Ați văzut cu toții știrea cu taximetristul care a refuzat să ia o fetiță cu autism, pe motiv că „nu duce handicapați cu mașina”, da?
Well, pe când făceam research să văd ce și cum s-a-ntâmplat, am dat și peste varianta șoferului. Variantă care, să vezi ce, contrazice absolut toate știrile despre cazul ăsta. Omul afirmă că n-ar fi avut cum să zică niciodată așa ceva, că are și el o persoană cu dizabilități în familie, deci știe foarte bine despre ce e vorba.
Mno, știți care e problema? Că mie, în calitate de client, sau de simplu cetățean, mi se rupe lupa de varianta șoferului chiar dacă e adevărată. De ce? Păi e simplu.
Când tu (și când zic „tu”, mă refer atât la taximetriști, cât și la firmele de taximetrie) ani de zile n-ai făcut nimic să-ți repari imaginea în ochii consumatorului, de ce te-aș crede când ai nevoie?
Când ești regele neîncoronat al șoselelor și respecți regulile de circulație doar când ai tu chef, când linia de tramvai e bandă de urgență pentru tine și depășitul coloanei e un fel de hobby, când îți faci un obicei din „bosulică, n-am să-ți dau rest, că e prima cursă”, când tu te „retragi” dacă n-are mușchiu’ tău chef de fața unui client, când vara nu dai drumul la aer condiționat în zilele săptămânii care se termină în „i” și nici în weekenduri, când vorbești „pă cască” toată cursa și te doare fix în dos de ăia din mașină, când stai la volan ca un jupân și te uiți la fraieri cum se chinuie să-și bage bagajele la tine în portbagaj, când „maimuța” nu e doar un animal pe care poți să-l vezi la grădina zoologică, când cad tabelele de pe mașina ta, când mă obligi să ascult manele sau radio ZU, când eu sun la dispecerat la Meridian (hmm, ce coicidență, fix aceeași companie) să le spun că un taximetrist de la ei s-a pișat cu boltă pe mine și tanti care-mi răspunde la telefon îmi râde-n nas și-mi spune că n-are ce să-i facă, well, în condițiile astea, pe cine ai vrea să creadă lumea și, mai ales, de ce s-o facă?
Chestia asta se numește într-un singur fel: CREDIBILITATE. Pe care tu ți-ai distrus-o, sistematic și temeinic, atâta amar de vreme, iar acum vrei să te creadă lumea când țipi că vine lupu’? N-ai cum, boss, pur și simplu nu ai cum.
Ce voiam să mai spun, încă e bine. Stați să vedeți cum va arăta pesiajul taximetriei bucureștene dacă trece proiectul ordonanței de urgență care interzice uber și taxify.
sursa foto
in alte orase nu e totusi asa de rau cu taximetristii ca in Bucuresti. La voi pare a fi o adevarata aventura sa iei un taxi.
Comentariu beton!18
Nu mereu, dar suficient de des încât să conteze.
Și taxidermistul e om…
Comentariu beton!13
Așa se zice, da.
Taximetriștii nu au credibilitate și nu-s tocmai niște campioni ai comportamentului civilizat.
Dar nici presa nu-i departe de asta. Ce convenabil e să agăți știri de pe FB și să le aduci un pic din condei ca să sune mai emoționant.
Comentariu beton!19
Jumătate de presă cu asta se ocupă. Dă știri agățate pe fb.
#Laura, eu ii chiar cunosc foarte indeaproape pe parinti. De data asta presa nu a adus nimic din condei. Taximetristul minte cu nerusinare. Totul e adevarat si nici nu e prima oara cand au patit asta. Fiica are o forma severa de autism. Stim toti ca autismul are diferite forme de gravitate de la caz la caz. Acei parinti au parte de asemenea reactii mai mereu si au invatat sa le accepte si ignore. Mai greu cand se arunca asemenea vorbe. Daca i-ati cunoaste…
https://www.youtube.com/watch?v=fHd6XqnbEpU
@vlad,
De acord cu tine, situația părinților e dificilă. Nu știu amănunte despre autism, dar știu sigur că e teribil de greu pentru cei din jur. Nu contest cele întâmplate, eu am boală pe presă. Că abia așteaptă o întâmplare nefericită pentru a face din ea o poveste explozivă.
