LATER EDIT
Au fost multe comentarii care mi-au plăcut, dar la unul singur am grohăit de râs: la cel al lui Constantin. La aia cu Anna Lesko mi-au dat lacrimile. Așa că, Constantine, dacă ești pe aici, trimite-mi un email cu adresa unde să trimit rucsacul.
…
Întrerupem programul obișnuit pentru că avem două vești azi.
Prima. Oamenii de la Telekom au o ofertă deosebită luna asta. În sensul că dacă te portezi la ei până la 31 octombrie, la abonamentul Mobil 5 sau la Mobil Nelimitat, primești automat și un rucsac exact cum e cel din imaginea de mai jos.
Bine, eu cred că e un pic mai important că, pe lângă rucsac, ai primele trei luni din contract cadou sau că nu există perioadă minimă contractuală, dar, na, voi știți ce vă coafează, dacă e. Mie, personal, mi se pare mult mai tare decât orice rucsac că poți avea net 4G, nelimitat, la doar 5 sau 6 euro pe lună, dar eu sunt mai ciudățel așa, nu trebuie să vă luați după mine.
Și a doua. Ca să vedeți cât țin la voi, tocmai am primit un rucsac din ăsta la birou și, deși de vreo jumătate de an umblu cu o răpciugă de rucsac pe care își ascute Vasile ghearele din două în două zile, m-am gândit c-ar fi mult mai mișto să nu-l păstrez și să vi-l dau vouă.
Așadar, cine vrea una bucată rucasc Electronic Beats x Aevor în ediție limitată care, după cum spuneam, arată fix ca în fotografia de mai jos, să facă bine să lase aici o povestioară legată de telefonia mobilă. Dacă se poate, una pe pozitiv așa, că de negativ mi s-a luat ca de mere pădurețe. Habar nu am ce, cum v-ați cucerit soția pe vremea când puteai să vorbești trei secunde gratis sau cum v-ați uitat telefonul în tren și vi l-a recuperat un călugăr tibetan care vi l-a trimis acasă cu porumbei călători, d-astea, ați înteles voi. Până miercuri voi hotărî, ca un despot absolut, care e cel mai mișto comentariu și fac later edit să anunț câstigătorul. Ce ziceți, vă băgați să ne distrăm azi și mâine?
Ah, să nu uit, un singur lucru vreau să mai precizez. Pentru că rucsacul va fi trimis pe cheltuiala mea, n-aș prea vrea să plătesc transport pentru țările pe unde adăstați, așa că, dacă e să câștigați, să faceți bine să aveți la îndemână și o adresă de România. Altfel, o să vedeți rucsacul când o să veniți în Bucuresti să dați berea aia pe care o tot promiteți. 😀
E 8.53. Nimeni, nimic? N-aveați ceas pe telefoanele mobile de care ar trebui să povestiți? 😁
@Victore, ori nu ne interesează poșetuța. Pe unii dintre noi, desigur. 😛
Pe mine mă îngrijorează: „vă băgați să ne distrăm azi și mâine?”. @Vasilescule, mâine o bagi iar p-aia cu „din motive lesne de înțeles”? 🤔
A, nu, ziceam doar că abia mâine zic câștigătorul. Deși, mi-ai dat o idee. 😛
didină, dacă tăceai… Da’ n-are el curaj să ne lase-n drum la jumatea săptămânii!
@Vasilescule, îmi pare rău, nu ți se aprobă cererea de vacanță. Ultima a fost de-nțeles, dar gata. Nici măcar fără plată nu se poa’ de data asta. Osul la treabă, că nu ești de capul tău aici. 😜🤣
Comentariu beton!14
Primul telefon mobil: Alcatel One. Anii 2000. Prea puţine terminale, care costau o groază de bani. Mari, nene, că să se vadă. Arme de auto-apărare în caz de nevoie. Îl împărţeam cu frate-meu. O zi îl lua el, o zi era la mine. Toţi care mă sunau pe mine nimereau exact când era telefonul la el. I-am zis că, din moment ce pe el nu are cine să-l sune, mai bine stă telefonul la mine. Pe vremea aceea, dacă aveai „celular” musai să îl ţii la vedere: se ţinea agăţat de curea. Dacă erai mai pirpiriu îţi cădeau nădragii de pe tine. Mișto vremuri. Taxarea la secundă. Aveam un amic care suna și zicea „Bip”. Iar discuţiile de atunci era ca în codul Morse. Până transmiteai ceva, mai bine mergeai la persoana respectivă. Ce minute incluse, sms-uri, jocuri sau internet pe telefon. Un ecran minuscul, sms-uri care costau o grămadă de bani și lipsă de semnal. Dar, aveai celuar și era o mândrie…😂
Comentariu beton!29
Taxarea a fost după trei secunde la început. Îmi veneau facturi detaliate de câte 40 de pagini. 😀
Scurt pe doi din vremurile cu conex..aveam pe una in camin, fata de treaba, din #moldova…Cand vorbea asta cu taica’su la telefon, era pwtrecere in Regie…Uăi tătic, uăi..trimite in pluwa niște bani uai, trimite ca ma apuc de supt ciocane pe aicea, uai…trimite bani uăi, nu mai da pi beutura si curve ca o fată ai, uai..
Comentariu beton!44
Și-i trimitea?
Nu mereu din fericire..
Comentariu beton!33
Daca tot vrei ceva pe pozitiv, am o intamplare cu Orange.
Acum cativa ani, cand internetul in roaming costa vreo 20 euro 500 MB, am fost in concediu in Praga.
Toate bune si frumoase, doar ca, la intoarcere, am activat internetul uitand ca expirasera acele cateva zile in care aveam activata extraoptiunea. Practic, prin pornirea internetului mi-am reactivat extraoptiunea, deci inca 20 de euro.
E, cum am ajuns in tara, am sunat in call center la ei si le-am explicat situatia. Au fost intelegatori si nu mi-au mai pus la plata reactivarea extraoptiunii, desi intrasem in ea…
Să vezi câţi bani dădeai prin 2000 pentru o convorbire de pe mobil pe fix. Și nici nu existau desfășurătoare de apeluri. Iar când s-au introdus, costul lor era de 2 Euro. 😂
Nu, nu, la început eta moca desfășurătorul.
