Ieri, după ce-a anunțat domnul nostru Iohannis că e gata cu școlile până în septembrie, bula mea de Facebook pur și simplu a explodat.

Pe de o parte erau ăia care-i urau multă mumu lu’ domn Președinte, pe de alta erau cei care-l aplaudau și spuneau că e cea mai bună decizie. Câtă ceartă și câți nervi am putut să văd, nu vă puteți imagina. Motivul discordiei? Cel pe care deja îl știți cu toții: ce facem cu copiii?

Că dacă școlile rămân închise până în septembrie, dar lumea reîncepe să meargă la muncă de prin mai, toți cei care n-au cu cine lăsa copiii sunt într-o situație destul de neplăcută spre foarte nasoală. Ce faci cu copilul dacă patronul nu-ți înțelege situația? Sau într-o famile unde ambii părinți sunt pe baricade, de genul, polițist + asistentă medicală sau militar + casier supermarket? Sau dacă ești părinte singur, nu ai pe nimeni să te ajute, iar pe angajatorul tau îl doare în fund de treaba asta?

După care veneau cu întrebări ăilalți, cei care aplaudă decizia. Dar școală mai aveau doar până în iunie, în vacanța de vară cu cine-l lăsai? Ce e mai important, că n-ai cu cine să-ți lași copilul sau să nu vină cu covid de la școală? Dar dacă te îmbolnăvești de covid cu cine-l mai lași? Că ți-l ia asistența socială.

Și de-aici începea scandalul. Dar partea cea mai tare e că, dacă priveai relaxat, din exterior, ambele tabere aveau perfectă dreptate.

Așa că întrebarea mea pentru voi nu este din ce tabără faceți parte, că deja e irelvant. Eu vreau să știu concret, de la toți cei care au copii și citesc pe aici, ce vor face după ce se termină cu izolarea? Aveți cu cine să-i lăsați? Angajatorii vă susțin? La o adică vă permiteți o bonă?

Nu întreb doar ca să mă aflu în treabă. Întreb pentru că chiar vreau să aflu la modul real, de la voi, de la oameni care muncesc și altceva în afară de online, publicitate și altele de genul ăsta. Că una e să-mi răspundă o mamă singură cu trei copii și alta e să mă cert ideologic pe rețele sociale.