La vecinii de lângă, unde nu era weekend fără party cu manele, iar weekend-urile începeau de joia, uneori chiar de miercurea, se ascultă de vreo două ore așa muzică ușoară românească.

Și când zic „muzică ușoară”, apăi vorbesc exact despre șlagăre de pe vremea ailaltă, că nici muzica ușoară nu mai e ce-a fost.

Dacă la Angela Similea n-am zis nimic și la Mădălina Manole doar am ridicat ușor o sprânceană, când a început să cânte maestrul Gheorghe Dinică, am vrut să mă duc la ei la poartă să-i întreb dacă sunt bine. Da’ m-am gândit că nu întotdeauna mai binele e dușmanul binelui, și-am lăsat oamenii în pace.

Nuș cum să zic, dar pandemia asta a avut și părțile ei bune, că anul trecut pe vremea asta ascultam „te cunosc după pantofi, cenușăreaso” și savuram dedicații pă Dani. Mocanu. Iar acum mai avem un pas până la simfonică sau jazz.

Sunt vagabondul vieții mele,

Ca într-un film cu Raj Kapur

Măturător de praf de stele

Și cusurgiu fără cusur…

V-am pupat.

(20 august 2020)