. Eu câștigam și-mi cumpăram rochii, el câștiga și juca până pierdea câștigul. Ce nebunie, bine că s-a închis bingo, că ne ruina. Fizic 🙂
Comentariu beton!16
„Eu n-am avut norocul ăsta.” . . . Da’ nu te gâdilă eșarfa când scrii asta ? Să pupi pământul pe unde calcă cmmfdl 😋 hâtrule !!!
@HM, mă, io îl pup, dar tot n-o văd venind cu mine pe un stadion, de exemplu. 😀
@Mihai, da’ ai încercat? Că nici eu n-o vedeam venind pe stadion cu mine, și a avut apoi vreo câteva zeci de meciuri la activ. I-a plăcut până am tras eu concluzia că-mi poartă ghinion și că comentariile de genul „ce picioare frumoase și ce mănuși expresive are Hamutovski” în timp ce ăla primea goluri stupide nu-mi fac bine la moral. 🤣🤣
Apoi a mers cu mine doar la tenis sau handbal sau d-astea fără încărcătură emoțională mare.
Comentariu beton!16
@Ioane, nu poți să încerci ceva ce n-are niciun rost. Să încerc s-o iau la meci e ca și cum ai încerca să mă duci pe mine la un concert de harpă.
În altă ordine de idei, Hamutovski, ce vremuri… FMM de cioban, Jiji, că mi-ai luat una dintre cele mai mari bucurii.
cand eram foarte tanara nici nu stiam ca pot sa fac lucruri doar ptr mine, eu cu mine.
cu varsta, ne-am mai inteleptit amandoi si-am inceput sa gustam si bucuria regasirii de sine.
chiar sa plecam separat in vacante n-am ajuns, dar cand plecam pe-afara, omu’ viziteaza stadioane sau Domul Invalizilor sau Disneyland, iar eu vizitez Versailles sau vreun muzeu sau vreun mall.
eu aveam miercuri seara de quiz la un pub din oras, el avea intalnirile de meci si-apoi de-o bere cu barbatii – astea s-au cam dus. de fapt si plimbarile pe-afara.
mi-au ramas shoppingul ptr mine, la care niciodata n-a participat si nici n-as fi vrut – Doamne fereste sa stie el cat costa toate! – si turele solitare de Crang, eu cu mine si cu gandurile mele.
acuma, drept sa zic, sunt si multe momente in care-l vreau langa mine, dar nu stiu ce naiba are, probabil o stare de confuzie, c-a prins asa, o aversiune teribila ptr aragaz si vase murdare, masina de spalat si-ntins rufe, chestii de-astea in care-as vrea sa-si arate solidaritatea si nu solitaritatea – cred ca trebuie doar sa definim termenii mai bine, nu altceva!
Comentariu beton!29
Cred că am mai spus-o pe aici…. Nu mi plac prietenii lui, se plictisește cu prietenele mele dar ne simțim foarte bine amândoi de 33 de ani. Nu ne am sufocat niciodată, ne am lăsat timp ptr noi, ptr întâlniri cu prieteni diferiți, ptr hobby-uri diferite, eu de exemplu urăsc pescuitul,el urăște shopping ul…. Dar na, nu știu prea mulți bărbați încântați prin Mall. Nu trebuie să te schimbi sau să l schimbi pe cel cu care ești într o relație, cheia este acceptarea, comunicarea, înțelegerea și na.. să nu râdeți dar și iubirea, ne am căsătorit din dragoste cum se zice și văd că încă ne mai tine.
Comentariu beton!16
Foarte frumos ai spus „ne simtim foarte bine amandoi de 33 de ani” si subscriu, doar ca deocamdata doar de 20 de ani.
Fiecare dintre noi are activitati preferate – mie imi place sa fac plimbari pe jos ( sa-mi fac numarul de pasi si sa ma felicite aplicatia, sa citesc sau sa tricotez iarna ) iar el e pasionat de facut upgrade la masina de cate ori are ocazia si de scormonit pe net despre „cum se face” una sau alta – dar asta ne face sa ne adunam seara si sa povestim fiecare cum a fost.
