Știți voi poveștile alea despre copiii care sunt aidoma unor îngerași și cât de frumos e să ai grijă de ei, să-i privești când dorm, să-i învelești și să le veghezi zâmbetul gingaș de pe față? Ei bine, de-aia sunt povești, pentru că nimeni niciodată n-a putut dovedi că trei copii adunați în același loc se opresc vreodată din alergat, vorbit, cântat, răcnit, dansat și alte chestii drăguțe, de același gen, pe care le pot executa cu voioșie ore întregi, în timp ce tu te uiți la ei și începi să te întrebi cam cât ai putea supraviețui pe Vârful Negoiu dacă pleci doar cu hainele de pe tine și mânânci doar ce vânezi.
Mno, ce voiam de fapt să vă povestesc, am avut fericita ocazie să-mi petrec duminica trecută cu trei îngerași din ăștia drăguți. Doar eu și ei, da? Ca să fie clar despre ce vorbesc aici. Long story short, am preluat ”îngerașii” la ora zece dimineața și i-am adus înapoi pe la șaptișpe trecute fix.
Cum să vă explic eu ca să înțelegeți, știți, eu nu prea dorm după-amiaza, dar duminică la ora 17.30, după ce am livrat toate trei odraselele în siguranță și mai ales în bucăți compacte, așa cum îi primisem, am picat direct în pat, practic am leșinat cale de vreo oră.
După care m-am trezit, încă năuc, și m-am gândit că n-ar fi tocmai rău să vin cu niște propuneri vizavi de cetățenii care au găsit de cuviință să contribuie la bunăstarea demografică a patriei noastre dragi, aducând pe lume mai mult de doi îngerași.
Oameni buni, părinții cu mai mult de doi copii ar trebui declarați eroi naționali, ar trebui decorați și, mai ales, ar trebui să beneficieze de avantaje și condiții cu totul și cu totul speciale, altele decât cele pentru noi, ceilalți, oamenii de rând.
În primul rând, ar trebui să umble pe stradă având un semn distinctiv, de exemplu o insignă sau o eșarfă, care să ne indice clar numărul de copii, ca să-i putem identifica din mulțime și să-i cinstim așa cum li se cuvine. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, de ce să-i mai stresăm cu insigne și alte rahaturi din astea, ar trebui să umble însoțiți de un paj cu o pancartă pe care e scris mare și clar numărul copiilor. Iar când unul dintre ei trece pe lângă tine, ai obligația să te oprești și să te înclini adânc.
La supermarket ar trebui să existe case speciale doar pentru ei. Dar ce zic eu case speciale, părinții cu mai mult de doi copii ar trebi să aibă supermarketuri deschise doar pentru ei non-stop, 365 de zile pe an.
Angajatorii ar trebui să le ofere și ei condiții speciale. Masajul la orice oră, camerele de relaxare și programul de lucru preferențial ar trebui să fie doar câteva dintre ele. Nu, serios, nu poți să te duci tu așa cu tot felul de task-uri și deadline-uri idioate la un cetățean care are minim trei copii acasă. În plus, ar trebui să-i angajeze fără interviu, fără nimic. Pe considerentul că dacă vrea unul din ăsta la tine în firmă, îl iei, îi dai câți bani vrea si doar mulțumești cerului pentru așa noroc.
Și în trafic ar trebui să aibă regim preferențial. Benzi dedicate, prioritate în intersecții și locuri de parcare rezervate pe tot teritoriul țării. În plus, toate mijloacele de transport în comun ar trebui să fie prevăzute cu scaune speciale pentru ei.
Nu în ultimul rând, nu numai că ar trebui scutiți de orice fel de impozit, dar ar trebui să li se restituie retroactiv și cele plătite până în momentul în care și-a făcut apariția cel de-al treilea element consumator de energie și timp.
Iar astea, dragii mei, sunt doar condițiile minime pe care ar trebui să le asigure un stat responsabil cetățenilor lui care-și petrec fiecare minuțel din viețile lor având grijă de grupuri compacte de mici îngerași ce pot să scurgă și ultima picătură de vlagă dintr-un atlet participant la maratoane, mai ușor decât scurgeți voi ultimele picături dintr-o limonadă de ghimbir băută cu paiul.