Iată. Deci se poate.
Telekom mi-a furat 6 E abia reincarcati pe o cartela preplatita . Asa, cat ai clipi din ochi…
Le-am demonstrat cu argumente clare (mesaje primite la incarcare online si apoi la incercarea de a activa o optiune) – ca banii aia mi-au fost furati, dar am ramas cu paguba!
Deci, sa nu aud de ei !
Comentariu beton!16
Am intrat doar să spun că rucsacul arată mișto.
Io nu concurez, pentru că A1 îmi oferă de toate, chit că traficul de net e limitat la 16 GB pe lună.
A1 E autostrada bucuresti pitești? 😀
Sunt un fel de Romtelecom, dar mai la vest, așa: a1.net 😛
A1 au mai multi! Mai nou si Bulgaria
Iar primele căști bluetooth erau să-l ducă pe un vecin la nebuni. Începuse să vorbească cu cineva la telefon și cum nu se vedeau, că avea și părul mai lung, sătenii se închinau și își ziceau: ” A înnebunit Madian. Vorbește singur, maică!”
Asta a fost ca atunci când am avut eu prima pereche de bermude și le-am îmbrăcat. M-a văzut stră-bunica în ele și îmi zice: „Aoleu, maică, ai ieșit în chiloţi pe drum?”
Comentariu beton!30
In anul 2000 când costa o căruță de bani să vorbești la mobil , cel puțin în rețeaua Dialog , daca nu era nimic urgent de vorbit, eu și actualul meu soț ne dădeam beep- uri la care răspundeam cu un alt beep- in semn de răspuns. Era un mod original de a- i sugera celuilalt ( gratis ) că îti este dor 😁😄.
Comentariu beton!22
Eu și soţia ne bipuiam la anumite melodii de pe Atomic. În realitate, după un timp, mi-am dat seama că, de fapt, ea mă verifica dacă eram în faţa televizorului și mă uit la tipele de pe acolo. Asta am aflat-o mult mai târziu, atunci când nu-mi explicam crizele de gelozie.
Numai Anna Lesko câte mi-a făcut!
Comentariu beton!37
Poveste mai mișto decât:
– făă, tu știi cine sunt io??
– ăă.., clientul nostru?!
N-am. Sau am, dar stai să scormonesc puțin în memorie.
Comentariu beton!19
Si cum ma duceam eu spre hotel ( cu soata si odrasla evident ) in vacanta in Turcia ca „saraki”, babyzilla tuna si fulgera ca voia desene domne. Boi ca niste parinti iresponsabili si obositi, ma scuzati, am vrut sa spun ca niste parinti super odihniti si cu zambetul pe buze in timo ce odrasla oracaie de zor, am decis sa dam drunu la youtube un pic. Bam, activez datele mobile, nu trece nici un minut ( minut in care abia pornisem amplicatia ) BAAAM, mare mesaj cu „Ati depasit limita de credit”. Si cand ajung acasa surpriza BAM 600 DE LEI FACTURA :)) Marcar vacanta a fost frumoasa, ma rog pana in ultima zi cand s-a imbonlavit fiica-mea de gura mana picior si nu mai voiau turcaletii sa ne lase sa urcam in avion. Le placuse asa mult de noi ca voiau sa ne mai tina o saptamana pe la ei. Voiam sa le spun ” Domne, luati odrasla si venim noi peste o saptamana si o luam „. N-a fost asa, ne-a lasat pana la urma sa trecem cu tot cu odrasla. The happy end!
Comentariu beton!17
Toate ca toate, dar ce mai face Vasile?
N-ai mai zis nimic de el de ceva vreme 😀
Păi poți să vezi la ei pe pagină.
Ziua începuse cum nu se poate mai bine sub auspicii dark. Aveam avion dis-de -dimineață. La 5 ne-am trezit, că venea mașina să ne ia să ne ducă. În casă căzuse lumina, am orbecăit cu bagajele. Multe bagaje…de cală. Am reușit, ne-a luat mașina, am mers la aeroport, luat bilete, când să ne verifice, a picat iar curentul. Am trecum pe pipăială manuală (licență prozaică), a durat o tonă..era să pierdem avionul din cauză de lipsă electroni pe cablu. Am zburat spre casă…cu escală la Amsterdam. Aici, aveam 4 ore de omorât, hai in șentru să fașem poze la vitrine… Ăștia au tren la subsol, care te duce in oraș…nu ca la noi, întârziații istoriei. Luăm bilet, ne urcăm și…ne uităm pe mointoare, să vedem cât mai e până la stație. Doar că, în loc să ne apropiem, ne îndepartam. După 20 de minute de procesare neintelectuală, decidem că am luat alt tren și că…să coborâm…dă-i și coboară, proștii pământului, întreabă la chiosc de ziare încotro, urcă din nou, in sens opus. Phiiu, zic, lasă că ajungem…La gara centrală, am coborât pe person, care era subteran și ne îndreptam agale spre turnicheți să scanăm biletul. Când, stupoare, stupoare, ia borseta de unde nu-i: acte, bani, portofel, pașaport, telefon, chei, tot! Nu-i frățică! Mă făcusem alb ca ca…rbonatul de calciu. Trenul, care era metrou (dar noi nu știam oricum), cam plecase…după vreo 10-15 secunde, logic…
Ne-am întors spre person, eu fără speranță, amicul meu supărat că s-a încurcat cu un căscat…Dar, pentru că măcar Dumnezeu mă iubește fără să îmi ceară ceva, borseta mea era deja în mâna polițiștilor care patrulau . Aleluia !
Am vorbit o romgleză de mulțumire și le-am promis că data viitoare…măcar fumez ceva, să am motiv să fiu cu capul în nori.
Evident că la ieșire din gura de metrou, un alt paznic ne-a deschis turnicheții, ca noi aveam alt tip de bilete. Și ăla supărat, auzi la el..nu știa că românii nu fac nimic bun ?!