Dacă presei îi pasă cu adevărat de situație, de ce nu spune în ce condiții imposibile sunt tratați autiștii la noi în țară? Cât de greu le este aparținătorilor, cum n-au specialiști sau dacă au, unii sunt aerieni.
Dacă astfel de situații nu sunt înțelese și rezolvate la un nivel înalt și presupus/necesar mai competent, ce pretenții să ai la un taximetrist speriat de bombe?
Unde e presa când autiștii sunt peste tot marginalizați? Aaa, da, e pe FB, caută subiecte de scandal. La asta m-am referit 🙂
Specia asta n-am suportat-o de când m-am mutat în București. Am încercat să-i evit cât am putut. Și asta am să fac în continuare.
Slavă cerului că am variante.. încă.
Să vedem cum o fi când n-om mai avea variante.
Am vrut să mă însor cu o taximaterialistă de asta…dar cam bătea, cam troncănea…
Comentariu beton!18
Dacă n-ai căutat și tu una care mergea doar până la piață și înapoi…
Ca n bancul cu ciobanul care de atatea ori a strigat lupul incat atunci cand intr adevar a venit ,i a mancat toate oile ca nu i a mai sarit nimeni in ajutor.Taximetristii sunt si ei oameni dar nu in Bucuresti ,vorba articolului de ieri aici is extraterestrii.
Nu era ciobanul, era un băiet, Petrică.
Mai zi-ne de Petrică😁
Comentariu beton!20
Peste tot is cam la fel, nu doar in Bucuresti.Acolo e crema:)), joi am avut clenciuri cu unul, parcasem in spatele ultimei linii care delimita locurile pt taxi si cand am aparut eram blocat de un taxi .Ma ia cu nu vreau sa ma cert cu dumneavoastra dar aici sunt date de primarie locuri pt taxiuri.Ba , esti nebun, uite marcajul de taxi la 3 m , uite si dunga care delimiteaza, aveti 10 locuri marcate, nu incapeti toti , mai aveti si mai incolo.Pai da, dar ati parcat aici si e cam in dreptul portii si noi ne certam cu asta daca parcam, cheama politia.Pai si ce, s a trezit spiritul civic in tine sau esti cumva de la politie?Trage masina dracu sa pot iesi si lasa ma cu aburelile supermane.
Da, da, asta cu „ești de la poliție?” e priceless.
@Mihaie, pe de o parte-s de acord cu tine, situația e nasoală, pe de alta, însă, nu prea.
De ce te-ar crede lumea? Pentru că așa-i corect și normal, poate, să asculți ambele versiuni înainte de a arunca cu noroi. Sau pentru că „toți sunt la fel” e o mentalitate periculoasă. Să facem comparație cu clasa politică, de exemplu, altă categorie lipsită de credibilitate și mult „iubită” (pe bună dreptate, desigur). Câți oameni onești și capabili sunt dispuși să-și sacrifice timpul și nervii și să facă ceva, câți rezistă și ce preț trebuie să plătească?
Să închei cu o notă, pentru clarificare: departe de mine gândul de a lua apărarea taximetriștilor (în special a celor din București) sau a politicienilor. Am avut, de-a lungul anilor, experiențe care mai de care mai interesante, de unele mi-aduc aminte cu foarte multă greață. Numai că „știrile” astea neverificate și rostogolite aiurea ne fac tuturor mai mult rău decât bine. Și nu schimbă nimic.
