Să mai aud eu de azi înainte pe vreunu’ de pe aici că se mai îndoiește de calitățile mele de meteorolog. Câte grade sunt afară? Unde e frigul? Ar trebui să-mi cereti scuze, toți, pe rând. Noroc că sunt suflet dă aur și vă iert. Ba chiar, vă mai dau și de citit.
- Habar n-am cum să te iubesc;
- Cât ne mai prefacem că nu vedem?
- Când mergi cu soacra în luna de miere;
- Parcă prea ne grăbim să boicotăm brandurile;
- Nu te pregătește nimeni;
- De ce „Fluturi” e atât de cumpărată;
- Cum ajunge o femeie să conducă într-o lume a bărbaților?
Și cu spicul de ninsoare de ieri 😏😅
Eh, ăla e așa ca sarea în bucate.
Care ieri? De ăla de azi-dimineață, între 8 și 9.30 pe la Unirii-Alba Iulia, ce zici?!
Privește cerul !! Afară ninge liniștit ! Mihai ne dă de citit. Mulțumesc.
Am zis să vă mai țin oleacă în suspans.
1. –
2. Mars attacks!!! 😀 😀 😀
3. Ș-aia mai caută motiv de divorț? Ha! Ha! Ha! În locul ei i-aș fi zis pa în mommentul în care mă-sa s-a băgat la chestia cu nunta.
4. Whisky-ul de la Lidl a câștigat anul ăsta, așa că nu boicotez nimic. 😀
5. –
6. Io n-am citit-o. Încă.
7. Bravo ei.
La punctul unu ai fost in grevă sau?
@MV: România nu mai este țara mea. Prefer să o privesc precum o rudă îndepărtată pe care o văd foarte rar, decât ca pe o soră.
Am iubit-o cândva, dar asta a fost demult…
Comentariu beton!28
Băbăiatule, acest comentariu…
1. Pas. Nu mai pot cu motive pro și contra iubirii față de țară.
2. Am ținut un interviu zilele trecute. Tipa intervievată era extraterestru. Așteptam să se descompună din clipă în clipă. La final, era cald tare în birou, și-a șters sudoarea de pe frunte, că o blocasem cu niște întrebări. Și-a belit o sprânceană. Cred că asta a salvat-o de la descompunere. Pe ea dar și pe mine.
3. 1 martie. Îi zic copilului: mă, sun-o și tu pe bunică-ta, aka soacră-mea, și zi-i să aibă o primăvară frumoasă. Urează-i și din partea mea și dacă întreabă de mine, îi zici că fac baie. Nu trec două minute că-mi sună telefonul. Era soacră-mea. Mă duc la el în cameră: gogule, nu i-ai zis lu’ buni că fac baie??? Am uitat. I-am zis că fumezi. I-am răspuns. Pe ceas, 23 de minute am auzit cum mă iubește ea, bubu, mama ei și tot neamu’. Și dacă nu mergem de Paște acolo, își face ea timp să vină la noi. Eu acum ce să fuck?!?!
5. Și câte apar pe măsură ce cresc😜
6. N-am citit. De curând, la recomandarea Laurei G, am citit Vara în care mama a avut ochii verzi. O carte excelentă.
7. Felicitări!
1. măcar e bine că nu mai e obligatoriu s-o iubim. Nici real, nici declarativ. E vreo jenă?
2. Păi, noi vedem, dar cu ce ne ajută asta? Oare să fie o alta scuză, cum că ăștia-s extratereștri? Nu-s. Îs tâmpiți de-ai noștri. Mai tâmpiți decât tâmpiții altora. Iată, am câștigat concursul tâmpiților. Suntem buni!
3. Citind titlul, mi-am zis ”așa ceva nu se poate”. Citind articolul, am zis că și-o merită, dacă chiar e caz real. Un ”nu” putea rămâne ”nu” de la faza cu nunta. Dar luna de miere? Păi, fată dragă, asta se rezervă înainte de nuntă și puteai s-o faci tu, nu să lași pe alții. So, ori divorț, ori ruperea cordonului ombilical.
4. Da.
5. Ei, da, dar dupa 18 ani te poți numi un tată bine pregătit. Dacă stai lângă copil 18 ani, desigur 🙂
6. N-am citit tot. Pentru că știu că e o carte proastă. Iar un cititor nu trebuie să scrie mai bine decât un scriitor pentru a critica un roman. E ca și cum pentru a mânca o pâine bună trebuie să fiu brutar. Nu. Cumpăr un produs și îl vreau bun. Dacă nu e, am voie să-l critic.