Cu telefonul din dotare, ne-am dus fericiți și descărcați de stres la vitrine, pe care nu le-am pozat pentru că erau goale…la ora 10 dimineața cine dracu se arde ?! Așa că ne-am pozat noi cu noi ! Hă-hă, ce fețe aveam !
Bun un telefon cu cameră !
Comentariu beton!31
Si il dai asa, gol? Si un portofel daca il dai cadou îi pui o bancnotă omului în el. Plătesc eu transportul daca il trimiți plin cu bere.
Comentariu beton!14
Turnată direct în el sau?
Povestioara incepe pe vremea lui 3 secunde gratuite cand ma chinuiam si profitam din plin. La un moment dat, Dialog-ul de atunci s a hotarat sa taxeze cele 3 secunde dar din pacate eu nu am stiu. Surpriza in mod clar a fost la factura.Bonus , ratia de bani de la parinti taiata pentru o buna bucata de vreme .
Prin ‘97 cei mai de elita bajeti aveau deja celulare, purtate evident la curea iar in discoteca (nu apăruse conceptul de club) lăsate pe masa, la vedere.
Intr-un oraș mic ca Resita, pe vremea când Razvan și Dani se pregăteau de Bac, imaginea conta.
Pt ca am avut bafta sa lucrez la una din cele 2-3 multinaționale care aveau ceva treburi in oraș, am putut sa imi permit sa dau un salariu pe o luna pe cel mai jmeker celular al momentului – Nokia 8119 “banana”.
Pe-atunci, Nokia era “tata lor”, se știe 🙂
Astfel, o vreme am fost spuma elitei, pana au mai apărut vreo 2 in oraș, ca nah – într-un oraș mic e ca la sat.
Mi-am restabilit însă poziția de playboy-șef undisputed și am păstrat-o vreo juma’ de an, când am apărut la discoteca cu o casca Nokia tip hand-free (cu fir, evident, încă nu apăruse Bluetooth-ul) cumpărată din București cu ocazia unei ședințe la HQ firmei unde lucram.
Dacă va întrebați pai de ce a făcut așa impresie, iaca va zic:
– purtată cu un sacou închis la culoare + ochelari de soare, arătai fix ca Kevin Costner in “Bodyguard”, film ce era in mare voga pe atunci, apăruse de câțiva ani doar.
Sau alți băieți din filme gen agenți Secret Service – după fantezia fiecăruia.
Basca ca, fitza suprema, nici nu mai țineai celularu pe masa, depășisem momentul, eram trend-setter cum
ar veni.
Doar îl scoteam așa din buzunar din fo’ 5 in 5 min pt ca, nu-i așa, aveam lucruri importante de vorbit… 😀
Comentariu beton!24
Draga Mihai,
Pe vremea cand eram staudenta aveam preten la Brasov, eu studentind in Bucuresti si eram in personalul de Brasov, pe undeva pe la Floresti avea statie. Pe vremea aia se fuma in tren si cat era oprit stateam intre vagoane si citeam smsurile de la el pe tel ( nu venise inca vremea smarfoanelor), si cum porneste trenul frumos, eu sa arunc tigara, cade mobilu, jumate ramane in tren, jumate pe pietre in statie, un nene muncitor navetist din tren vede faza si se da jos, recupereaza tel si eu il vad departandu se incet, saracu , sa mi recupereze tel a piedutut trenu :), sa ti mai zic ca am luat legatura prin colegii lui ramasi in tren si in cateva zile mi am recuperar frumos telefonu si fara sa accepte nik in schimb :). Vezi ca daca ma alegi castigatoare treb sa inventam ceva ca sotu meu nu e ala la care mergeam eu la brasov 🙂 salutari!
Comentariu beton!24
Îmi aduc aminte că prin 2000 a primit tatăl meu un celular de la serviciu, un Alcatel care arăta și se simțea ca o cărămidă. Am fost fascinată de el, eu având vreo 7 ani, și, de fiecare dată când primea tata un apel acasă, dădeam fuga să văd cum se produce minunea convorbirii fără fir, dar cu o antenă uriașă, de parcă ne pregăteam să prindem semnal de la radiourile din Bulgaria :)). Una dintre plăcerile mele era să îi ridic și să-i las în jos antena aia și să mă prefac că vorbesc cu diverși oameni. Ba chiar când era vreo reclamă de tip teleshopping, mă prefăceam că formez numărul și comand produsele prezentate. :))
Printr-a șasea am primit și eu un telefon, Siemens, unul miiiic, cu clapetă, și îl foloseam să dau beep-uri, ca toată lumea, de altfel, că primisem instrucțiuni că dacă depășesc minutele din abonament, plătesc costul extra și mnoh, cine voia asta? Într-o seară am testat bateria – mi-am dat beep-uri cu o prietenă până când s-a închis telefonul. :)) Ce vremuri faine! Acum, dacă dai beep în loc să suni, se face mișto de tine, că ești pă sărăkie. :))
Recent, am ramas fara carti de vizita. Eram la un eveniment si am vrut sa schimb datele de contact cu domnisoara din generatia asta Y.
Imi cer scuze pentru lipsa cartilor de vizita, scot telefonul si ii tastez nunarul. Zic: hai ca iti dau un bip, sa ai si tu numarul meu.
Desi avea doar 21 de ani, tipa stia ce e ala un bip, dar s-a amuzat teribil. Cica doar taica-su mai foloseste termenul asta. 🙂
Am luat-o, am inghitit in sec si m-am simtit batran ca dracu. In acelasi spirit, i-am promis ca la prima discutie o scot la cofetarie si nu la cafenea. 😀
Ce inseamna o decada intre doi oameni…
Comentariu beton!22
Primul meu telefon a fost un Ericsson crem, cu trei fețe, interschimbabile. Roșu, Negru și Albastru. După o perioadă de timp în care m-am jucat cu toate trei, asortându-le la țoale, anotimp, mood, m-am hotărât să o folosesc permanent pe cea roșie. Că mi se părea cea mai potrivită combinație de culori, dar și cea mai veselă. Prima povestioară pozitivă.