Iar „copilul”, adolescenta de 16 ani si jumatate, vad ca a capatat cam aceleasi obiceiuri 🙂
Sotul meu este profesor si minifashionistele mele au 8 si 11 ani. Eu la multinaționala mea nu am atâta concediu cat au ei vacanta, asa ca o luna pe vara pleacă doar ei trei la bunici in Bucovina și eu rămân acasă singura. Desi merg la birou sau lucrez de acasă cum a fost anul asta, aceasta perioada reprezinta ocazia mea de a ma uita la filme, de a nu face mâncare… Nu fac nimic pentru alții si e foarte terapeutic. E partea cu odihna din concediu de odihna! E minunat cam 2 săptămâni, apoi ma apuca dorul! La fel, ii acord aceleași condiții soțului, dar doar o săptămână, nu mai mult!
Comentariu beton!14
Eu cred foarte tare în a face lucruri separat pentru sănătatea relației și a individului. 😍
M-am înscris la fel de fel de cursuri de-a lungul timpului și am cunoscut alți oameni față de prietenii comuni și colegii de muncă, de care te mai și saturi. Nu mă refer la cele online, din pandemie, că fac asta de mai mult timp. Acum fac un curs de scriere creativă, de exemplu. Ține de vreo 2 ani, e contra cost, dar mi-am dorit asta tot timpul și mă bucur că există cineva care face asta. Dau pontul cui dorește.
Nu e din ăla de-ți jură pe roșu că scrii o carte în 7 pași simpli, cu marketing bullshit.
Pe lângă orele de curs propriu-zise, mă izolez puțin și pentru scris, că deh, e o activitate în care n-ai nevoie de nimeni pe lângă tine. Azi sunt liberă de la corporație și am citit până acum, trag un aspirator și apoi mă bag la scris, am de reconstruit un personaj pe care nu l-a înțeles nimeni (ne cititm între noi fragmente și vorbim despre „ce a vrut să zica autorul”).
Merg și în „writing retreat” cu gagicile mișto de la curs. Vara asta am fost timp de o săptămână într-o zonă faină cu vedere la Piatra Craiului. De vis! Anul trecut am fost la fel, într-o zonă faină din jud. Buzău. Vin tipe care lasă acasă soții sau bunicii cu copiii, dar care fac asta pentru ele, la fel ca mine.
„Profa” are și-un grup de cititori pe Facebook, unde cititm anumite cărți propuse de ea și le discutăm la 2 săpt, pe Zoom, la un club de carte. Sună foarte cozy și pretențios, dar eu beau bere în vârful patului, nu ceai cu degetul ridicat și vorbim sincer, deschis și normal, nu cu dex-ul în brațe.
Practic, într-o lună eu pot să am 3-4 activități din ăstea, doar ale mele, pentru sufletul meu, pe lângă ieșit cu fetele, shopping (tot mai rar, grație sfântului online și pandemiei) sau plimbat de nebună pe străzi. Plus că, pentru a participa la clubul de carte, trebuie citită cartea aia și mențin ritmul provocării. Mai citesc și pe lângă, ușor, ușor te virusezi rău cu cărțile.
El merge anual câte o săptămână în Deltă cu băieții, cu bicicleta pe munte, chestii pe care eu nu le fac din lene, disconfort sau frică, dar nu mă deranjează, pentru că avem ce ne povesti și facem alte lucruri împreună. A făcut și un curs de skipper, deci voi avea liniște să scriu când își va lua permis de barcă… singură acasă sau poate chiar pe barcă, prin apele Greciei, numai cu turcoaz în jur. 😍 Doamne-ajută la toată lumea!
Faină temă ne-ai dat azi.
Comentariu beton!19
Sa pictez,sa lucrez piele sau lana,sa citesc si da,sa fug de acasa.
Citesc. In draci. Cat se uita el la tot felul de sefeuri, eu citesc.
Celelalte hobby-uri sunt, din fericire, comune.