Uffff sunt la limita
Problema e ca și doi te tâmpesc de cap. Îmi cam urla ceasul biologic sa mai fac unul norocul meu că nu am cu cine. Și așa ăștia doi pe care îi sunt alintati termitele lui mama- orice banut salvat/ ascuns e topit imediat după ce se deschide gura ca vor/le trebuie ceva.
Comentariu beton!27
Păi și nu găsim noi aici un băiat care să-ți mai facă unul?
Te-a lasat radarul uman cu plozii? 🤣🤣 o fi fost vreo natie de test, sa vada cum te descurci in conditii de stres..
Comentariu beton!37
A fost mai mult de atât, i-am cerut eu. 🙂
🤣…ai grja cu eroismele astea, eroii nu prea apuca sa îmbătrînească..
Comentariu beton!34
Păi… Hmmm… io am apucat. :))))
:))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Kapo,daca ai doi copii si decizi sa il faci pe al treilea nu este ca si cum nu ai sti ce inseamna asta.
Adica nu este ca la prostii care fac sex din ala heterosexual neprotejat,eventual beti p.ula sau pe aproape, si cum raman ei foarte surprinsi ca a ramas demoazela embarasada.
Si daca ai doi copii si dupa ce il faci pe al treilea te plangi la toate zeitatile cunoscute si necunoscute ca iti mananca progeniturile,viscerele,ar trebui sa fii scos in piata publica in curu’ gol,unde sa primesti treijde biciusti sau sa faci cunostinta cu sora ei mai mare si rea, pisica cu noua cozi, daca esti recidivist.
In general toti aia care se plang fara sa faca chestii pe tema ar trebui luati la bice.
Cati din aia pe care ii cunosti care orcaiau ca bocitoarele semi-amatoare dupa Colectiv si-au luat in casa un amarat de extinctor?In cercul meu extins,nimeni.Deci,bice.Si m.ui.
Apropo de copii,nu o data am avut casa plina, pe termen de zile ,cu copii.Doi ai mei,doi ai cumnatei,unu al cumnatului si a fost o placere,pentru mine.
Comentariu beton!57
Man, și pentru mine a fost o plăcere. Pentru copii nu mai zic. Dar mă mai amuz și io pe-aici, mai ales c-a fost prima dată când am avut trei copii așa mici pe mână, niciunul al meu.
Aaa, bine măi dom’le dragă, da’ știi că nu toți sunt antrenați dă la box ca domnia dvs 😜
Da ma, ca foc ia doar cand esti acasa….
Nenea, nenea, da’ di ce aveți nervii nervoși ? Vă deranjează ceva ? Las’ că vă pupă mami și vă trece 😜
Comentariu beton!20
😛
Sunt un copil din 7…imagine that :))
Comentariu beton!28
SI eu sunt un copil din 6 ,mame eroine 🙂
Comentariu beton!16
Moamăăă…
Merci, Mihai. Fix trei bucăți am: 10, 13, 17 ani. Mi-a mai zis cineva săptămâna trecută că merit statuie, dar o las naibii, ce propui tu e mult mai mișto. Slavă domnului că anul ăsta învață doi dimineață și unul după-amiază, că nu știu ce mă făceam cu toți pe cap deodată. Weekend-urile le dau voie pe telefoane ca să am liniște :))))))
Când rămâne unul singur acasă, nici nu-l simt. Cu doi e ok, dacă stau în camere diferite. Iar toți trei…
Glumesc. Nu e deloc așa. Sunt copii buni și cuminți și îi iubesc la nebunie. Avem o relație minunată. Anii ăia cei mai grei au trecut, acum vin satisfacțiile.
Dar și când s-or face mari și or pleca din țară, să vezi cum stau eu câte trei luni pe un alt continent. Hai că a meritat!
Comentariu beton!56
Păi să-ți urăm succes, zic.
E frumos si greu sa fi parinte, in orfinea asta. Cei care au unul, zic de parintii cu 2 ca sunt supereroi, eu cu 2, ma gandesc, cand mi e mai greu, la cei cu 3…..and so on😃
Asadar, cred ca ai avut ceva adrenalina, creeaza dependenta, ia vezi :)))
Comentariu beton!13
Adrenalină is my middle name. 😀
Și copiii ăștia…cum îi bați, așa îi ai…
Cum, nu se mai bat copiii? Ce am evoluat , dom’le ! Bravos națiune ! Prevăd un viitor strălucit țării asteia! La taraf teve!