Cele trei secunde netaxabile le-am prins și eu și ajunsesem la o adevărată virtuozitate în a comunica ultra succint. A doua pozitivă, chiar dacă între timp am uitat cum se face.
Realizez că sunt client connex/vdf de 20 de ani și nu mă gândesc să schimb acest lucru. A treia povestioară pozitivă.
Și mai am multe povești din astea pozitive despre telefonie, dar mă opresc la cifra mai mult decât pozitivă (chiar magică!) 3, cu speranța că reacțiile negative se vor manifesta astăzi tot pozitiv, doar prin mânuțe verzi la tătă lumea. 🙂
Ce mi.a rămas în minte de la începuturile telefonie mobile în Românica : eram student in Timișoara în anii ’90 și erau ceva minute free sau cost f. redus în weekend , stăteau studenții pe balcoanele căminelor ca și rândunelele pe sârmă și vorbeau zeci de minute ! Faine vremuri ,nu mai pupăm noi altele!
Eu am una cu Orange. Acum vreo 7-8 ani m-a trezit în creierii nopții (pe la ora 9 dimineața) un apel. Dacă tot ma trezise am zis sa și răspund. Era o domnișoară foarte amabila, care mi-a spus ca deoarece sunt client fidel și îmi încarc cartela lunar (da, nu am abonament și nu am avut niciodată), s-au gândit ei sa îmi facă un cadou. M-au rugat sa le confirm adresa ca să îmi poată trimite un robot de bucătărie. Semi adormita fiind i-am spus tot ce și-a dorit sa afle și m-am culcat înapoi. Uitasem complet de acest apel pana când, după vreo câteva zile, ma suna un domn care spune ca are nevoie de indicații ca să ajungă la adresa. După ce îmi explica de ce ma ma cauta, îmi amintesc și eu de telefonul matinal și primesc coletul. Un roboțel de bucătărie, de care ma folosesc și astăzi.
Comentariu beton!18
Arată mișto rucsacul chiar dacă mă zgârie pe retină catarama aia.
Eu sunt fan Orange. La un moment dat, Steaua era sponsorizată de Dialog (da, minte de copil tâmpit, aveam chiar și un steag mare cu Dialog pe care îl duceam la meciuri prin 2000 sau 2001), așa că prima mea cartelă a fost la ei. Apoi, viitoarea soție având tot Orange, și costurile dintr-o rețea în alta fiind destul de mari, am rămas fidel acestui operator din motive ușor de înțeles. 😜 Asta ca să se știe că nu mă omor după oamenii cu rucsacul. 😜 Dar tot o să povestesc două chestii.
Acu’ vreo câțiva ani, am schimbat brand-ul meu favorit de telefoane, trecând de la Sony Ericsson la LG. Mi-a venit noul de telefon la muncă, l-am deschis și, fiind atent la ce aveam de făcut pe acolo și nefiind obișnuit cu meniul, am pornit din greșeală datele. Și-a făcut tot felul de update-uri, am mai instalat și eu ceva jocuri, am băgat și niște Youtube, până când m-a fulgerat că n-are cum să fie pe Wi-Fi-ul firmei din moment ce încă nu-l setasem. Da, în general nu prea mă uit la ce scrie pe ecran, dau „Next, next” și aia e. 🤣Om dobitoc și neatent, ce să-i faci! Și m-am uitat la costul suplimentar făcut de date: 600 de euro! (că nu apăruseră abonamentele cu ‘jde mii de giga nelimitați). O sun pe soție, îi zic că următoarele 2 luni voi munci pe gratis, o să fac scandal (degeaba, că era vina mea), n-o să plătesc, să-mi facă ce vor etc., nici nu închid bine, și mă sună de la Orange (nu sunt adeptul teoriei conspirației, dar prea au sunat instant după ce am vorbit cu ea 🤣 – serviciile!! 🤣).
Dom’le, am observat că aveți un cost suplimentar mare făcut pe date în ultima oră.
Da, zic, nu știu să umblu cu telefonul nou că n-am mai avut așa ceva până acum (aiurea!, făceam pe prostu’), n-am știut că sunt datele pornite, am făcut niște download-uri, update-uri, nu am fost atent etc. etc.
Bine, noi o să anulăm acest cost suplimentar, apoi am să vă explic eu cum să opriți datele ca să nu se mai întâmple.
Și asta au și făcut. Acesta este unul din motivele pentru care rămân în continuare fidel Orange. N-or avea ei cele mai bune oferte sau cele mai bune prețuri, or sta mai praf cu acoperirea decât alții, dar de call center-ul lor nu prea am avut motive să mă plâng. Pe principiul „dacă tot mă jefuiești, măcar fă-o politicos.”
A doua întâmplare cu telefoane. Chiuleam de la facultate prin anul 4 (cred) și mă oprisem pe o bancă în parc la Unirii. O țigară, o cafea, un ziar, și admiram frumusețea dimineții. Se pune lângă mine un bătrânel. Mă salută, stă ce stă și apoi mă abordează:
„Nu te supăra, ma ajuți cu ceva? Vreau să trimit cuiva un mesaj, dar nu mă descurc cu telefonul.” Și scoate din buzunar un…cred că era Sagem, dar n-aș fi sigur, nu mai țin minte. „Îl poți scrie dumneata, te rog frumos, dacă ți-l dictez?”
Am acceptat, normal, că și-așa n-aveam nimic mai bun de făcut. Și începe să-mi dicteze. Pe scurt, îi povestea unuia ce a mai făcut el, soția, cum sunt copiii și nepoții, ce mai e pe acasă, cum stau toți cu sănătatea, cu un” ton” încărcat de iubire, de parcă scria o scrisoare cuiva deosebit de drag. Sigur, SMS-urile aveau o limită de caractere (au și acum? Că n-am mai trimis de mult un SMS, de când cu Fb mess, Line, Whatsupp și restul)😀). I-am explicat. A zis că nu e nimic, vom trimite mai multe, dacă sunt de acord să îl ajut.