Gugalim, cautam un loc frumos de vizitat, ceva la nu mai mult de vreo 200 km, ca sa putem face totul intr-o singura zi si purcedem. Vizitam, in special, castelele medievale de prin regiune. Si sunt destule. Asta e damblaua noastra: castelele.
Am fost foarte mult timp singura, asa ca, acum, prefer sa recuperez. Mai ales ca avem pasiuni comune.
Comentariu beton!16
Sigur că avem și hobby-uri de care ne vedem separat. Chiar multe. Uite, de exemplu, eu mă izbesc mereu de chestii. Singură. Tocmai i-am pocnit ușii de la frigider un cot, de aproape i-au zburat plasticele și borcanele. ‘Tu-i pe mă-sa de treabă, că taman când cotrobăiam p-acolo s-a găsit să se închidă.
Oricum, eu nu aș folosi un ton atât de serios. Sau, mă rog, aș evita termenul „greșit”. Dacă nu discutăm de chestiuni nasoale, relații toxice, abuzive sau mai știu eu ce alte atrocități, nu există greșit. Există dorințe și perspective diferite de ale noastre, altă dinamică de cuplu, în funcție de circumstanțe și vremuri. Să vezi ce repejor devine indezirabil plecatul haihui, de unul singur, după ce un an de zile te vezi cu jumătatea ta numai în weekenduri și de sărbători. Și ăsta e doar un aspect, situații sunt multe.
Altfel, da, e important să nu ne neglijăm, însă chestiunea asta este valabilă indiferent dacă suntem singuri sau într-o relație. 🙂
Comentariu beton!13
@didino, normal că situații sunt multe, iar în situația în care te vezi cu partenerul tău doar în weekenduri și de sărbători, da, cred și eu că vrei să faci cât mai multe împreună. Daaar, păcat că nu mi-ai dat ideea asta înainte să scriu, c-ar fi trebuit să fac un sondaj să vedem câți dintre oamenii care citesc pe aici sunt în situația asta. Nu de alta, dar eu trăiesc cu convingerea fermă că cele mai multe cupluri nu sunt. De-aia am și scris textul de azi, pentru că eu, în viața reală, cunosc prea puțini oameni care au învățat să nu se neglijeze.
Explici tu cum s-ar putea întâmpla treaba asta: „păcat că nu mi-ai dat ideea asta înainte să scriu”? 😁
Era semi-retorică, că de putut nu se putea, dar de părut rău tot îmi pare. 😀
Eu credeam că vorbim aci de lucruri constructive, nu distructive, că așa pot zice că mai am și eu niște „hobby-uri” d-astea pe care îmi place să le execut eu cu mine și doar cu mine. 😜
Săracul frigider, sper că a supraviețuit!
@didino, perfect ce ai scris.👍
Poate pt unul care e acasă seara de seara cu jumătatea…ii mai vine și sa se urce pe pereți (singur). Dar pt mine, care sunt mai mult plecat decât acasa (in mod normal, căci acum cu, Covidul, am cam uitat cum arată casa), nu prea am multe dorințe d-astea de ducă! Sunt destul singur! ☹️
Arde-l didino!
Pe frigider desigur, da-i , nu-l lasa. Esti mai puternica decat el!
E o activitate ce merita sa o faci singura.
@Ionuț, greu, greu de tot, dar a scăpat și de data asta. De frigider zic. Or face nemții ăștia lucrurile mai trainice, de rezistă așa unui morman de 50 de kile de oase și piele. 😜
Detaliezi un pic cu „hobby-urile” alea, să îi stricăm tonul serios @Vasilescului, sau sunt d-alea 18+ și nu se cade?
@Emile, las’ că scăpăm și de pacostea asta și o să ajungi acasă. Important e să rămânem sănătoși. 🙂
@Marius M Io pariez pă frigider !!! Se răzbună și el sărăcuțu’ că prea îl burdușește toată ziua cu prăjituri 😋
Plus unu la sondaj, Vasilescule.
Abia așteaptăm să ne adunăm de pe drumuri și să ne vedem în weekenduri. Dar plăcerea maximă e atunci când sunt prezenți și copiii și duminica reușim să ne strângem în jurul mesei, ca pe vremuri.