Comentariu beton!16
Hai, bă, ce copil se mai uită la tv? 😀
Ăia fără tablete și telefoane…că doar nu ne-am burghezit toți…
Dacă ai doi care fac cât 7, mă încadrez la treaba asta cu eroii?
Comentariu beton!16
Ai putea, da. Fă și tu o cerere regulamentară în dosar cu șină.
A fost o vreme când, dacă aveai cel puțin trei copii, erai oficial mamă eroină și primeai și cadou în bani pentru asta.
Da, da, dar nu-i duceai la film, pizza și înghețată pe vremea aia, abia aveai ce să le pui pe masă.
Lasand gluma, in Franța conditiile speciale incep chiar de la 3 copii in sus.
@MV, da, da’ așa a reușit mama să-și cumpere mașină de spălat! Ce mai conta că n-avea ce să ne dea de mâncare.
in regim d’asta, sper ca iti permiti sa te apuci de premiat :)) am avut colega care avea 5 si a mai venit cel putin unul de cand nu mai impartim acelasi birou – deci nu-i ca le oferi conditii speciale la munca, ca nu apuca sa mai vina oricum.
altfel, am prietene care au de la unu’ in sus, dar cateodata si unul singur poate sa devina extrem de solicitant cand mama e cu el 24/365. asa ca, ma ofer de cate ori apuc sa ii duc la plimbare, circ, teatru, whatever cateva ore – vitale pentru mama care fie nu face nimic si doar doarme linistita, fie isi face de cap sau, in cazuri extreme, apuca sa isi petreaca niste timp cu tatal copilului, asa, in doi, ca la inceputuri 🙂
recunosc insa, nu mi-am gasit curajul sa ii iau mai mult de o zi.
Comentariu beton!21
Ce dragut din partea ta, asa este, cand nu ai un ajutor aproape, parinti, bone, frati/surori, e fain sa gasesti “your people” chiar si pentru cateva ore, crede-ma, ceea ce faci e AUR pentru acei parinti! 🙂 din suflet iti zic felicitari!
Comentariu beton!19
scuze de offtopic: chiar ești musulmană?
eu sunt
@Jamilla, eu sunt un curajos, am propus să mai repetăm experiența și s-a aprobat. 😀
Multumesc, Anca E. e un win-win. ei au putina liniste, eu ma bucur de joaca si de energie.
Mihai – nu te banuiam de lasitate. in plus, nici nu te vad suficient de curajos cat sa te lasi invins de 3 copii :))
Tony Montana – imi dai impresia ca-l citesti pe Mihai si comentariile numa’ sa mai ai ocazia sa ma mai intrebi inca o data ce religie am. sper ca ai sesizat ca pe mine nici nu m-a interesat, nici nu am reactionat la aflarea religiei tale 🙂
Hey, mi-a trimis articolul tau o prietena, si m-am amuzat teribil. Sunt “posesoarea” a 3 ingerasi, unul de 4 ani, ceilalti 2 acusi fac si ei 4 luni :)) Nu este deloc usor, cand am aflat ca vor fi gemeni, ne-am blocat :))) long story short, viata e minunata cu 3 copii, suntem de abia la inceput de drum, insa sunt sigura ca ne asteapta niste aventuri pe cinste :)) e greu dpdv logistic :))) cand trebuie sa ii speli pe toti 3, sa ii hranesti, sa ii culci, trezirile nocturne si toate cele ce mai implica perioada asta de “bebeluseala”, in rest e foarte, foarte fain! 🙂 nu pot sa ma plang, ce-i drept, noi ne-am multumi doar cu trotuare goale care sa ne faciliteze mersul in parc, sa nu mai fim nevoiti sa mergem pe carosabil, in rest, tine doar de bunul simt al oamenilor, lucru pe care statul, nu ti-l poate oferi. Am intalnit si oameni draguti, care ne-au oferit un loc in fata, si oameni ursuzi pe ale caror fete se citea clar expresia “da’ ce te-am pus eu sa faci copii?! Stai la coada si indura ca noi toti!” So, cred ca inainte sa se schimbe statul, ar trebui sa se schimbe oamenii, si da, nici statul nu iti ofera prea multe beneficii, ca in alte tari civilizate, insa ma rog sa avem noi sanatate si putere in continuare, ca sa le putem oferi tot ce au nevoie ei, pe langa iubirea noastra neconditionata! 🥰
Un articol frumos, haios si real!