7. Frumos. Parcă prea frumos. O fi viața chiar așa de roz? O fi…
1 și 2 – pas
3. După “Hai să nu o contrazicem pe mami…” am citit pe diagonală.
4. Spiritul justițiar de turmă e la modă în ultima vreme, în special în social media. Prea multă energie irosită. Iar la finalul zilei ne întrebăm de ce suntem epuizați și nervoși.
5. Pregătit/ă? La primul drum la urgență, seara, cu copilul înfășurat în pătură, am crezut că o să am și eu nevoie de asistență medicală.
6. De ce ai citi o carte proastă?
7. Excelent, bravo ei.
@Didina, păi nu știi că e proastă. O iei, o citești, si dai cu parul. Sau nu. La Fluturi s-a făcut multă reclamă. Mult timp. Și vezi că la vremea apariției, avea niște recenzii foarte bune. Nu știu cum de n-am cedat s-o cumpăr.
Nu știi că e proastă când o cumperi, @Elena. Dar după 50-60 de pagini te prinzi că nu e ce trebuie, iar aia înțeleg că are 3 volume. Mă rog, întrebarea mea e, de fapt, frustrarea unui om care are o grămadă de cărți de citit și prea puțin timp pentru ele. 🙂
@didina,
O doamnă care lucrează în domeniu și a citit mult la viața ei mi-a spus cam așa: ”dacă ajungi cu greu la pagina 40 și nu te-a prins, arunc-o, nu pierde timpul” 🙂
Don’t poke a sleeping monster! 😂 mi-a facut ziua fraza asta, nu de alta dar am si eu mic tazmanian.
Aia cu soacra în luna de miere e glumă, nu?
Aproape e primăvară. Se pare că ai nimerit, totuși.
Mulțam de selecție.
Le-am citit (cam) pe toate. Romania a fost cea mai mare iubire a mea, sau dintre ale mele…nu mai stiu cum se scrie corect…acum a devenit cea mai mica. Cand mergi cu soacra in luna de miere…este acolo un comentariu semnat de Valdyr, nu stiu daca l-ati citit: CHAPEAU! Irina Binder…nu am citit nimic de ea, am citit, in schimb, ce raspunde ea criticilor. Stiu ca are succes, asta e problema: ca are succes.
Multumesc, Mihai, de selectie!
Duminica frumoasa intregului blog! Si primavara minunata! Eu deja am cules urzici de cateva ori pana acum…Si floricele pe campii.
Comentariu beton!13
@GMT, 🙂
Am citit comentariul ăla. Lăsând la o parte faptul că e mai lung decât articolul în sine, este foarte pertinent. Explicat pe toate părțile ce și cum, cu toate riscurile. Bun!
P.S. Ce mame nebune!
Laura, e lung ca o zi de post 🙂 dar perfect scris, gandit, simtit. M-a uimit mult ca omul care a scris este un barbat foarte tanar si m-am inclinat in sinea mea pentru fiecare cuvant. Exceptional! Eu l-as pune la gazeta de perete ca sa-l citeasca toti barbatii si, mai ales, mamele de baieti! Dar si femeile, neaparat, ca sa stie sa cunoasca si sa recunoasca un barbat fiu respectiv un barbat sot. Chestiunea este extrem de serioasa si multa suferinta curge in casnicii din cauza soacrelor. Eu sunt mama de baieti, baieti care sunt deja barbati si care, oricum, sunt departe de mine. Sa fi fost aproape de ei, jur ca nu mi-as fi permis ( dar nici ei nu mi-ar permite!) sa intru in relatiile respective si in sufletul femeilor alese sa le stea alaturi. Am avut soti dependenti afectiv de mame, painea asta am mancat-o si stiu cat este de amara. Atitudinea mea interioara fata de partenerele fiilor mei este de recunostinta , de respect, de multumire.
1. M-a plictisit și nu am citit până la capăt
2. Nu suntem pe aceeași lungime de undă! Am spus pas din prima.
3. Mi se pare că tu ca femeie ești puțin cam prostuță dacă ai acceptat să o iei pe soacră în luna de miere. Dacă tot enunta prostii spuneam să o luăm și pe maică-mea dacă eram în locul fetei! Oricum tipul e un tălâmb!