Comentariu beton!20
Normal că e fix așa cum spui tu. Dar e mult mai greu când credibilitatea ta, ca breaslă, tinde spre minus infinit. Asta voiam să zic.
Da, măi, e greu, știu. Credibilitatea e greu de obținut și ușor de demolat, iar ăștia au o grămadă de tinichele agățate de coadă. Oftica mea e că nicio tabără nu pare dispusă să lase piatra jos, dar ne așteptăm la evoluție.
Na, că-s serioasă de luni, sper că-mi trece. 😜
Nu exista vocativ „Mihaie”. Numele de baieti terminate in vocala nu primesc „e” la sfarsit, la vocativ ! Chestie trasa din latina…
Comentariu beton!30
:)))))))))))))))))
@hipstăre, primești, mă, un „e” de la mine sau îl iau înapoi? @ioana zice că nu trebuie, da’ io ți-l dau gratis, mi-au mai rămas câțiva pe lângă tastatură.
Comentariu beton!13
@didina, nuș’ ce să zic. Ești sigură că-ți prisosește? Să nu rămâi naiba fără e-uri din cauza mea.
Da, da, e ok, le putem împărți. Am mâncat suficiente porcării zilele astea. Mă duc imediat să iau ș-o cutie mare de înghețată, preventiv.
Ioana, mulțumesc.
Respect !
Era si cazul sa o puna cineva la punct.
@Marius M, te roade invidia, recunoaște. Tu nu primești nimic. 😜
Ei nu primesc.Primesc toată ziua.Amenințări….
Am citit chiar aici zilele trecute de Dragoș Anastasiu, care înjurat în trafic de un taximetrist (angajat la firma de taximetrie pe care o deține) a ales să aibă în particular o discuție cu el și să-i arate unde greșește. Și, culmea, nici să nu-l concedieze.
Acum îl avem pe un domn care a mers pe calea atenționării publice a taximetristului despre care zice că i-a discriminat copilul. Din fericire, proasta reputație a breslei, ajută mult demersului dumnealui. ”As vrea sa invatam toti sa fim mai buni, mai generosi … Lupta cu dizabilitatile NU trebuie sa aduca INCA o greutate pe umerii oamenilor incercati de viata.” scrie tăticul în ultima sa postare pe Facebook. Ce frumos și bine zice! Dar chiar, ce-ar fi să fim mai buni? Evident, nu și cu taximetriștii. Că ăștia nu-s încercați de viață. Asta dacă s-o dovedi că sunt oameni, desigur.
Se dezbate încă. Ce zici?16
Mie știi ce mi se pare cel mai ciudat? Că sunt client Uber și Taxify de câțiva ani, după ce experiențele mele cu taximetriștii m-au înfrânt. Și totuși cele două companii nu au licență de transport persoane. Adică eu susțin o afacere ilicită și mă urc în mașina unui necunoscut, care s-a înscris într-o aplicație pe baza buletinului probabil. Am mai multă încredere într-o poză și un număr de telefon pe care le primesc la comanda făcută? Da. Dar de ce? Și cum am ajuns să fac asta deși mă consider o persoană corectă?
Și mai am o întrebare: cele două companii, de ce nu-și iau licență?
Pentru că nu mai sunt disponibile licențe, din ce știu eu. Că doar de-aia e plin de Pelicanul în București, deși firma are licență pe Ilfov.
Am un amic care este în scaun de la vârsta de vreo 7 ani. Am fost colegi de liceu și eu așa l-am cunoscut deși am crescut amândoi în același cartier. La început pot spune că era privit mai ciudat de restul grupului, dar țin să spun că după o oră eram toți în jurul lui și începeam să ne cunoaștem mai bine. Am chiulit pe seama lui o grămadă și chiuleam cu rândul, în sensul că i s-a făcut lui rău și unul sau doi dintre noi îl duceam acasă.
Pot spune că din perioada liceului doar cu el mai țin legătura și prin el cu restul grupului (vreo 5 persoane cu care am fost mai apropiat).