Comentariu beton!46
Sa ti traiasca. Fara gluma. Cat despre statul care ar trebui sa ofere facilitati pentru copii, sunt de parere ca ar trebui sa ofere o alocatie mult mai mare pentru primii doi , iar de la al treilea in sus sa nu mai ofere nimic. N am nimic cu nimeni dar daca faci trei copii sau mai multi sunt doar doua posibilitati: ori ai bani suficienti ca sa i intretii si sa i cresti ( caz in care eu ii felicit ) ori esti idiot,dai din cur ca iepuroiul si nu ti pasa ce se intampla iar apoi iei alocatia si te plangi. Hai, pe tine te excludem ca am inteles ca asa s intamplat, e un caz mai aparte cu gemenii dar pe cei care toarna copii cu nemiluita …
Sunt nesuferit, stiu.
Se dezbate încă. Ce zici?19
@Anca, felicitări pentru tonus și optimism. Nu fac mișto, mi se pare foarte tare că gândești așa, dacă chiar gândești așa.
Marius M, nu esti nesuferit :)) si eu gandesc la fel, sunt o gramada de oameni care nu au posibilitati, si cu toate astea “toarna” copii cum spui tu, cu nemiluita, copii care, nu ajung departe, nu le pot oferi un viitor, majoritatea ajung sa nu aiba nici macar 4 clase, si avand in vedere cate metode de contraceptie exista, sansele de a evita o sarcina sunt mari. Pe mine nu ma deranjeaza ca fac ei copii, ci faptul ca sunt egoisti, si nu se gandesc la viitorul acestora. Alocatiile sunt decente, era vorba de alte beneficii pe care ti le poate oferi statul, nu ma refer la cele financiare, ci la locuri de parcare poate pentru mamele cu copii (care sunt, in putine locuri, in numar foarte mic, si de cele mai multe ori ocupate de cei care nu au nevoie de ele, si ajungem iarasi la vorba mea, ca nu statul ci oamenii trebuie sa se schimbe), sa iti ofere poate stabilitatea unor locuri in gradinite, unde, iarasi, daca nu te-ai lovit de sistemul romanesc de invatamant inca, vei vedea ca pentru a “prinde” un loc intr-o gradinita de stat decenta, iti trebuiesc multe pile, timp, nervi, si sa iti inscrii copilul si cu 1 an inainte, statul te poate ajuta, ma repet, cu anumite facilitati OMENESTI, nu “banesti”, caci asa cum spui si tu, in ziua de astazi trebuie sa “iti permiti” sa faci un copil, daramite 2 sau 3… Da din fericire ”ne permitem” sa avem 3 copii, nu iti imagina ca este usor, sau ca ma plimb prin tari exotice, suntem 2 oameni care muncim si am muncit de ne-au sarit capacele, cu minim ajutor spre deloc din parte familiilor, faptul ca am primit binecuvantarea de a avea gemeni, dpdv financiar, iti spun sincer ca ne-a dat usor peste cap bugetul, dar daca nu mi-as fi permis, nu ma gandeam din start sa mai fac inca un copil. In primul rand pentru ca imi doresc sa fim capabili sa le oferim o educatie buna, si TIMP, pentru ca vei vedea sper, copiii nu pot fi cumparati, copiii au nevoie de timp, de timp de calitate petrecut cu ei, ce nu stiu ei insa, este cat trebuie sa muncesti sa le oferi o masa, niste hainute, sa le poti face o petrecere de ziua lor, sa le poti indeplini o dorinta, etc. Ei nu vad aceste lucruri, ei vad doar cat timp le zambesti, le vorbesti, ii iubesti. Punct. Iar noi ne-am responsabilizat copilul de la inceput, are pusculita de la 2 ani, am facut educatie financiara cu el, atat cat se poate la o varsta frageda, stie ca primeste ceva dar trebuie sa si ofere la schimb, stie cum si cat se cheltuie banii, stie ca sunt prioritati in viata, etc. In fine, subiectul asta este un fel de “cutia pandorei” :)) dar ideea era ca, nu m-ar incalzi banii statului, pe mine personal, ci crearea unui sistem civilizat, si ca nu esti nesuferit :))
Comentariu beton!27
Da, sper si eu ca voi vedea toate astea cand voi avea copii.