4. Eu nu boicotez nimic! Fac cumpărături la Kaufland pe motiv că e mai aproape. Dar mă duc și la Carrefour că îmi place!
5. Am citit m-am crucit și am zis Doamne ferește de astfel de specimene. Un copil cred că te schimbă în primul rând pe tine ca persoană. Dacă te-ar pregăti cineva pentru toate alea nu cred că bărbații ar mai face copii. Sau mă rog marea lor majoritate.
6…. Aaaaa trebuie să o sterg. La 14 joacă Petrolul. Ne auzim după cu restul de articole pe care nu le-am citit! Forzza Petrolul!
6. Poate gagica care mie mi se pare că e frumoasă lu’ nenicul acesta i se pare urâtă. Am învățat să îmi fac propria-mi părere despre ceva doar prin interacțiunea mea cu acel ceva. Ok accept sfaturi, dar părerea mi-o fac singur! Inclusiv despre Fluturii Irinei. <3
7. Un articol despre o femeie care face treabă probabil bună dacă a fost pusă GM. Nu prea înțeleg însă rolul articolului… și ce vrea să spună cu titlul. Și d-na Merkel face cam același lucru! Conduce într-o lume a bărbaților! Până la urmă, cel puțin pentru mine, nu contează dacă ești femeie sau bărbat… ci mai degrabă aptitudinile pe care le ai și dacă poți face sau nu față provocării!
Mulțumesc pentru selecție!
1. Prea lung, am citit pe diagonală. Ro e doar un loc unde am avut ghinionul (sau norocul, depinde cum privesc lucrurile) să mă nasc. Sunt mândru că sunt român doar când se mai întâmplă câte o victorie pe plan sportiv (din ce în ce mai rare) și cam atât. În rest, mi se drapelează de țara asta.
2. Am râs când l-am citit prima oară. Dar apoi, gândindu-mă la „Men in Black”….hmm….cine știe? Poate așa o fi, poate extratereștrii chiar sunt printre noi. 😜
3. Am citit doar titlul și m-am oprit. Nu-mi pierd vremea cu imbecilități. Dacă îți iei soacra în luna de miere, îți meriți soarta.
4. Sunt convins că asta cu boicotatul brand-urilor din motive diverse se face (poate doar declarativ) într-o foarte mică bulă din online. România reală este în altă parte. Pentru fiecare hipsteraș idignat care boicotează și semnează petiții inutile, există minim 1000 de concetățeni pe care îi doare în pix de asta.
5. Andrei e tată. Și e ok. În schimb primele două comentarii de la el la acest articol….băbăiatule!!🤣🤣🤣
6. E prima oară când aud de „Fluturi” și am mai auzit, vag, de Irina Binder. Pe mine oricum mă surprinde că un autor român „vinde bine”, chiar și mizerii. E ok.
7. Foarte frumos acest interviu. Bravo ei! Mă enervează clișeele cu „lumea bărbaților” chiar și dacă este vorba de IT. Ca fapt divers, din 15 ani de muncă, în vreo 10 am avut șefi femei. În domenii mai mult sau mai puțin legate de IT. Și, tot ca fapt divers, printre prietenii și cunoscuții noștri există mult mai multe femei în posturi de conducere decât bărbați.
1. Nu mi-am pus niciodată problema iubirii pentru România, poate și pentru că acesta este un sentiment ce eu îl atribui exclusiv oamenilor. Nu am în plan așa ceva deocamdată, dar când/dacă voi pleca de-aici nu voi avea niciun fel de remușcare, nu voi face niciun fel de liste, nu voi avea regrete și nu voi considera că ne datorăm nimic una alteia.
2. Probabil până își va da fiecare seama ce are de făcut, nu doar să stea să se uite neputincios/râzând/înjurând.
3. Soacra mea a avut o soacră foarte, foarte nasoală, așa că a făcut tot posibilul ca ea să nu fie la fel. Deseori îi mulțumesc pentru asta. 3 situații tensionate am avut cu ea, toate din cauza firii mele impulsive. La prima ieșire ne-a luat bărbatul pe-amândouă și ne-a pus să discutăm. La a doua l-a sunat socrul meu pe soț să-i zică ce și cum (eu nici nu-mi dădusem seama că o făcusem de oaie), iar am stat de vorbă și ne-am împăcat. La a treia m-am luat singură de urechi și m-am dus la ea. E un monument de răbdare, înțelepciune și altruism, calități pe care le-a transferat și copilului care s-a însurat cu mine. Care a fost și este îndeajuns de înțelept încât să facă foarte clar diferența între sentimentele pentru mamă și cele pentru nevastă.