Am mers de atâtea ori cu taxiul și pot spune că am dat de oameni care doreau să îl ajute mai mult decât trebuie :)). Unii chiar erau să îl răstoarne din căruț făcând exces de zel încercând să îl ajute. Când ne aducem aminte ne bufnește pe am2 râsul. Ceea ce doresc să spun este că niciodată nu am dat peste unu care să zică că nu face cursa. Am refuzat noi pe motiv că nu încăpea căruțul în portbagaj, și ne-a chemat omul o mașină mai mare prin stație.
Eu cred că adevărul este undeva la mijloc.
Comentariu beton!25
Adevărul este întotdeauna undeva la mijloc. Întrebarea este: unde e mijlolcul ăla?
adevarul nu e la mijloc, e doar intre parti… :)))
@Misu asta rămâne la latitudinea fiecăruia. Nu mai știu unde am citit-o dar era ceva de genul: adevărul nu este întotdeauna frumos precum și cuvintele frumoase nu sunt întotdeauna adevărate.
Cine știe ce s-a mai întâmplat între șofer și pasager de a luat ăla decizia de incheia cursa probabil cu riscul de a fi neplătit.
@ioana nu o ardeai tu mai sus/devreme pe latină. In medio stat veritas! Acum ce faci mă pui pe calea greșită și mă trimiți la colțuri.
PS: @ioana eu nu dau cu roșii deci ăla nu e de la mine!
O să scriu mult…
Am căutat link cu postarea inițială. Mă duce pe pagina unui anumit C.R. El este tutor? Sau tatăl? Era în taxi? Din postarea (seacă) nu prea reiese. Nu reiese nici ce zice taximetristul că s-ar fi întâmplat. Eu cam am o problemă cu genul acesta de postări cu adevărul spus pe jumătate, doar pentru a impresiona și a rostogoli un bulgăre inutil de hate asupra unor anumite categorii de oameni. Nu e prima oară. Și nu doar despre taximetriști este vorba.
Eu nu generalizez când este vorba de taximetriști, tocmai din aceste motive. Am reușit, de-a lungul timpului, să dezvolt niște abilități în mersul cu taxi, astfel încât, de foarte mulți ani, nu mi s-au mai întâmplat chestii ca cele „clasice” descrise în articol. Pur și simplu, știu să „citesc” taximetristul”, știu ce aplicații să folosesc, ce firme să evit, cum să mă comport în mașină, astfel încât taxi-ul să fie pentru mine fix ceea ce ar trebui să fie: un mijloc de deplasare din punctul A în punctul B contra cost. Cost pe care să îl accept. Nu stau să analizez prestații, să fac recenzii sau dreptate socială.
În privința cazului de față, eu am niște nelămuriri, de aceea nu mă grăbesc să acuz taximetristul. E posibil să se fi expimat fix așa, drept și prin urmare îi urez un sincer „mwie, bă!”. Dar….
A) Adulții care erau cu copilul respectiv au luat vreo măsură când au văzut ce se întâmplă? De ce întreb asta? Păi, cel mic al meu a avut la un moment dat o mică criză de isterie într-un taxi. Am observat că șoferul este vizibil deranjat (fiindcă e greu să te concentrezi la condus prin junglă când îți urlă cineva în spate și dă cu picioarele în scaun!) așa că i-am spus să oprească și am încercat să îl calmez vreo 5 minute. Până la urmă eram decis să mergem pe jos, dar taximetristul, văzând că piticul s-a mai potolit un pic a insistat să mergem mai departe, că pe el nu îl deranjează. Și am mers. Dar sunt convins că, dacă eu nu luam nici o măsură, pățeam fix ca în acest caz.