SUNT NESUFERIT !
@Marius M,
La cei 112 ani ai tăi, eşti încă tânăr. Ai tot timpul să faci şi copii. 😀
Comentariu beton!14
Eu abia mă descurc cu gemenii tot de 4 luni și mă ajută și soacra. Nici nu-mi pot imagina cum e sa ai gemeni bebeluși și încă un copil de 4 ani ca în cazul tău. Eu cad lată seara de zici ca zilnic alerg la maraton! Dar e și frumos tare!
Comentariu beton!14
@Marius M,
am senzația că tu le-ai fi spus copiilor că Moș Crăciun nu există 🙂
Grinch ce ești.
@Dyamisi, poate pentru ca sunt primii copii 🙂 la primul copil eram mai epuizata decat sunt acum cu 3, iti spun sincer :)) dupa primul, esti mult mai relaxat, mai realist, ai asteptari mai mici de la tine si de la cei din jur, ai trecut deja prin asta o data, stii cu ce se mananca, sa spun asa, iar apoi, cand te vezi singur, nu prea ai de ales nu? Se naste instinctul de supravietuire, inveti sa te organizezi mult mai bine, din punctul meu de vedere, organizarea este cheia. Daca reusesti sa iti faci un program cat de cat, restul se rezolva de la sine. Cel putin in cazul nostru asa merg lucrurile, daca iesim din ritm, e greu intr-adevar, dar daca incercam sa ne tinem de organizarea zilnica a lucrurilor, incet, incet reusesti sa le faci pe toate. Nu am spus ca nu e greu, sau ca nu sunt obosita, insa repet, stiam deja “in ce ma bag” si cat de solicitanti sunt primii 2 ani, asa ca ne-am setat cumva ca trebuie sa facem fata. Impartim task-urile cat putem de bine, de ex unul duce baiatul cel mare la gradi, celalalt il ia, seara ii preia sotul cat eu gatesc cina, fac toate celelalte lucruri atunci cand cei mici dorm, sau seara, oricat de greu mi-ar fi. Ce regret este ca nu am timp sa stau decat o ora maxim 2 afara cu ei, in timp ce cu cel mare, petreceam cate jumatate de zi prin parcuri. Singurul ajutor il avem o data la 2 weekend-uri din partea mamei, si o doamna care ma ajuta la curatenie o data pe saptamana. Dar ne e foarte bine asa :))
O vorba din folclorul contemporan spune ca un copil e prea putin iar doi sunt deja prea multi 🙂
Comentariu beton!20
Dar și pentru tați ar trebui făcut ceva ca și ei au contribuit masiv la aceasta realizare, posesor de permis cat. B cu trei copii, fetita de 4 și am prins oferta pe 2017 de doi băieței frumușei și rotofei. Nu am cuvinte să vă pot explica ce e la noi în casa de dimineață până noaptea târziu, deja câțiva vecini sau mutat iar cei care au rămas nu ma salută, o fi ca nu au timp…. În rest toate bune și frumoase, dacă se îmbolnăvește unu poți fi sigur ca și ceilalți doi urmează la scurt timp, cât despre nevasta, dacă mai rezista și anu asta mergem după la cel mai mișto spital de psihiatrie din Franța și stam cel puțin doua luni în vacanta…..