Și da, ai mare dreptate, hobby-urile și bucuriile astea mărunte pe care am învățat să le trăim individual și să ni le respectăm, ne-au ajutat să ne gestionăm relația și să o ferim de apariția geloziei, neîncrederii și vorbelor goale.
@Mona, partea cu adunatul în jurul mesei e și una dintre preferatele mele. De fapt, ăsta este motivul principal pentru care îmi place să gătesc. 🙂
Da, și mie. 🤭
🙂
Comentariu beton!23
boșilor, să-mi explice și mie cineva cum/de ce a luat Cabral, în 5 ore, șaptișpe laicuri doar cu o față…care nici măcar nu-i a lui…
întreb pentru un prieten, candidat la parlamentare…
Io aș avea o explicație, dar aștept să văd ce zice lumea. Dacă zice.
@Costicămusulmanu, pentru că este motivul acestui articol,d-aia!
@Anel, n-ai văzut nici minge, nici fileu…este?
nu știu cum o fi la voi da’ telefonul meu îmi afișează cînd intru pe bloguri și am intenția să comentez: „dacă-ți curge din gură, n-o fă!”
ideea era că eștia doi, Vasilescu și Cabral, îs ceva prieteni și ar fi putut ieși o minicaterincă (vezi ce răspunde @Vasilescu) da’ probabil lumii i-a fost frică să nu-i ia insp. Bălan la ceva muay thai…
Oh, 100% de acord, e atat de sanatos sa faci lucruri singur, atat pentru psihicul propriu cat si pentru sanatatea realatiei. Sa incerci sa nu-ti faci propria fericire dependenta doar de prezenta jumatatii…o, daa. Mie imi place sa merg la taiji, sa merg la dansuri, sa ies cu prietenele,sa mi vad seriale si filme singura, ca sa nu mai zic ca m am mutat singura in alt oras, casatorita fiind, pentru a experimenta jobul visurilor mele si orasul si viata vestica..e sanatos sa stii sa te simti bine cu tine. Ce subiect bine ales! Daca l ar intelege mai multi am avea niste relatii si casnicii statistic mult mai legate.
Hamletul meu nu e prea sociabil ( nici eu, de altfel, totusi ceva mai mult). El e cel mai fericit muritor daca-l lasi 20 de ore sa citeasca si 4 sa doarma, dar evident the holly spirit sa-i puna un blid cu mancare sub nas 🙂 Mai iese cu bicicleta, ceea ce eu nu, si atunci am eu orele mele de fericire…Eu am saptamanal o zi la un craft club, unde e spatiu arhisuficient pentru pastrarea distantei, dar din pacate nu la fitness, pe unde n-am mai avut curaj sa calc de cand cu covidutul…Ma intalnesc periodic cu cate o prietena, de obicei in cate un loc linistit, sa stam de vorba (shoppingul nu e pasiunea mea majora). Altfel calatorim mult, dar niciodata de unul singur, cum zicea @Ionut, n-are nici un haz daca nu poti impartasi experientele cu cineva. Nu e intotdeauna posibil sa plecam impreuna, dar eu plec cu cate o prietena, la Londra o sapt. cu una, Lisabona 5 zile cu alta, Amsterdam 3 zile cu a 3-a…Cel mai nostim a fost cand sotul a plecat la o conferinta over there iar eu cu o prietena in Belgia, iar in timpul asta un meserias ne-a renovat baia. Toti vecinni au navalit sa vada cine ne demoleaza casa, stiind ca noi santem plecati, cand ala a inceput sa sparga faianta 🙂
Hai c-ai reușit să mă încurci de n-am mai înțeles nimic.
Vii și zici: „Altfel calatorim mult, dar niciodata de unul singur, cum zicea @Ionut, n-are nici un haz daca nu poti impartasi experientele cu cineva.”
Ceea ce este foarte mișto. Doar că în fraza imediat următoare:
„Nu e intotdeauna posibil sa plecam impreuna, dar eu plec cu cate o prietena, la Londra o sapt. cu una, Lisabona 5 zile cu alta, Amsterdam 3 zile cu a 3-a….”