A prim) Există o categorie de oameni care refuză să recunoască că au copii cu probleme. Fizice sau psihice. Se mint cumva că copiii lor sunt normali, se comportă normal, și oricine le atrage atenția că nu este așa devine automat dușman de moarte care discriminează și face drege. Știu asta foarte bine, fiindcă am asemenea specimene (de părinți, fiindcă copiii nu au nici o vină) în clasă la fi-miu cel mare și în grupă la cel mic. Sigur, ți-ai dori ca copilul să fie normal, să se comporte normal, să se integreze, să nu fie discriminat, dar atât timp cât nu conștientizezi faptul că, în condiții similare, ai alte responsabilități decât părinții unui copil perfect sănătos, și că trebuie să abordezi lucrurile într-un alt mod decât o fac părinții unui copil sănătos, nu ai decât de pierdut. Și tu, și copilul. (Bine, trecem peste faptul că e greu de definit ce înseamnă comportament de „copil normal”, că eu n-am văzut nici unul🤣🤣, și vorbim despre cazuri clare și vizibile de copii „speciali” sau „deosebiți” cu tot ce înseamnă asta, și bun, și rău.)
B) Nu văd nicăieri pe pagina de fb a acestui domn chestii referitoare la alte cazuri de discriminare a persoanelor cu handicap (unul chiar recent 😉). Păi, ce facem? Dacă nu ne afectează, nu ne interesează, iar dacă o pățim noi, brusc vrem dreptate socială, urlăm că „discriminare bla, bla..”? Discriminarea persoanelor cu handicap în Ro este prezentă de foarte mulți ani. Dar foarte mulți asistă pasivi pe principiul „mie nu mi se poate întâmpla” chiar dacă, culmea, au cunoscuți sau membri de familie care se încadrează în această categorie. Și atunci când se întâmplă, pac!, pe Fb să smulgem lacrimi și reacții. Mda, nu așa merge treaba. Puțin mai multă implicare, chiar și în treburi care aparent nu te privesc, s-ar putea să prindă bine. Și să facă tuturor viața mai frumoasă. S-ar putea să mă înșel, dar asta e impresia mea în legătură cu el.
C) Taximetrisul nu va păți mare lucru, fiindcă am citit zilele trecute despre un nene patron de taxi care își dojenește părintește angajații în loc să-i ardă unde îi doare. Deci, va continua să nu care handicapați dacă așa are el chef. Și nici nu e vorba de lipsa de credibilitate de care se vorbește mai sus. Nu, nici vorbă! Așa merg lucrurile în Ro, nimeni nu răspunde pentru faptele sale. Avem destule exemple. Nici părinții/tutorii nu vor învăța nimic fiindcă reacțiile de pe Fb i-au transformat deja în niște victime, și nu vor sta să analizeze dacă, nu cumva, există ceva ce ar putea sau ar fi putut fi remediat și pe partea lor. Și aici avem destule exemple.
Mult zgomot (din nou) pentru nimic. Din păcate!
Comentariu beton!39
Mda, din păcate ai dreptate cu postatul doar de dragul de a atrage atenția și în speranța că vei cunoaște cele cinșpe minute de celebritate. Văd din ce în ce mai des oameni care postează și cel mai mic căcat care li se întâmplă, pe Facebook, sperând că astfel vor ajunge celebri peste noapte sau ceva. Se întâmplă atât de des că a devenit un fenomen. Cred că o să scriu despre asta.
tu ai dreptate in ceea ce spui. In general. Dar in acest caz gresesti. CR e tatal si adevarul nu e spus pe jumatate, iar A si A prim nu se aplica. B-ba da, si sunt activi in asociatii legate de autism
De ala care a facut dreapta, uitandu-se in stanga si m-a aruncat cu bicicleta cu tot pe trotuar am mai povestit eu pe-aici. Dar eu nu pot depasi momentul Colectiv, cand in loc sa duca ranitii la spital gratis, ca asa mi s-ar fi parut mie uman, au cerut si de trei ori pretul unei curse…:(((
Comentariu beton!20
Hiene…
Vino Mihai la Vatra Dornei sa te duc cu taxiul.Avem și aici cocalari pe taxi dar un procent mic.Tin cu taximetriștii la faza asta fără a intra in polemica cu cineva.