Comentariu beton!46
Vă țin pumnii. 😀
nuștiu cum să zic, sper să înțeleagă toată lumea mesaju:
duminică am văzut pe youtube un documentar făcut de un german la prietenii mei din niamey, capitala nigerului
într’o zi s’a dus într’un atelier și a vorbit cu câțiva lucrători de pe acolo
unu din ei avea 3 neveste și 19 copii, iar altu 2 neveste și 16 copii
după care s’a oprit din întrebări că s’a blocat
a mai vorbit și cu câțiva studenți de la universitatea din niamey, care i’au spus toți că vor să se ducă în țările albilor din europa să câștige bani, dar n’au bani să ajungă acolo
eu am fost prin 2015 – 2016 prin spania, italia și franța și am fost șocat de câți africani erau, iar în franța era plin de magrebieni
în ritmu ăsta, într’o generație sau MAXIM două majoritatea locuitorilor din europa de vest vor fi africani și arabi
în africa, arabia și sudu asiei media de vârstă este de 15 ani, iar în europa și sua între 41 – 49 de ani
acum vă rog să vă închipuiți și voi cum își cresc părinții ăia atâția copii, făcuți la foc automat 🤔
Peste doi copii de 20 si 12 se pune „al treilea” sau inca trei :1 bison, 1 Pug si o mata rasa europeana ?
Nu de alta dar in casa toti au drepturi egale.
Ei, nu noi aka eu si sotia.
Si Lucifer e (era) inger..😈
@Mihai,
felicitări pentru curaj, ai scăpat ieftin.
Dacă v-ați fi dus acasă toți patru, pun pariu că puștiulicii te-ar fi adormit urgent. Și te-ai fi trezit și cu mustăți pictate 🙂 nu de alta, dar mușchetarii ăștia sunt alimentați cu duracell turbo max, garantat!
Puștiulicile, că erau fete toate trei. 😀
Ahaha, chiar că ai scăpat ieftin. Fetele te-ar fi pensat și rujat și te-ai fi trezit îmbrăcat în tutu 🙂
Comentariu beton!15
Păi ce pot să spun, @Vasilescule? La mai mare. Ah, da, și așteptăm poze cu tine decorat de micile domnișoare, măcar un ruj pe pleoape, un rimel pe sprâncene, fard pe urechi și niște fundițe în barbă. 😀
Eu am bifat două noutăți anul ăsta:
1. Trei săptămâni în balon, cu două adolescente. În mașină, de fapt, că am dat o raită prin Europa. A fost ăăă… cred că scot măcar de-o nuvelă, dacă nu d-un roman.
2. Movie night. Aici treburile îs nițel mai complicate în sensul că, din când în când, se adună la noi gașca fie-mii, care rămâne peste noapte. Când spun mai complicate, mă refer la 6-9 adolescenți care mișună prin casă, țopăie, se bat cu perne (ori cu popcorn, depinde ce le e mai la îndemână) și zbiară când le e foame. Na, bine, ar trebui să și adoarmă la un moment dat, însă minunea asta nu se produce niciodată mai devreme de 3-4 dimineața, iar uneori nu se întâmplă deloc. Nici la ei, nici la mine, desigur. Cine naiba poate dormi când e războiul la ușă?
Reorganizarea sertarelor de către nepoți nu se pune, e prea mainstream, am deja antrenament la căutat șireturi în congelator, lingurițe în baie și casolete prin tufele de lavandă.
Comentariu beton!23
@didino, mai primești musafiri? Că mă bate un gând. 😀
@Vasilescule, desigur, dar la anu’, ăsta e deja fully booked. Fă-le pachet și trimite-le încoace, mergem pe baltă să hrănim rațele și cocorii. 😛
De aceea se spune că atunci când sunt mici îţi vine să-i mănânci de dulci ce-s, iar când cresc îţi pare rău că nu i-ai mâncat!
Îmi plac copiii, mai ales ăia care sar prin bălţi, fug, ţipă, care se mişcă cu dezinvoltură peste tot, fără inhibiţii! Cam aşa am fost şi eu, un drac între îngeri, inclusiv la şcoală.
Încă ceva, titlul nu cred că e cel mai fericit ales, în poezie cei trei sunt morţi.
