LATER EDIT

M-a sunat agenția de PR a celor de la Cinema City Sun Plaza. M-au asigurat că cei din conducerea cinema-ului știu despre problemă și că vor lua toate măsurile care se impun. Atât. 

…

Haideți să va spun o poveste. Care, de fapt, nu prea e poveste.

Colega mea de la cooperativa de digital, Roxana, s-a dus duminică seara la un film în Sun Plaza. Până aici nimic neobișnuit (nici măcar că s-a dus să vadă Spider Man), partea ieșită din comun abia urmează. După ce s-a terminat filmul, probabil profund tulburată fiind de superputerile omului păianjen, Roxana a binevoit să-și uite geanta în sala de cinema, geantă în care avea si telefonul. Partea bună e că după nici trei minute și-a dat seama că n-o mai are și s-a întors în sală.

Dar acolo, să vezi minune, ca într-un veritabil spectacol de magie, geanta nu mai era pe scaunul unde o lăsase.

Evident, i-a întrebat pe băieții care făceau curățenie dacă n-au văzut-o cumva. Dar magia e magie, când dispar lucruri nu le poate observa așa orice privitor, fie el chiar cel însărcinat cu treaba asta. Motiv pentru care, Roxana și prietenul ei l-au chemat pe șeful lor direct, supervisorul de serviciu, că poate văzuse el sau poate măcar auzise ceva despre vreo geantă disparută.

Ghinon. Nici supervisorul nu știa nimic. Atunci, ca sa risipească acest mister care deja tindea să devină prea apăsător, au cerut să se uite pe camerele de supraveghere. Din nou ghinion, pe camere se vedea doar cum unul dintre băieții de la curățenie iese cam grăbit din sala de cinema, ducând ceva în brațe, dar nu se vedea exact ce.

Și de aici încolo urmează o întreagă telenovelă de prost-gust. O telenovelă cu băieții de la curățenie jurându-se că n-au văzut și nu știu nimic, cu găsit telefonul (nu și geanta) prin aplicația find my phone, undeva în afara mall-ului, într-un cărucior de Cora, acoperit cu pungi goale și alte resturi.

O telenovelă care s-a sfârșit cu un apel la 112, apel în timpul căruia, de teamă să nu fie chemată poliția, unul dintre cei doi băieți de la curățenie a recunoscut că el a luat geanta și-a ascuns-o într-un sac de gunoi. Sac de gunoi de unde a și adus-o, murdară, vai mama ei de geantă, cu pete de sos de la nachos (și salsa, și brânză, ca sa nu se supere nimeni).

Mno, ce voiam de fapt să spun, în general nu prea scriu sau fac chestii care ar pune în pericol locul de muncă al cuiva. Dar de data asta m-am enervat pentru că nu mi se pare normal să-ți uiți o geantă la cinematograf si să ți-o fure exact cei care ar trebui SĂ NU FACĂ asta. Nu, nu era normal s-o fure nici cetățeni obișnuiți de prin sală, dar să ți-o ia chiar angajații mall-ului, mi se pare INACCEPTABIL.

Cam ăsta este motivul pentru care m-am hotărât să scriu. Pentru că, de bucurie că și-a recuperat și geanta și telefonul, Roxana si prietenul ei n-au mai sunat la poliție, au plecat acasă că și-așa se facuse târziu și-și consumaseră deja prea mult timp și-o grămadă de nervi. Li s-a spus doar că se vor lua, intern, măsurile care se cuvin.

Doar că eu nu vreau să las lucrurile în stadiul ăsta, pentru ca pot să iert multe, dar nu furtul. Furtul este un act premeditat, iar în cazul de față este și premeditat și dovedit. Tipul ăla de la curățenie a găsit o geantă și nu numai că n-a avut nicio secunda de gând să o înapoieze celei care a uitat-o sau să urmeze procedura pentru obiecte uitate, dar primul lucru pe care l-a făcut a fost să se uite în ea și să fure telefonul. Sunt absolut convins că va face din nou același lucru dacă nu va păți nimic.

Așa că eu mi-aș cam dori să ajungă povestea asta la cei din conducerea cinematografului Sun Plaza, să vedem ce părere au ei despre cum dispar și reapar, ca prin magie, gențile unor clienți veniți la film într-o duminică seara.

Mi-aș dori să verifice conducerea dacă hoțul încă mai lucrează la ei, azi, marți, la două zile după incident. Dacă nu mai lucrează, jos pălăria pentru supervisor. Dar dacă încă mai lucrează în Sun Plaza, să hotărască ei ce-ar trebui să i se întâmple. Și lui și supervisorului respectiv.

Cam asta mi-aș dori.