Ok, am fost de acord, și cred că am trimis vreo 6 sau 7, până când m-am oprit și l-am întrebat, cât se poate de politicos, de ce nu sună persoana respectivă să-i povestească toate astea, în loc să piardă atât timp cu mesajele. Dacă nu are minute, nu-i problemă, îi dau eu telefonul meu, că am destule.
„Nu-l sun, dă-l dracu’! E frate-miu, dar nu ne vorbim. Suntem certați!” 🤣🤣 Nu cred că scosese p-atunci Nokia treaba aia cu „connecting people”, dar cred că fix asta mi-a trecut prin cap când am auzit explicația bătrânelului.
Comentariu beton!44
Dacă nu era concurs, îți ștergeam comentariul și-l făceam articolul de mâine. Zic de partea a doua, cu bătrânul. 😀
@Mihai, dacă cotizează băieții de la Telekom cu un Nokia ceva, bagă-l. 😜 Accentuez un pic treaba cu „connecting people”, mai inserez cumva niște haștag-uri cu „netliberare” și „experiențe împreună” sau ce slogan mai au acum, și iese de-un articol. Îl fac să fie chiar de (P) dacă e cazul, și mă declar fanul lor numărul 1 pe viață. Și al culorii ăleia imposibile. 😝🤣
Am lucrat vreo juma’ de an la un prieten care avea un service de telefoane mobile.
Au făcut băieții din service un mișto crunt de mine că aveam un telefon Samsung. Era la modă Nokia. Și vreo trei luni m-au bătut la cap că TELEFONUL este Nokia 8210.
Și am primit cadou un telefon Nokia 8210.
M-au văzut cu el și au amuțit. Zic…
-Păi n-ați zis voi că singurul telefon care merită este Nokia 8210?! Ce să fac, m-am conformat. Că doar nu era să stric imaginea firmei! 😛
Ohoo. Am la povesti…
Cred ca 2006 e anul. Facultate. Examen la chimie. Restanta chiar. Aveam medie de bursa, la care nu aveam insa, din cauza mizeriei asteia.
Cum sa fac? Vara, vară, timp (a se citi chef) de invatat ioc.
Bursa aia suna bine. Asigura vreo 5 – 6 ieșiri în Piranha, la bere 🙂
Tocmai trecusem la Cosmote (actualul Telekom) si aveam ofera cu 2000 de minute.
Am luat un set de casti de la Nokia (alea clasice, de le gaseai pe toate drumurile), le-am cojit de izolatie si am pilit protecția de la casca, astfel incat am ramas cu o chestie aproape invizibilă. Numai buna de ascuns si de copiat 🙂
Scoasa de sub tricou, trecut firul prin par, pe la perciunii netunsi 2 luni si bagata in ureche. Nu se vedea deloc.
Ce a fost foarte amuzant? Drumul pana la facultate, cu RATB, cand faceam probe, cu interlocutorul care urma sa imi dicteze.
Toata lumea se uita ciudat, crezand ca sunt nebun si vorbesc singur 😂😂
In alta ordine de idei, traiasca baietii care au avut ideea aia de promovare cu 2000 de minute pe luna. Nu mi-as fi permis sa vorbesc 2 ore la telefon in vremurile alea, fara sa donez vreun organ nevital 🙂
Datorita lor m-am bucurat de berea de la Piranha un semestru întreg.
eram în academie, în anu 4 semestru 2 în cămin la fundeni, unde mi’o trăgeam rău de tot cu o curvuliță și deodată îi sună telefonu: era taică’su
m’am oprit, am rămas în ea, am așteptat să termine convorbirea, dar nu se termina și am reluat mai încet și fără zgomot sexu 😀
o altă întâmplare: eram la comănești tânăr șef de secție de jandarmi și făceam sex oral cu o curvă
deodată îmi sună telefonu: era mama
aveam o mână pe telefon la ureche și cu cealaltă mână o mângâiam pe păr pe fata care avea gurița plină 😁
eu vorbeam la telefon cu mama și curva mă făcea fericit
cred că ajung, dacă @tata vasilescu hotărăști că eu am câștigat rucsacu pe merit, PLĂTESC EU TRANSPORTU 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?6
Cred că-mi plăceau mai mult poveștile cu Allah și frații musulmani. Numa’ zic.
Nenea Misu omul chiar merita rucsacul.Dar sa-l umplii inainte cu ceva plastic.
Stie omul despre ce plastic vorbesc.
Apoi sa activeze „convorbirea cu rucsacul”: la metroul din Khabul.
Alah e mai mare decat gradina lui Dumnezeu.
Toni, omule, esti obsedat , pe bune, iar detaliile tale sunt absolut scabroase… ce naiba…
Am acelasi numar de telefon (Connex / Vodafone ->portat pe Orange) din 1997!! A fost initial abonamentul cu 1 cent pe minut – care a evoluat si acum e 6 euro pe orange :-D!
Am prins si perioada cind primele 10 (sau 15) secunde erau gratis si aveai la abonamentul Orange de 20 $ (atunci) 20 (!!!) minute gratuite incluse!!!
netul pe telefon e sf, in 99 cand erau telefoanele alea butucănoase care pareau mici nu puteai sa concepi ca peste ani o sa fie totul usor. nu prea vb la telefon .