@Mihai, multzam de vorbele bune. 🙂 Io-s foarte fericit ca am 3 si diferente destul de mari intre ei (18, 12, 8) ce nu ma lasa sa-mi dau seama ca trece timpul si ca imbatranim. De la discutii despre viata, responsabilitati, filozofie si foarte mult sport cu cel mare, trec prin stiinta, imaginatie si beletristica cu cea mijlocie ca sa ajung in final la batai intre super eroi, Xbox, + subsolul transformat in adevarat camp de bataie ori teren de sport cu cel mic. 🙂 sunt minunati, sunt tot ce viata iti poate oferi mai bun si mai nevinovat…e clar ca vb dpdv al unui parinte. si nu e greu deloc, poate parea, cand nu ai niciunul, dar eu nu am simtit niciodata. e cam ca atunci cand trebuie sa faci ceva pentru prima data si simti o temere, o neincredere pt ca nu ai mai facut si nu stii cum sa o apuci, dar odata ce te-ai apucat, cumva incepi sa-ti dai seama cum functioneaza, ca nu esti idiot, iar pe masura ce inaintezi capeti si o anumita siguranta pt ca incepi sa acumulezi deja experienta. sigur, vb dpmdv. 🙂 dar sigur exista multi care se recunosc.
Vecinii mei din perete au 2 nepoți(10-12 ani) care îmi scot mie peri albi cu urletele în casă (aproape in fiecare zi). Intr-o zi le-am atras atenția că fac prea multă gălăgie și s-au potolit câteva zile, dar neavând un adult responsabil în jur, au luat-o de la capăt. În schimb, copiii unor prieteni (aceeași vârstă) sunt pâinea lui Dumnezeu, fiind oricum energici, inventivi și plini de inițiative. Educația face mult!
Mno, zii lu’ Arhi ceva de dulce, că-i vine al treilea acușica 😀
Îţi place sau nu:
0 
0
”în siguranță și mai ales în bucăți compacte” 😀 Deși asta e chestia care pe mine mă solicită cel mai mult când am în grijă (chiar și când e vorba de distracție) copiii altor oameni. În special când transport câte 3-4 copii în mașină către diverse locuri, am mereu în vedere faptul că am ”pe mână” nu doar lumea mea, ci și o mare parte (de cele mai multe ori, cea mai importantă) din lumea altor părinți. Altfel, dacă e rost de alergat (cât de cât organizat, mă refer, nu din acela de colo-colo fără reguli și scop clare 🙂 ), vorbit, cântat, dansat, nu mi se pare deloc obositor să fiu prin preajmă, ba chiar dădător de energie. Mai ales când pot să particip și eu. 😁
Ce articol drăguț! Eu propun respect, legi noi, atenție și schimbare profundă de atitudine și față de bunicii acestor copilași! Față de unchi, de mătuși, față de vecini! Insigne de recunoastere și pe profilele facebook propun! Un hastag, un blog, o revoluție tehnologică, de ce nu? 😀
Apropo de ce scrie Toni, tataie Mărin, când, adolescent fiind, i-am zis ceva despre patriotism, povestea el despre ruşi, Odesa, Sevastopol, Stalingrad, d-astea, de război, mi-o zis ceva ce n-o să uit:
„Băi, ţâcă, patriotismul nu-i la război, acolo mergi vrei-nu vrei şi lupţi ca să nu mori, patriotismul este când faci copii, uite, dincolo de munţi ungurii n-or avut ce face, românii au făcut mai mulţi copii ca secuii, aşa că Transilvania am luat-o noi, neamul se ţine înmulţindu-te!”
Eu am 4, da’ nu de-asta, nu le am cu patriotismul, ci fiindcă la bătrâneţe vreau să fiu sigur c-o să am ceva nepoţi care să se uite în gura mea minunaţi de poveşti, cum eram noi de ale bunicilor.
Dar la cei mari ai mei le-am zis:
„Băi, nu faceţi decât dacă vă plac pruncii, şi mai înainte trăiţi-vă tinereţea, din clipa când îl ai pe primul tot ce hotărâţi în casă, de la vacanţe la alegerea maşinii va porni cu întrebarea Cum este mai bine pentru cel mic?, ia înmulţiţi fiecare 240 de luni cu cam ce sumă credeţi voi c-aţi costat fiecare minim lunar, să vedeţi la ce sume ajungeţi, nu mai suntem pe vremea lui Moromete, să faci copii ca să ai ajutor în gospodărie şi-un sprijin la bătrâneţe!”.
Aaaa, dacă-ţi place ce implică a creşte un prunc este tare fain, merită tot efortul, iar rezultatul este totdeauna fain.
Părerea mea.