da, sunt oameni si oameni. La noi este mai civilizat totusi, de ca sofer sunt satul de taximetristi si de pretentiile lor ca strada le apartine. Cred ca sunt putini care au vocatie si care considera ca fac o meserie , in consecinta acestia se poarta corect si au masini curate, ect. Mai exista o categorie care isi suplimenteaza veniturile, cred eu, in general in varsta, din care multi nu ar trebui sa conduca pentru ca nu mai au abilittile necesare. Dar sunt multi, si asta e dintr-un articol de weekend, care vaneaza un castig usor ( pentru ca e usor) fara responsabilitatea unei munci. Si se comporta in consecinta. Cata vreme politia, primaria si legea in general nu pune ordine in aceasta breasla, situatia va continua. Politia nu le ia carnete ca sunt taximetristi ( serios?), testele psihologice banuiesc ca sunt o gluma, la ce specimene am vazut la volan, iar masinile nu sunt verificate niciodata cu adevarat la ce rable circula, asa ca ce ne asteptam? Da, cei din prima categorie mentionata or sa aiba masini si comportament ok, dar de nu ne putem astepta de la aproape sub-umanul care ne injura dintr-un taxi sa aiba constiinta si disciplina muncii .
Comentariu beton!11
Daca oricare dintre noi ar face un calcul simplu cat ne-a costat masina personala la achizitie, cat costa benzina/motorina la un termen de viata al masinii sa zicem de 200000 km, reviziile aferente, o sa vedeti ca iesiti cu un cost per km peste 1.35.
Ce servicii sa le ceri taximetristilor care au acceptat pentru obtinerea licentelor de la primarie acest tarif ?
@Sorine, de când bunul simț e pe bani? Folosim apă și săpun doar dacă avem un venit minim lunar de cât, 5-600 euro? 1000, poate? Plângerile uzuale ale clienților sunt legate de chestiuni elementare, mizerie, atitudine nepotrivită, mârlănie sau chiar agresivitate. Ce vină am eu, clientul, că e tariful prea mic? Nu l-am stabilit eu.
Eu stiu ca un sofer de taxi din Bucuresti are viata mult mai grea ca unul din Amsterdam.
Acolo au benzi de circulatie separate si prioritare la fel ca si transportul in comun.
Diferenta? Tariful acolo este intre 1 euro si 2 euro / km.
Exista si in Bucuresti firme de taxi care au vazut apa si sapunul si au tarif de „doar” de 3.9 RON / Km.
Vrei sa mergi civilizat ? Cauta o firma de genul asta.
Daca vrei sa mergi la pret de transport in comun, sa nu ai pretentii mai mari.
@sorine, de ce, șerif? O dată cu pretul pe kilometru vin la pachet manelele, maieul și șlapii, mersul pe linia de tramvai, nesimțirea în general? Că nu mă prind.
La tarifele practicate de aceste firme, nu pot angaja academicieni eventual si vorbitori de doua limbi de circulatie internationala, pe post de soferi.
Ii angajeaza fix pe cei de care vb. tu. mai sus.
Asta pana o sa se descurce vietnamezii si cu job-uri de genul asta.
@Sorin, Didina și Mihai au dreptate și nu înțeleg de ce insiști că prețul mic per km ar trebui să fie o scuză.
Bunul simț nu costă. Salariul e irelevant aici. Cunoaștem toți oameni cu salarii mai mici decât ale taximtriștilor, oameni care lucrează în condiții mai mari de stres sau mizere, dar oamenii ăia știu ce înseamnă sa respecți, să dai un `bună ziua`, să fii om, că despre asta e vorba.