Am multe intamplari, toate amuzante acum…din ce imi amintesc acum:
Prima intamplare se petrecea in copilarie, eram foarte mica…avea tata telefon mobil, abia aparusera pe piata, stiu ca era unul mare, cu antena parca si imi placea sa raspund si sa intreb „cine e?”. La un moment dat, la capatul celalalt era un barbat, dar la deja cunoscuta intrebare „cine e?” imi raspunde „mama lui Stefan cel Mare”, iar eu senina i-am dus telefonul tatalui, spunandu-i ca-l cauta mama lui Stefan cel Mare…🤦♀️
Mai recent, acum vreo doi ani, mama era intr-o excursie prin alte tari, cu autocarul. Vine ziua cand trebuia sa se intoarca, nu da nici un semn…o sun, nimic, telefonul inchis, toata ziua, la fel si a doua zi…eu, panicata, sun la agentia de turism prin care credeam ca a plecat in vacanta…ei imi spuneau ca nu apare in documentele lor, nu a facut parte din grupul lor, eu nu, ca sigur a fost cu ei…deja eram speriata, mai ca nu am sunat la politie…moment in care apare mama linistita si printre altele imi spune ca nu stie cum a blocat telefonul si nu il mai putea folosi. Nu se gandise ca ma panichez asa de tare…
Era pe vremea când încă aveam cartela, SonyEricsson 2618, alea cu un milion de fețe interschimbabile, de țineau 3 săptămâni bateriile, alte vremuri. Se face că era ziua mea, eram în vizită la părinți în Vâlcea natală și uitasem încărcătorul în capitală. Și mă sună nefasta(nu e un typo _ m-a părăsit când a început să câștige mai mult ca mine) și colac peste pupăză se termină bateria… Deh, în lipsa altei soluții iau fixul și o sun înapoi și începe să-mi toarne povești, vreo oră și ceva. Distracția mare a fost la factură, 2milioane și ceva pe vremea aceea, am scăpat dând vina pe telefonul vechi cu rotiță care nu închidea convorbirea bine… Alte vremuri.
Nu.
Și ce te lauzi? 😛
”Ce ziceți, vă băgați să ne distrăm azi și mâine?”
Sau de ce ești nesuferit?
;
Și tu ești nesuferit azi?
.
Frumoase povesti…imi amintesc ca acu 100 de ani,intr-o zi, am cumparat niste semipreparate de carne, si pt ca unul dintre copiii mei era putintel lacom, nu le lasam pe toate in frigider, o parte le puneam in congelator pt a putea sa le scot dupa 2 zile. Asa ca, in momentul in care am intrat in casa cu sacosele, am rulat repede sacosa care trebuia pusa la pastrare si am aranjat-o in congelator.Nu, nu am verificat daca mai era ceva in sacosa, eu stiam ca acolo am doar portia de mancare de peste 2 zile. Nu aveam timp sa stau la discutii pe telefon, facebook/internet nu exista, asa incat printre temele copiilor, mancare si multe alte activitati recreative, nu am observat lipsa telefonului. A doua zi, inainte de a pleca la serviciu, a venit momentul in care trebuie sa imi pun telefonul in poseta. Si mi-am amintit brusc ca l-am aruncat cu o zi in urma in sacosa de cumparaturi. Asa ca l-am scos frumusel din congelator , inghetat ca un rahatel,si am fugit la serviciu, nu aveam timp sa plang cu capul pe masa. Tin minte ca era Nokia, nu stiu modelul, iar cand am intrat in birou am primit normal si fara probleme primul apel de la un client. Telefonul functiona ireprosabil, mult mai bine decat caputul meu.
Comentariu beton!16
100 de dolari telefonul (un Motorola adevarata arma alba care functiona cu acumulatorul din dotare sau cu 4 baterii de 1.5 V arma alba), 100 de dolari abonamentul lunar si parca 1 dolar minutul de conversatie.
Connex in 97.
O poveste nu mișto, dar dragă mie, pentru că este și una dintre primele amintiri ever. 3-4, poate chiar 5 ani să fi avut, ca prin ceață îmi vine în minte scena, cu centrul de interes – holul micuț al apartamentului în care locuiam, cu un dulap simplu, un mileu colorat cu ceva model și franjuri, pe care era așezat telefonul cu disc, piesă extrem de populară în anii ’80. Tocmai răspunsesem la telefon, poate chiar pentru prima oară, evident că nu eu eram destinatarul apelului, așa că am zbughit-o în căutare prin casă, ținând strâns în mână receptorul. Încă de pe-atunci eu sunt un mare fan declarat al telefoniei mobile, mai ales al celei zburătoare. Și aștept cu deosebit interes primul model de telefon mobil care să aterizeze lin pe pământ, nu cum mi s-a întâmplat acum vreo 2 ani: la școala copiilor fiind, am scăpat telefonul mobil de la etajul 2, printre scări, fix pe acoperișul camerei femeilor de serviciu. Cu o bubuitură starșnică, ce mai că nu le-a provocat infarct bietelor femei, aflate în interior. Din fericire, toată suflarea umană din perimetru și-a revenit repede din sperietură, nici acoperișul n-a suferit vreo daună, happy end.
Hello! Poveste cu munte, ” șofer ” și telefon: urcam într-o frumoasa zi de vară pe un drum forestier din Predeal spre cabana Diham, noi pe jos, ghete, bețe de trekking, copiii din dotare, veselie mare, când trece cu mare praf pe lângă noi un Audi frumușel așea, cu numere de Suceava, frumos și lucios, cu garda la 10 cm de sol. Evident, prăfuiti oleacă, bombănim și ne vedem de drum.
Și îi găsim pe cei din Audi înfipți într-un șanț, cu garda pe mal și roțile in aer, amărâti nevoie mare. Ce să facem, hai să scoatem oamenii din necaz: tipul cu burtica și tricou bine întins pe ea se urcă în mașină să o tureze, noi, un bărbat, două femei și doi copii și gagica tipului ( colanti, pantofi adidas , tricou adidas, sunt muiere si eu, le vad) ne apucăm să împingem. Nuuuu, era bine blocată. Se adaugă un nene care trecea pe acolo și care nu s-a abținut să comenteze ca aia e mașină de oraș, nu de munte, apoi un cioban care întâi a hăhăit bine, eu urc în mașină să o manevrez ca bărbații să împingă si îmi las telefonul pe scaunul pasagerului. Scoatem masina din șanț , telefonul rămâne acolo… mă prind după vreo oră. Sună soțul telefonul meu, răspunde soferul, care urca din greu muntele după noi, gâfâind și blestemându-si soarta … bieții, nu cred să fi urcat vreun deal vreodata! I-a salvat un tip de la Salvamont, care i-a luat în mașină, probabil văzându-i pe moarte pe traseu 😀. Așa mi-am recuperat telefonul.
Ar fi bun rucsacul cela în drumețiile noastre, al meu s-a cam jumulit. Salutări!