Deci cum e cu „niciodată de unul singur” ăla, că nu mă prind? 😛
Să mă plimb și la cumpărături. De exemplu în weekend, atunci când timpul îmi permite, fac câte 15 -20 km pe jos.
dar de-astia sudati, lipitori cu cont comun de fb aveti?
azi e ziua profesorului sau ceva, colega mi-a zis ca-si ia o zi co ca n-are cu cine lasa copiii.
ok, enjoy!
iar acum un sfert de ora s-a prezentat la birou, cu 4 saorme si-amandoi copchiii dupa ea, ca sa manance impreuna cu barbat’su de pranz, la el in birou.
n-a intrat aici ca-mi stie parerea despre initiative de genul asta si plimbat toata ziua-buna ziua progeniturile la birou.
le-am auzit gura si le-am simtit prezenta – dupa mirosul inconfundabil al sosului de saorma de pe hol, ca nu-i prima data!
Da, sunt minunate cuplurile cu cont comun de fb sau cuplurile gen „nouă ne place mult….”, sau cupluri gen el vine la ea la lucru și se pupă în birou să vadă toată lumea ce „sudați” sunt.
aici, simt o lipsa a celei de-a cincea shaorma. Daca oamenii sunt fericiti, rabda si tu de dragul lor mirosul de usturoi, da-le cate un orbit sau poarta masca corect:D
Mie imi place sa merg singur la tara, sa fac focul in soba, sa citesc ceva, sa ascult la radio (nu am TV). Plus ca am destul de bricolat prin curte si de la munca fizica dorm de rup.
Imi place sa ma trezesc dimineata si sa merg in varful gradinii sa-mi beau cafeaua sau seara sa vad apusul.
Vinerea la ora 5, cand vine sotia de la lucru, o astept in prag, ii iau cheile de la masina si am taiat-o. O fi si din cauza ca din martie lucrez de acasa?
https://photos.app.goo.gl/R9kLmoVHGsMFXGzz5
Problema e ca dupa ce am aranjat cat de cat prin curte si prin casuta, sotia s-a decis ca ii place si ei la tara si cam vine dupa mine, incerc sa o aburesc ca o sa ploua, ca e frig, dar imi zice ”lasa ca stau in casa, faci focul”
La anul planuiesc sa merg o saptamana singur la mare, cu cortul. Vreau sa merg pe jos pe fasia de plaja dintre Vadu si Gura Portitei. As merge si la munte singur cu cortul dar mi-e frica de ursi.
E simplu să te ferești de urși, când vezi urme de labă, o iei pe alt drum.
Îmi pare rau, dar prea mi-ai ridicat-o la fileu, n-am putut să mă abțin. :)))))
dacă e vorba doar de trasee, nu și de campat, cânți/faci zgomot.
ursul e un animal timid și solitar, dacă aude zgomote face stânga-mprejur și se cară înainte să ajungeți bot în bot, că el aude mai bine ca tine.
o știam de la taică-meu, mi-a fost confirmată de ghizi și salvamontiști montani.
eu cred că am speriat de-a dreptul niște urși (vă jur că nu vreți să mă auziți cântând 🙂 ) că au fost situații când am făcut trasee cu avertisment de ”atenție, urși” și nu m-am întâlnit cu niciunul.
Eu fiind un tip foarte sociabil si cu pasiuni obisnuite nu ma despart de sotie nici un minutel, stam botic in botic toata ziulica.
Da, clar, eramprecis. Practic, pentru tine am scris azi.
@Domnu’ Marius Mî, la a cui soție vă referiți? 🙄
Comentariu beton!22
S-o ție cine?
@Mihai. Ããã…deci: nu calatorim “de unul singur”, ca nu are nici un haz, dar nu intotdeauna eu cu EL si el cu MINE :)) Eu cu cate o prietena, el cu fiu-su sau un prieten…Cam asa. Si avem si hoby-uri diferite. Deci nu santem sudati unul de altul, amandoi apreciem un grad de independenta, care, cred eu, e benefica relatiei.