5. ”Așa că nu mai citiți tâmpenii pe net și nu mai calculați cos de x la puterea 9, ca să aflați când e momentul potrivit pentru un copil și pentru când vă veți simți pregătiți. If you feel so, just do it! If not, enjoy your beer!”. If I feel so, I buy a new pair of shoes. Sau merg într-o vacanță. Sau mă apuc de un nou hobby. La copii e ceva mai mult și, lăsând la o parte bucuriile greu de descris ce le poți trăi datorită lor, reprezintă o responsabilitate pe viață, pe care după o vârstă sau alte considerente mulți oameni nu mai sunt dispuși să și-o asume. Firesc.
6. Știu că Irina Binder a fost colegă de muncă la Selgros cu o colegă de-ale mele. Și că a scris niște cărți, dar n-am fost curioasă în privința lor. Până acum.
7. Foarte fain, bravo ei, genul de femeie care-mi place și de la care eu una aș avea multe de învățat.
Cum adică un sentiment pe care il atribui exclusiv oamenilor? Recunoști cumva ca esti unul din klingonienii veniți cu Victor Ciorbea?
Adică nu zic că iubesc florile. Sau animalele. Sau pantofii. Doar oamenii. Pe câțiva dintre ei.
Și da, mă simt uneori ca un extraterestru și eu. Dar nu de pe planeta lui Ciorbea. Din fericire, Universul e destul de încăpător pentru toți. 🙂
Scuze, folosirea verbului a atribui în acest context m-a îndus în eroare. Eu am inteles ca consideri iubirea un sentiment exclusiv uman, motiv pentru care iti este străină. De unde rezulta ca nu ai fi fiinta umană.
Accept scuzele, deși nu e nevoie pentru ele. Bine că ai întrebat și am putut clarifica ce am vrut să spun.
Cât despre a fi sau nu ființă umană, în ceea ce mă privește, cred că depinde pe cine întrebi.
@AK cam care ar fi posibilitățile? Cine e susceptibil dă interogatoriu ?
Habare, în ciuda a ceea ce cred eu că insinuezi, te informez că mă refeream la percepțiile și exprimările oamenilor irl. Numa’ ieri, de exemplu, mi s-a atribuit tam-nisam termenul inuman de ”pisicuță”. De către o ființă umană cârlionțată, în vârstă de 4 ani și 3 luni. Și cu acea fază chiar amuzantă în cap i-am răspuns lui ventidius. 🙂
@Anduța Apăi dacă ai zis și de ființă, de cârlionți, de pisicuță și de minte … nu mă mai interesează ce crezi tu că aș putea eu insinua…
Mă gândesc că totuși, se zice, copiii preșcolari văd altfel lumea cu ochii lor cei inocenți. Te-a întrebat cumva dacă „zgâlii lău” 🐈?
Aaaa, deci după ce intră la școală ajung să vadă extratereștri prin lume…
Nu m-a întrebat, doar m-a informat ce sunt și și-a văzut de treabă. Și recunosc că nu mi-a displăcut, la urma urmei putea să-mi zică Baba Cloanța, sau mai știu eu cum. 🙂
1 cand iubesti,iubesti….nu ti trebuie motiv,nu stii de ce si ghici, ii iubesti si defectele 2 rasul,plansul 3 fugi cat mai poti …..o fi el baiat bun dar o sa ajungi sa o iei si pe mamica la pachet ca i si ea oama, batrana si bolnava 4 ori de cate ori m am mutat prin Anglia ,am verificat unde e cel mai apropiat Lidl….putin imi pasa de orice boicot 5 mai ,eu nu inteleg moda asta cu sotul care asista la nastere….cred ca ramane cu traume pe viata si niciodata nu se mai uita cu aceeasi ochi la o muiere ….eu ,una, cand l am vazut dupa nastere i am suierat: sa nu cumva sa te mai apropii vreodata de mine….6 nu am citit trilogia asta dar din articol pare ceva scris ptr adolescente deci nici nu o s o citesc …..si Medelenii au publicul lor tinta….daca ma gandesc bine nu ma dau in vant dupa muierile romancier 7 bv ei
„Muierile romancier” – o exprimare nefericită sau…?