Anii 2006-2007 (clasa a 11a). Pe vremea aia cam toate abonamentele erau cu maxim 15 minute nationale incluse sau „o suta de minute in retea, dar doar dupa ora 7 seara/*insert alte conditii here*”. Evident ca pastram minutele pentru chestii importante (gen vrajit sau invitat cate o gagica in oras) si verificat constant costul suplimentar (orice peste €0 se lasa cu scandal ca „nu ti-am luat telefonul ca sa vrajesti la el, ti l-am luat ca sa ne suni daca ai o urgenta”).
Aveam o diriga noua (50 ani, necasatorita), care n-avea treaba pe-acasa si se apuca sa ne „sune” parintii sa dea raportul (cate absente avem, cat circ facem la scoala etc). De ce „suna” (cu ghilimele)? Ca practic dadea bip, ca sa nu plateasca/sa nu-si consume minutele.
Si prind intr-o seara ca imi da 3 beepuri. Evident, nu puteam consuma minutele cu ea si evident trebuia s-o „taxez” (adica sa ii raspund la apel, inainte ca ea sa inchida).
Cea mai eficienta metoda sa „o taxez”, pe vremea aia, era sa pui telefonul langa un difuzor (pentru ca paraia cu cateva secunde inainte de apel si puteai sa te pregatesti cu degetul pe butonul de raspuns). Zis si facut, pus telefonul langa combina audio, „parait” in difuzor, raspuns la apel, facut pe prostu’ („alo? Doamna diriginta?), primit raspuns nesatisfacator („sa ma sune urgent tac’tu, ca nu stie de absentele tale si inchide si suna-ma tu”).
Am avut un mini-moment de glorie a doua zi cand le-am povestit colegilor (eram singurul din clasa care a reusit s-o taxeze pe diriga) :)))
(Scuze pentru tl;dr…asa era distractia cu mobilele pe vremea aia)
N-am citit posturile , ca n-am avut timp , acu’ am ajuns acasa ! Si nu-sh ce diavol ma indeamna sa comentez ( fiecare avem unul , macar :)) . Si, stiti voi , ” O femeie stie cand trebuie sa taca ! Stie , dar nu poate ! ” Soooo!
Despre telefon e ” provocarea zilei ” ? Mda , hai ! Acum ceva ani , telefonul anterior ( le schimb rar , din comoditate si pentru ca tontiii si toantele alea nu imi porteaza toate numele din agenda si etc… .) Nfine ( ca asa scrie boss-ul ! 😉 , precedentul mi-a cazut in buda, la serviciu ! Yep , era in buzunarul de la spate al pantalonilor si cand i-am dat jos , in graba , ca la munca – munca , nici sa te pishulesti nu ai timp suficient , a cazut ” acolo „. Si s-a facut bucati ! Noroc ca nu ” apucasem „. Cu greata , am scos …componentele, am rezolvat necesitatea , am spalat ( putin ) piesele , am informat hlizindu-ma colegii din biroul celalalt – care au un simt al umorului mai mare decat al multora dintre voi ! si noi ne spuneam tati sheli ! Apoi l-am sters, igienizat cu alcool , pus la uscat ( aia cu orezul nu o stiam , atunci ) . Apoi l-am reasamblat. A mai functionat inca cel putin trei ani , pana mi-am luat altul , d-asta cu touchscreen , alea -alea. Un ” jaf ” ordinar . Ala inca mai functioneaza , impecabil, dar nu mai am abonament / cartela la el .Eu nu ma omor dupa telefoane shmekere 😀 ! Nu le am ” pe vena ” ca voi ! Pentru mine telefonul e NUMAI telefon si atat ! Am alte device – uri sa ma exhib ! 😀 Mai ofertante si mai potrivite cu acuitatea mea vizuala, pana la urma! Nfine , prea mult zgomot pentru nimic , nu ? Vreau sa spun ca eu nu-mi doresc acel rucsac , ca eu nu-s ” homo turisticus” , nici pseudoturisticus , nici bikeritza ,nici fashion addicted…OK. Dar …dar , daca mi-l dai mie eu il fac ” dar din dar ” ! Ca asa fac eu , de cand ma stiu : am putine nevoi reale si daca am ceva care stiu ca ar fericit pe altcineva , dau cu drag ! Poate ca uneori chiar risipesc , dar nu o fac ca sa ma simt eu bine si grozava , doar pentru ca asa simt si mai mult nu vreau sa stiu !
Scuze, tu duci vreo luptă personală cu unii de p-aici și ai ținut neapărat să anunți asta, sau care e faza? Nu de alta, dar comentariul ăsta seamănă un pic prea mult a jignire la adresa celorlalți care comentează și a lipsă de respect pentru omul care are blogul. Și, din cauza anumitor afirmații făcute în comentariul tău, afirmații pe care puteai să le omiți, gestul tău de a da mai departe rucsacul cuiva care are nevoie, în cazul în care îl câștigi, valorează fix o pwlă.
@Ioane, nu-i văzusem comentariul, dar cred că știu cine e. Și-a luat ban pe un nick, dar văd că insistă.
Are tot atâtea șanse să câștige rucsacul câte am eu să plec mâine dimineață la New York.
Îţi place sau nu:
0 
0
Ooooo, dar ce de ”nu” -uri ne-ai dăruit, Jetta! Chiar ai făcut risipă. Și dacă nu bine și grozavă, sunt curioasă – cum te simți , totuși? Ah, stai, tu nu vrei să știi.
Salutari si da, vreau rucsacu’.
Prin clasa a 5-a, acum vreo 14 ani mi-a luat tata un Nokia cu ecran color (din ala de se vedea fiecare pixel cu ochiu’ liber, lejer), inainte avand doar o arma alba de Nokia 5110 si un terminator de 3310. Ei, dupa cateva saptamani, cel mai bun prieten, pasionat de tehnologie de mic, primise un Alcatel cu clapita, tot color doar ca mai profi, de la taica-su, din strainezia. Si ala, tine-te bine, avea si camera si the best part is yet to come (sper ca empatizezi cu mine, aveam 13 ani si cea mai forta tehnologie cu care interactionasem pana atunci era telecomanda) am descoperit mms-ul si mi-a trimis o poza cu noi doi, in curtea scolii, pozand gen squating slavs normal ca in tracksuits. Boom! Nu-mi venea sa cred! Poze prin aer man! What kind of sorcery is this? Si mi-am pus-o, normal, ca wallpaper si eram cel mai fericit din lume ca am poza digitala cu tovarasu meu.