Am fost mai clara acum? 😉
Da, da, acum e clar.
100
Yess
Fericitule 😋 101 …
dalmațieni
102 😃
103 numar atomic in tabelul periodic = Lawrenciu – element chimic artificial și radioactiv, simbol chimic Lr.
104
mămăliga și …trabantul, ca nu pot sa zic ce rimă e la mine in neuron.
Singura? Ce fac mereu…ma plimb cu trenul, merg la munte, la mare, ma plimb desculta pe nisip, zbor cu avionul, vizitez alte orase, ma plimb cu rolele, merg la film, la teatru, caut terase dragute si beau cafea, merg la floating, citesc, stau pe scari in parcul Carol si privesc apusul. Nu am o relatie. Cum e sa ai o relatie cu cineva cu care rezonezi si caruia ii pasa de tine? 🙂
O să afli singură. 😇
Merg și la teatru singură, dacă lui nu-i place piesa și la concerte-daca nu-i place cine cântă.Ma duc la alergat de 2-3 ori pe săptămână,ies cu fetele la cafea sau la pizza (am 2-3 grupuri) și în general nu-l târăsc in chestii de care n-are chef sau nu-i fac plăcere, doar pentru a fi lângă mine. După cum și eu știu să spun „nu” dacă nu mi se pare interesantă activitatea.
La cumpărat de haine sau pantofi nu-l mai iau de mult timp, pentru că după prima pereche/haină încercată spunea că-mi vine perfect și de ce să mai probez și altele…
Oricum,pe cei pe care-i văd de mână, până la magazinul din colț, să cumpere pâine îi comptimesc un pic…mi-se pare că dependenta de altul îți mărginește un pic existența.
banc…
Trei barbati povestesc:
Primul: Mai, cand simt ca relatia mea nu mai merge perfect, imi trimit nevasta 2 saptamani la bai in Grecia. Face acolo tratamente
cu namol, cu ape naturale, cu ultraviolete si cand se intoarce arata intinerita, zambeste mai mult, este radioasa si noi suntem un cuplu mai fericit!
Al doilea: Mai si eu, o data pe an imi trimit sotia la o statiune de munte in Austria . Face acolo tratamente naturiste, diete naturale, aer curat, apa de munte, ozon. Se intoarce dupa doua saptamani mult mai radioasa, cu pofta de viata si noi suntem un cuplu mai fericit!
Al treilea: Ba, … nu stiu ce sa zic. Eu unul imi tuf singur nevasta!
Comentariu beton!22
”Eu sunt motanul care umblă singur…” zicea personajul lui Rudyard Kipling.
Singură mă plimb, merg la cumpărături pentru sufletul meu, singură gătesc, rar, dar cu ceremonial. Singură, dacă am chef de-o mâncare bună și-o bere, mă duc la crâșma mea preferată.
Singură-mi făceam vacanțele, cu planificare îndelungă, să mă pot bucura apoi de orice: de parcul ăla plin de lebede și de moșul care le arunca firimituri, de expoziția de tablouri de lângă, de zona aia mai liberă de turiști, de grădina geometrică de lângă castel, de expoziția cu diorame vikinge, de statuile presărate pe malul apei (Dublin) de cârciuma aia din afara pătrățelului tradițional turistic, unde-am băgat capul pe ușă văzând că se fumează înăuntru, am băut berea casei și a doua oară când am venit patronul mi-a zis ”Io te știu pe tine, tu bei din aia, stai jos”, de trattoria aia mică cu 5 mese ținută de doi italieni, de grădinile castelului toamna, de plimbarea de-a lungul fluviului, pe care sunt insule de lemn în formă de semn de întrebare, limanuri pentru păsări, de muzeul ăla al cineastului julesvernian și vizionar (Praga), de strada principală cu magazinul de radiouri și picapuri vintage, ținut de un moșuc care lucrase în tinerețe, după război, în Queensland la tăiat de trestie, drept pentru care toată lumea îi zicea Charlie, de site-ul arheologic unde m-am oprit la fiecare piatră (zona Abruzzo)…
”Singurătate” sună depreciativ. Prefer termenul ”solitudine”. O prețuiesc, e marfă rară, „acasă” pentru mine înseamnă liniște.