Cât câștigă ei, nu mă interesează. Că nici lor nu le pasă cât câștig eu când în loc de 8,5 lei îmi cer 45.
Mă așteptam să văd reacții mai virulente, mai tranșante… presă de kkt, servicii de kkt, oameni de kkt, mândră țărișoară 😏
Scurt și la obiect : de ce atunci când nu vă convine un serviciu nu îl refuzați ? Cum să ridice „campaniile” ștacheta în țara lu’ ” Las-o bă că merge și așa” ?
Goana după senzațional și mândria de minut a românului ne va duce la pieirea celebrei moșteniri dacice 😋
Comentariu beton!12
@Elena daca la tine in magazin intra un copil cu probleme medicale insotit de parinti, se descalta si incepe sa urle si sa dea cu picioarele in produsele de pe raft, tu cum procedezi ?
Hai, că nu-i dă nimeni afară!
Eu una stau lângă raft sau invit părintele intr-un loc mai retras până se potoleşte copilul.
Dacă era o doamnă taximetrist nu avea nici o problemă, noi mamele putem face kilometrii întregi cu copii care urlă ca la circ în mașină, dau din picioare, aruncă cu obiecte prin mașină, te mai și nimersc. Și aparent sunt normali :))
Un efort putea face domnul taximetrist.
@Mihai Vasiescu, te rog ca la noapte să te gândeşti şi la un articol cu ” Noi, mamelele”.
Ăăă… pot pentru poimâine? Că p-ăla de mâine deja m-am apucat să-l scriu.
Păi şi după ce termini de scris articolul de mâine, ce faci ? Io am zis doar să te gândeşti 🙂
Aaa… da, boss, se face. :))))
Și ca să nu se supere tații bagă unu și „dezpre” ei! Că de ie tați și merită și iei! 🙂
Salut.
Mi-au plăcut foarte mult comentariul @didinei si al lui @Ionuț. Nu ar mai fi foarte multe de spus.
Doar să vorbim deschis despre limbajul de lemn și corectitudinea politică. Nu știu dacă are sens să punem în discuție credibilitatea firmelor de taximetrie. În fața termenului de handicap / handicapat, TOTUL pălește, pe nimeni nu mai interrsează varianta celuilalt. În ziua de azi, normele societății asociază handicapul cu obligativitatea existenței automate a unor drepturi. Refuzul unui astfel de drept, aduce nebunie. Toată lumea reacționează emoțional și se iscă o urgie, care pune la zid pe cel care a atentat la acest drept. Știm cu toții că locurile de parcare pentru persoane cu handicap sunt ocupate abuziv de noi, ceilalți normali. Nu au piste și căi de rulare, rampe de acces în clădiri, etc, etc. Lucruri reale și din a căror cauză tindem să acordăm credibilitate din start celui cu handicap. Nici nu concepem altfel. Dacă ne poziționăm altfel, o furăm fest. Prin urmare, cred că domnul taximetrist și-o va fura exemplar si mulți vor pune capul pe pernă liniștiți cu gândul că au luat atitudine în acest caz de discriminare. Realitatea e că părintele/tutorele ar fi putut spune din start că este nevoie de transportul unei persoane cu nevoi speciale și să explice aceste nevoi. Dar nu, este mai benefic să considerăm că termenul de handicapat are din start un înțeles peiorativ și cineva le va fura din drepturi.
Nu știu dacă înțelegeți ce vreau să spun. Sper că da, am avut o zi grea. Pe scurt ar fi: taximetristul e mort din fașă, handicapul trebuie să câștige. Pentru că a devenit extrem de general, ca definiție și nimeni nu mai filtrează felul handicapului. Una este să transporți un infirm, altceva este să transporți un copil cu autism și complet altceva să transporți un nebun. Să fim serioși. Si ține de responsabilitatea ta, a insoțitorului nu de cea a taximetristului.
Comentariu beton!17