Nu stiu daca ati pus mesaj de ala…nu pot sa raspund acum…te sun eu….., ce vreau sa spun e ca puteai sa vorbesti vreo 2 ore ca mesaj de intampinare, nu ti l oprea nimeni! Eu am vrut sa aflu ce vorbeau 2 prietene, am dat drumul la inregistrare pe nokia 5110 si am ascultat după! 😁 ziceau de bine de mine!
La faza cu 3 sec mi-am luat-o grav…..vorbeam cu un văr, si pe telefonul Alcatel pe care-l aveam aparea cronometrul dupa 2 sec, si eu opream mereu la 3 sec, dar, se intelege, vorbeam 5 sec! Varul mi-a spus ca sunt mai mult de 3 sec, eu u l-am crezut si a venit factura cu 65 dolari parca, în 2001!
A, si nu vreau rucsacul! Eu iti multumesc ca mi-ai spus despre ei, poate ma portez la ei! Sa vad ce oferta au pentru internet in roaming!
Salutare @ Mihai Vasilescu! Off topic Poti arunca un ochi aici https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1289517871229518&id=10000513951358
Ti-am trimis link si pe messenger, se pare ca altii iti apreciaza munca atat de mult incat si-o insusesc. In rest toate bune @all si succes in cursa pentru rucsac.
Nu reușesc să văd postarea.
Banuiesc ca a fost stearsa,i-am lasat un comentariu decent,in care intrebam de ce nu a citat sursa,s-a ratoit la mine si apoi nu am mai putut raspunde nici eu. Pe pagina/profilul (ca nici nu stiu cum am ajuns sa vad asta) Anca Florea Chirvase era postat intreg articolul tau- „5 semne clare ca esti prost” ca fiind o opera personala a respectivei, care pare a fi interpreta de muzica populara. In al doilea comentariu vroiam sa o intreb daca l-a cules din folclor de la autori necunoscuti,dar din pacate nu am mai avut onoarea.Despre asta era vorba in mare.
Ah, o știu pe doamna, a mai furat de la mine. De-aia mi-a dat block.
Aveam 17 ani si imi cumparasem , din banii castigati din meditatii la engleza(stiu, eu si Iohannis) un Nokia 3410 la care tineam ca la ochii din cap. Intr-o zi, la Internet Cafe-ul pe care il frecventam ca sa, ahm, fac risãrch pentru scoala , cineva mi-a furat telefonul. Lacrimi, panica, pana cand unul dintre baietii de acolo s-a oferit sa imi vanda unul identic, sa nu ma certe mama si tata. Needless to say ca m-am prins ca pute ceva, asa ca am stabilit ca el sa aduca telefonul „de acasa“ iar eu ma duc acasa sa iau banii, si ne intalnim tot acolo. M-am dus acasa, am luat un amic mai zdravan si factura de la telefon cu IMEI pe ea , si m-am intors. Cand mi-a dat telefonul sa il „vad“, am scos factura si am comparat seria, am zis merci si am plecat fara sa ii dau banii, sub privirea confuza a „complicilor“.
P.S. nu vreau rucsacul, mi s-a parut o ocazie misto sa spun povestea asta 🙂
Nu e neaparat cu telefonul meu mobil dar cumva legat de subiect. Lucram la momentul respectiv intr-un call center al unei multinationale telecom. Ma suna o clienta si ma intreaba de ce are factura atat de mare;verific, explic motivele(depasire minute alocate) si apoi se taie filmul tanticii cu care discutam. Ca ea nu plateste chiar daca stie ca a vorbit cu nepotii dar nu-mi poate zice de ce nu plateste. 2 ore am intors subiectul pe toate partile…ea nu si nu. Intr-un final rabdarea mea a ajuns cumva sa se diminueze si am fost mai ferma cu ea ca trebuie sa plateasca si ca de nu,uite ce consecinte sunt. Urmeaza o pauza lunga in care nu zice nimic si o intreb daca mai e pe fir. Imi sopteste plangand ca da,mai este si ca de fapt ea nu vrea sa plateasca factura ca altfel ramane fara bani de cadouri pt nepoti pt Craciun. Efectiv m-a bufnit rasul si i-am zis „pfoaaaa pai bine doamna draga, de ce nu ati zis asa de la inceput?Ca doar povestim de 2 ore.Noh haide ca va fac aici o reducere si nu platiti nimic luna asta dar cu promisiunea sa fiti mai atenta pe viitor”. Nu cred ca voi uita prea curand glasul plin de bucurie dupa vestea transmisa. O tanti simpatica dar incapatanata tare :)) Fix pe sufletul meu :))
La fel ca multi comentatori am „prins” oferta cu cele 3 secunde netaxabile, astfel ca in 3 secunde reușeam să transmit celuilalt toate „informațiile ” evident vorbind foarte repede, la vreo 5-6 ani după faza cu cele „3 secunde” am lucrat la un call center pe pariuri sportive ( erau în italiană) și cum italienilor le placea să sune cu fix 5 minute inainte de a incepe partidele (UEFA, liga campionilor) se facea „coadă ” , trebuia sa preluăm cât mai multe apeluri si sa facem pariuri, trebuia sa ii recapitulezi clientului biletul (evident faceau bilete de vreo 10 „evenimente” dura, eu vorbind foarte repede reușeam să „recapitulez” biletul în timp record, țin minte că un mosulica imi spusese: tu asa de repede vorbești si acasa ca il compatimesc pe soțul tău:)) . Intr-o zi chiar a vrut să ii preiau eu apelul/pariul- raspunsese o colegă si ii zice dacă îl poate transfera la Alice, cea care vorbește repede, repede, repede- câștigase cu o zi înainte un bilet „completat ” de mine și se gândise ca i-am purtat noroc.