@claudia,
Am citit ”muieri romancier” care bat la fund (și la condei) mulți ”bărbați romancier”. Și asta fără a scrie floricele, lăcrămioare, inimioare sau alte dulcegării 🙂
Ceva exemple concrete Laura G ?
Așa pot să zic că și eu știu niscaiva „muieri comentatori” foarte bătăiose 😋
@HM,
Vrei exemple concrete, ok, iată doar câteva care-mi vin acum în minte (le-am citit): Isabel Allende, Tatiana Țîbuleac, Amelie Nothomb, Kate Morton, Rodica Ojog-Brașoveanu, Simona Antonescu, Kenize Mourad, Donna Tartt, Ileana Vulpescu, Sarah Dunant, Jodi Picoult.
P.S. nu te întreb de “muieri comentatori”, că le văd 🙂
didina,scuze nu inteleg de ce exprimare nefericita cand zic muieri….uneori zic noi,fumeile….sau eu ,bruna cu radacini blonde….nu e depreciativ…..e….un fel de a ma lua peste picior daca vrei….
@Claudia tu vrei să mă întreci la numărul de puncte de suspensie văd eu!
S-a terminat 1-1 dar am avut parte de un arbitru slab rău de tot, care a scăpat jovul din mână. Păcat! Batem la Chindia!
PS vezi că e cuvânt virgulă spațiu și apoi cuvânt. Ca să fie lizibil 🙂
@BaGheRa Vezi să nu dai și meditații… galbene 😋
#claidiaRezistă!
@claudia, literatura bună rămâne literatură bună indiferent cine o scrie. Dacă treci peste prejudecăți s-ar putea să ai câteva surprize plăcute. 🙂
A fost o întrebare, n-am dat cu parul, în general termenul este peiorativ.
@Habar eu dau meditații galben albastre
1. Iubești sau nu. Nu știu unde au loc argumentele aduse de autor. Românii au luptat întâi pentru casă, familie, sat, neam. Ideea de țară e un pic filosofică.
2.-
3. Nu cred că se mai poate așa ceva. Oricum, eu sunt fooooaaaarte liniștită că soțul meu e mai puțin de partea mamei sale. A avut ea grijă să-și boicoteze relația cu el. Nu a mai fost nevoie să iau eu atitudine. Oricum, consider că un bărbat trebuie construit cu dragoste, nu prefăcut în animăluț de companie să facă aport.
Are un comentariu acolo…..WHO THE….Băi nene, ăla e Stan Pățitu’ și cel mai fin cunoscător al unui purtător de pălărie(!) cu cordon ombilical netăiat și activ. Durere…
4. Nu boicotez nimic deoarece gândesc, de cele mai multe ori, independent.
5. Soțul meu mă depășește uneori în stresul pentru fii-sa. Deci, da, nu te pregătește nimeni pentru un tătic super-hiper-megagrijuliu pentru copilul său. Sau pentru atacurile lui de panică.
6. Dar Anna Todd și „After”? Aceeași Mărie, cu altă pălărie. Un pic de calchiere a stilului cuiva nu strică financiar nimănui.
7. Bravo ei.
Mulțumim, șefu’, de selecție și atenție. O seară frumoasă tuturor.
Mulțumesc de efort. Și-atât. Astăzi n-am ”achiesat” la nimic. Îmi cer scuze de răutate, dar ăsta-s eu: și cu rele. La schimb pot să vă urez o săptămână frumoasă, că asta chiar v-o doresc. În rest, toate bune!
didina,eu nu am prejudecati si de acord cu tine ,literatura buna ramane literatura indiferent de cine o scrie dar tocmai ptr ca ramane literatura cand citesc ceva nu vreau sa mi dau seama imediat ca e scris de o femeie.Femeile au o meteahna ….nu pot iesi din ele insele,isi etaleaza subiectivismul.Culmea,in viata de zi cu zi imi par mult mai pragmatice si mai realiste decat barbatii.S ar putea sa gresesc …si da….Rodica ojog Brasoveanul e un exemplu care ma contrazice dar si romanele ei sunt politiste.Ileana Vulpescu…..sorry dar nu …poate sa ti placa dar….vezi de la o posta ca scrie o femeie.