Tu cine ești?

🙂
Nu mor dacă scriu, deci: 49 ani, bărbat, Brașov, inginer telecomunicații. O bănănăi (vorba Elenei P!) pe aici de la sfârșitul lui februarie 2015 în urma nei sugestii de pe Facebook.

40 ani, F, olteancă exportată în București.
Coroporatistă, sorosistă, mă întreţin din banii primiţi la proteste 😀 Acum sunt mai strâmtorată puţin, că s-au cam dus protestele.
Am ajuns să îl citesc pe dl V în urma unui like dat de o prietena pe fb prin 2016 cred. Scriu rar, dar citesc aproape zilnic

48, F, Ro.
Te citesc, habar nu am de când, dar știu că m-ai scos de multe ori din butoiul cu angoase. Tu și restul comentatorilor. Vorba ‘ceea: mă înclin.

Ana, in curand fac 40 de ani. Jurista, plecata din tara de 15 ani, am stabilit cuibul langa München. Am doi copii, o fata de 13 si un baiat de 9. Fac tot ce imi trece prin cap si imi iese, uneori pe urechi, dar asta e alta poveste. Model si fotograf am impreuna cu sotul si o firma foto-video. Suntem dependenti de calatorii si telul e sa reusim sa vedem cat mai mult din lumea asta.
Sunt pe blog chiar de la inceputuri si am scris ocazional pe aici. Asta pana cand, niste persoane binevoitoare, i-au explicat mamei ca ma expun prea mult publicului, ca sunt prea deschisa si dau prea multe amanunte din viata mea. Pentru ca sunt o fata buna, si nu vreau sa ii cauzez vreun atac cerebral, am hotarat sa iau o pauza de la scris. Desi, imi lipseste tare mult! In ultima perioada nu comentez foarte des, dar am senzatia ca va cunosc aproape pe toti. Imi e drag stilul fiecaruia si blogul asta nu ar mai fi la fel fara: Elena, Didina, Redoo, Ionut, Edelweiss, Laura, Geamana, VictorR, HM, Marius M, sper ca nu am uitat pe nimeni. Pe Mihai il urasc din toti rarunchii, pentru ca datorita lui viata mea e o continua cura de slabire, ca de, si eu sunt una dinaia cu glanda. Dar si datorita lui m-am apucat iar de modeluit, dupa 20 de ani. Aaaaa, scriu fara diacritice, spre enervarea blogarului suprem, pentru ca scriu de la munca.

Sorin / 50 / Bucuresti.
Inginer metalurg lucrez in reciclare.
„Aurolac” de pe vremea articolului „Tui reciclarea ei de treaba”.

am în jur de 40 de ani, sunt bărbat, dintr’un sat din regiunea moldovei, am fost în anii 2000 șefu secției de jandarmi comănești și apoi am fost retrogradat din funcție și numit comandant de grupă la detașamentu de jandarmi mobil bacău în cadru inspectoratului de jandarmi județean bacău

acum sunt pensionar militar de invaliditate, fiind diagnosticat cu schizofrenie paranoidă și urmez tratament

de orientare politică comunist – maoist, vreau o rromânie modernizată după model chinez
la alegeri voi vota cu dan barna & usr

am dormit vreo 7 șapte luni pe străzi în spania, italia și franța din cauza securiștilor împuțiți de la doi și un sfert, am avut noroc cu musulmanii care au avut grijă să trăiesc
de asta m’am și convertit la islamism care este adevărata credință
inutil să mai scriu că sunt antisemit și doresc desființarea israelului și înființarea unui stat palestinian independent

intru din aprilie pe aici și am descoperit blogu citindu’l pe @cetin
este singuru loc unde comentez și îmi place că 98% dintr comentatori sunt de treabă, iar stăpânu blogului este tolerant și ok

Ma intitulez Dumitru Cercel, pianist, narator, scriitor, purtator de vorba (vorba aluia din Leana si Costel, Mitica)

La modul serios: Alexandru Tioc, 27 ani, originar Curtea de Arges, instalat in Bucuresti de 7 ani, fac 8 in octombrie, locuiesc in Popesti Leordeni, zona aia noua si de se vaita lumea ca e cu belele, lucrez in afara Bucurestiului, dupa Berceni, ca inginer proiectant. Pasiuni si hobby: auto (ma refer la desfacut si reparat masini), prelucrare lemn (mai ales la tara, sa imi fac diverse din lemn, inclusiv pirogravura), airsoft si, in era mea tanara, m-am jucat intens si cu niste mutari lascive de box.

De pe la sf lui februarie 2016, cand m-am angajat prima data, am inceput sa frecventez. M-a impresionat „Marirea si decaderea unui tata de fata”.

Ii bine sef?

Și pentru că nu am mai scris de ceva vreme, să recuperez:
@Victor, și eu beau Tuborg. You are not alone!
@Elena, mai vreau și eu ceva scris de tine, măcar de prin concedii, nu se poate să fi mers totul strună. 😄
@Laura, am mâncat vara asta înghețată cot la cot cu picii mei. Eu care întrecut de-abia mâncam două pe vară. Mă gândeam la tine și la Alin. Și când făcea bărbată-miu clătite.
@Solandi, pe tine te asociez cu faianțaru’. Și cu statisticile.
@MAS, o fi bine cu copchii plecați de acasă? O fi liniște, îți priește mâncarea, gen, buda, cafeaua…
@ Edelweiss, mă bucur că mai vreți copii! Din moment ce pari un tată atât de bun. Să iasă floricică data viitoare! 😛
@Ionuț, da, au fost comentarii ca la articolul cu valize, dar ia uite ce de lume citește blogul!
@Anduța, și cum a fost vara asta? Pe relaxare așa? Copiii prin rotație la bunici, ca de obicei? 😛 Și vara mea la fel. Not. Cred că am scăzut sub 40 de kile. Și mi-a picat juma’ de podoabă capilară.
@Toni, îmi pare rău că ai trecut prin ce-ai trecut. Mersi pentru complimentul de data trecuta! 🙂
@Mihai, la cât mai multe vacanțe plăcute cu cea mai mișto femeie din lume!

Am citit cu mare atenție toate comentariile și m-a copleșit o emoție profundă. Să citești împreună cu alți oameni aceleași cuvinte, oameni pe care nu-i știi dar pe care ti-i imaginezi și într-o zi ei să se prezinte… ei bine, nu-i puțin lucru!
Fiecare prezentare aduce cu ea mult din viața voastră În câteva vorbe vă prezentați și sufletul, eu așa v-am citit.
Mă mărturisesc totuși chit că știu că nu interesează mai pe nimeni: de pe 1 august am început să citesc Acatistul Maicii Domnului. Zilnic timp de 40 de zile. Sunt la sfârșit aproape. La rugăciunea finală trebuie să spui numele celor pentru care te rogi. Iar pe mine nu m-a durut gura să spun și Mihai cu toți cititorii blogului, fiecare după numele său.
Si de asta sunt emoționată, pentru că multi ați scris cum vă cheamă… Numele omului este foarte important! Eu având nume de arhangheli mă laud mereu cu ele! 🙂