Cu maturizarea vine și gustul solitudinii.
Că m-am și revoltat de curând, auzi, se predă ”Luceafărul”, ”Mi-e sete de repaos” unor tineri de 15 ani, în care pușcă viața de le rupe cusăturile, normal că nimeni nu rezona cu poemul. Acum, la vârsta actuală, mamă, ce-l mai înțeleg…
Pentru mine orele de solitudine, în care citesc (mult mai puțin decât aș vrea), în care îmi las gândurile să zboare liber, sunt neprețuite. Și necesare pentru igiena neuronală și sufletească.
Și mi-e tare bine așa.
Comentariu beton!13
Un canibal in Sahara, dupa ce-si haleste propriul picior, se freaca pe burta si zice:
– Pfuai ce bine am mancat „si mi-e tare bine asa”…
E prima data cand dau o manuta rosie.
Eu am doar trei lucruri pe care nu îmi place să le fac singura: să duc gunoiul, să montez mobilă de la IKEA si să car valize pe scări. Ah nu, 4 lucruri, parcă si sexul era mai bine cu doi din cate îmi aduc aminte.
Andreea, intreb doar: sexul cu doi sau in doi?
Eu de vreo 14 ani mă plimb… singur… da-mi place…
Cumparaturiile de sambata dimineata si mai exact piata, este o activitate unde te poti descarca de orice stres acumulat in cursul saptamanii cu partenera 🙂 Garantez! 😛
Skydiving
@Tavi
Eu mi-am prezentat modul de viață care mie îmi aduce bucurie și liniște. Că am alergie la ”grupuri organizate” din perioada pionieriei și a taberelor.
Dacă alții nu suportă să meargă decât în grup peste tot, nu au puterea să refuze chestii care nu le plac că ”sunt cu grupul” nu se simt bine decât dacă le ia o jumătate de oră să se adune la masă și se ceartă ca gaițele în mijlocul trotuarului că unii vor la cumpărături, alții la plajă și unul singur la muzeu, e fix problema lor.
Iar puțini oameni mi se par mai de plâns decât ăia cu cont comun de FB, în care noi facem, noi dregem, noi suntem un singur trup și 2 capete, noi nu facem nimic separat, noi ne-am pierdut individualitatea, noi…
Că toți murim singuri, oricum,
Eu cred ca prezentarea ta este tot o extrema, opusa celor cu cont comun.
Sa faci lucruri „SI” singur e misto, inseamna ceva, dar sa faci totul la permanenta singur, inseamna cu totul altceva.
Solitudinea poate fi o forma de rezistenta sau o modalitate de supravietuire in situatii extreme, dar nu cred ca a fost visul tau de adolescenta.
Da, murim singuri, dar nu traim singuri, suntem animale sociale!
Uite, ai dorinta sa impartasesti lucruri aici… de ce nu vorbesti doar tu cu tine la cafea si ne spui dupa cat bine te-ai simtit?
Eu cred ca-i mai buna cafeaua in doi si mai cred ca nu-ti este deloc bine asa.
Ultima data cand am facut ceva absolut de capul meu a fost prin 2016, cand am facut Camino portughez. A fost o experienta bestiala, venita tocmai cand aveam mai multa nevoie de asa ceva. As mai repeta-o si maine, dar nu reusesc sa mai fac rost de timp/bani/pace interioara pentru asa ceva.
Multe chestii imi place sa fac singur si cred ca pt unii sunt ciudate. De ex imi place sa merg la cinema singur la anumite filme. Imi place in general daca e o productie ce o astept de mult sa merg la ore cand e sala mai goala sa ma pot concentra bine la film(merg si cu mandra dar ea prefera doar comedii). Imi place sa ma plimb singur, sa explorez orase, cetati, paduri in delegatii. Cand am mers in delegatii luam la pas in lung si in lat cant ma tineau picioarele sau benzina in masina inchiriata. Singur merg mult mai mult si acopar mult mai mult teren.
Laba.. fac laba :)))